De ce mi-ai întins braţele numai spre a-mi înlesni prăbuşirea?

Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai jucat cu mine ca un adevărat artist, Sam!

Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea ochilor tăi mă conducea chiar şi atunci când plecat de lângă mine.

Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu m-ai luat cu tine, dacă mă iubeai atât de mult, încât nu puteai să trăieşti fără mine nici măcar o zi?

Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te credeam bun şi blând, ca pe un Dumnezeu şi aş fi fost în stare să-mi bag mâna în foc pentru sinceritatea sufletului tău.

Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar vai, eu fată simplă şi nepricepută, n-am izbutit să te prind în mrejele mele, pe tine, bărbatul copt şi rafinat. Eram începătoare şi dezamăgirea mea a fost cu atât mai mare, cu cât tu ai fost cel dintâi.

Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te iubesc mai mult decât oricare altul şi ca bărbat, judec lucrurile cu mai multă chibzuinţă decât le judecă femeile. Ai încredere în mine, căci eu nu-ţi vreau decât binele.

Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Spune-mi, Eva, este cu putinţă ca o femeie şi un bărbat să fie prieteni, timp mai îndelungat, fără ca această prietenie să se transforme în dragoste?
Eva: Nu! Mai curând sau mai târziu, prietenia se transformă în dragoste.
Sam: Aşa?!... Atunci pot să te sărut astăzi?

replici din Ispita de Helene Duboque
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri nemuritoare

Spre altarul cascadelor spumoase,
Lacrimi de inimi stâncoase,
Ne-am întins braţele lungi şi subţiri
Şi ne-am înfiorat,
De atingerile lor îngheţate.

Iubitule,
Când în braţele tale fierbinţi
mă cuprinzi,
Cu apa botezându-ne
Pe cap şi pe spate,
Sărutările noastre nebune
Încălzesc munţii
Şi apele cascadelor toate.

poezie de Valeria Mahok (26 ianuarie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există un Dumnezeu

Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte mă voi îndrepta
ci în braţele mamei mele

cum astfel fiecare ajunge
în braţele celei ce l-a născut,
cum însăşi mama stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale...,
îmi închipui că dincolo e o lume visând
în braţele unei mame uriaşe

dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Trandafirul sălbatic
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah mut

Să vorbim...
Am mutat un zâmbet 3 căsuţe...
Ironic.
Şi ţi-am aranjat părul de pe frunte,
în tic.

În revanşă, mi-ai întins degetele reci
şi mi-ai desenat tandru gropiţe în obraji...
Cald.
Mi-am întins serioasă un rid pe frunte
Şi mi-am lăsat două degete
Să se plimbe pe braţul tău
Până la umăr
"Şah"!

Ai înţeles, fără cuvinte.
Că nu e preţ de "mat"...
Şi ţi-ai întors spatele
"Nebun" şi copilăros,
Cum te ştiu...

"Aha"...
Şi te-am cuprins
Pentru că spatele tău
Îmi surâdea a-mbrăţişare...

Vorbim?
Şi mi-ai răspuns cu ochii şi cu mâinile:
Ar fi de prisos acum, cuvintele,
Draga mea...

poezie de Gabriela Chişcari (30 martie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mâna mi-ai întins

Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărţire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Şi dacă vrei mergem pe creste,
pe munţii înalţi şi dealuri multe,
un gând curat şi o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coşmarul vieţii,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeţii.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înlesni un bine este ca şi cum l-ai face.

citat din Muhamed Ali
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine!

Anule trecut, m-ai dus spre lumină,
Aripii topindu-i lacătul de nor,
Ochiul mi-ai hrănit cu zarea senină,
Colorându-mi clipa cu zbucium de dor.

Mi-ai furat răgazul, ce-l visam de-o viaţă,
Să colind pustiul fără-a-i da de hat,
Să mă bată vântul ca pe-un fir de aţă,
Pân-mă voi opri din acest păcat.

Şi mi-ai pus în palme, fraged, aluatul,
Însetat de gânduri, creier de nepot,
Mi-ai croit cărare largă spre înaltul
De la începuturi, cu "nu vreau, nu pot!"

Nu încape-n ochiu-mi încântarea,
Ce-o răsfiră-un zâmbet-diamant
Sau înţelepciunea guriţei ca floarea,
Când porneşte-n sâmbur parfumat.

Poţi să fugi spre finiş, numărate-s zile,
Lasă-mi amintirile, spre a mă-nsori,
Căci primăvăratic ţipă-n talpă-o ştire,
Că un nou vlăstar coace-a izbucni.

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine,
Noaptea să lungească, versul a-mi griji,
Cu muguri de pene aripa să-mpline,
Umerii să-nveţe zbor a-şi înverzi.

Re-nnoiască inimii morile-obosite,
Ploile mirării cheme-n ars uluc,
Leagănul trezească-n braţe muruite
Cu cântări de-alint, pentru somn de prunc.

Cu vise-ncolţite îmbulzească-mi vene,
Când va ajusta podul spre împlinire,
Pe fuscei de vers să-mi urc în poeme
Sufletul ce-aleargă spre desăvârşire...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vina de-a fi

Nu mi-ai furat numai culoarea-mi dragă,
Ce vină mi-a tot fost de când mă ştiu;
O nadă mi-ai întins ca să m-atragă
În plasa ta de hoţ şi fustangiu.

Nu te-am ştiut avid de-a şti mai multe,
Minciuni şi bârfe-ai ascultat şi-ai vrut,
Să fii cocoş, şi vrute, şi nevrute
Mi-ai îndrugat şi eu ce-aş fi putut,

Să fac, când lacrima-mi striveai cu ură
Şi nu vedeai decât un adevăr,
Şi doar otravă îţi ieşea din gură,
Când eu îţi ofeream cu drag, un măr?

Nu-ţi sunt duşman şi nu-ţi voi fi vreodată
Călău, osânditor sau ucigaş;
Dar să nu mă asemeni niciodată
Gunoiului ce zace în făraş!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni (2)

am intrat ştiind că mă asculţi, aşa cum numai un tată iubitor o face
voiam să-ţi spun cât de însetat eram când mi-ai dat dulceaţa cuvântului
iar gura mea, pară de foc, striga într-una: mi-e foame, mi-e foame
şi tu mi-ai dat povara iubirii cu toată îndestularea ei
te-am rugat să-mi dai liniştea şi pacea uitării
dar tu mi-ai suflat duhul iertării şi regretul de a nu fi parte
mi-ai dat răsărituri şi apusuri, şoapte şi mângâieri
mi-ai arătat simplitatea în toată splendoarea ei
şi mai ales nu m-ai întrebat nimic
pentru că mă ştiai.
mi-ai dat încercări şi mi-ai aflat deznădejdea
mi-ai pus piedici în cale şi mi-ai netezit furia
mi-ai desluşit cât de dulce e aerul la prima suflare a dimineţii
şi cât de plăcută e moleşeala unei zile ostenite
mi-ai dat cuvântul ştiind că voi trăi în el
căci numai cu el pot ridica scară la cer
despărţindu-mă de urma lăsată

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimb

Pe fruntea ta
Şi-a coborât curcubeul,
Culorile dragostei.
Ţi-ai întins braţele spre clopotul-suflet,
Sperând să te cuprindă
În cântecul lui.
Izvor de lumină te-ai transformat
Şi clocoteşte soarele
În irişii ca nişte ochi de păun.
Vino lângă mine acum!
Te pândesc vânturi păgâne...
Hai, martori ai răsăritului,
Să plutim peste lume!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa Samarinencei - Priceasnă

1. Călător prin lumea mare,
Calea mi-ai tăiat setos...
Să-ţi dau apă din fântână,
Mi-ai cerut cu glas pios.

Refren: Isuse bun, Isuse bun,
Cu râvnă mi-ai ieşit în drum
Şi răbdător m-ai îndemnat
Spre pocăinţă.

2. Setea mea tu ai ghicit-o,
Şi mi-ai potolit-o îndat'
Apa vie ce-am râvnit-o
Mi-a trimis gândul spre Rai.

Refren: Isuse bun, Isuse bun,
Cu râvnă mi-ai ieşit în drum
Şi răbdător m-ai îndemnat
Spre pocăinţă.

3. Niciun dar sub sfântul soare,
Nu-i scump ca iertarea Ta,
Ea m-a vindecat de rele,
Viaţa mi-a răscumpărat.

Refren: Isuse bun, Isuse bun,
Cu râvnă mi-ai ieşit în drum
Şi răbdător m-ai îndemnat
Spre pocăinţă.

4. Doamne, dă-ne apă vie,
tuturor creştinilor,
Slava Ta în veci să fie
Raiul pământenilor.

cântec, versuri de Valeria Mahok (25 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!