Când dă Dumnezeu, dă, iar când ia, apoi îți ia și cenușa din vatră.
proverbe românești
Adăugat de Trandafir Andreea Ecaterina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Citate similare
Va veni cândva o vreme
Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Și nimic n-o să ne doară.
Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... și rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toți pe lânga noi vor trece.
Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenușa strânsă-n vatră.
Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Și-ntr-un univers eteric.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ger de îngheață și cenușa în vatră.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierușa
Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea și duhul,
greu pe umeri chiar văzduhul.
Greul cel mai greu, mai mare
fi-va capătul de cale.
Să mă-mpace cu sfârșitul
cântă-n vatră greierușa:
Mai ușoară ca viața
e cenușa, e cenușa.
poezie celebră de Lucian Blaga din Hronicul și cântecul vârstelor
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe vatră
Când e cu nora pe vatră,
Soacra toată ziua latră...
- Am s-aduc o noră nouă!
- Mamă soacră, afară plouă!
epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul conjugal
Casă noi avem de piatră,
Căci de când ne-am însurat-
Ea aprinde focu-n vatră
Și apoi îl stinge-n pat.
epigramă de Mihai Enachi din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biografia zilei-autodafe. Din cenușa ei cresc stelele, apoi se desprinde noaptea ca o coajă de pe rană.
citat din Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușa vie
Când ani și secoli or să se strumute
ștergând din amintire pe poet
și-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;
când alte stele-n cer, peste făget,
își vor aprinde tânăra virtute
și dragostea va înflori mai iute,
și vârstele vor trece mai încet;
când fiecare clipă, nendurată,
va pune peste lucruri o durată
de patimă și vis, sub zmalțu-i mat:
cenușa mea, în urna de pe stâncă,
fidelă ție, tresări-va încă
în flăcările ce m-au consumat.
sonet de Ștefan Augustin Doinaș din Ovidiu la Tomis (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Înflorire în sânge...
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijește o ușă deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajunul
La Sărbătoarea de Crăciun
Noi colindăm din casă-n casă,
Ne punem straie moi și calde
Și stăm cu Dumnezeu la masă.
Să se-ncălzească lângă vatră,
Că vine și El de departe,
Să-I facem patul să se culce,
Să-I dăm veșminte noi, curate.
Când Marea Stea va da de veste
Pe toată fața pământească,
Și Magii toți când vor veni,
La noi, aici, au să-L găseasca.
Nu-n peșteră ca alte dăți,
Dormind pe piatra friguroasă,
În anu-acesta, de Crăciun,
Vom sta cu Dumnezeu la masă.
poezie de Mariana Dobrin (decembrie 2008)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de țăran
Visează țăranul, că în Bărăganul
vatră de pâine, vatră de viață,
Ziua de mâine este speranță.
Speranță de pâine, speranță de viață,
speranță de bine, idee îndrăzneață.
Că în loc de ciulini vor crește din plin,
recolte mănoase, bogăție în case.
Când visul îndrăznețului țăran
se va adeveri în Bărăgan,
Câmpia va fi vatră de pâine.
Câmpia va fi vatră de viață.
Vom crede în ziua de mâine,
Vom crede în ideea îndrăzneață.
poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vorbeau bătrânii, purcelul ședea în culcuș, într-un cotlon sub vatră, cu râtul în sus și, uitându-se țintă în ochii lor, asculta ce spun ei și numai pufnea din când în când. Și cum sfătuiau bătrânii, ei înde ei, despre acestea, numai iaca se aude sub vatră: "Tată și mamă! eu îl fac". Baba atunci a amețit de bucurie, moșneagul însă, gândind că-i Ucigă-l crucea, s-a speriat și, uimit, se uita prin bordei în toate părțile, să vadă de unde a ieșit acel glas; dar, nevăzând pe nime, și-a mai venit în sine.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața pare când una, când alta, când binefacere trupească, când boală, când greutate, când bucurie, iar întreaga viață este numai "înviere", adică sporirea iubirii, înălțarea iubirii din mormântul trupului. Iar asta e o bucurie neîncetată. Și apoi treptat te identifici tot mai mult cu ceea ce iubești și iubești totul, iar astfel devii Dumnezeu cu adevărat.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul cu Dumnezeu
Cum aș putea, femeie, să îlocuiesc dorința cu resemnarea,
când în vis Dumnezeu e beat la masa noastră
și fredonează: "eu sunt nebunul de care trebuie
să vă feriți când lumina lunii vă dezvelește
sufletele murdare", apoi adoarme, iar eu mă trezesc
cu aceeași groază cu care ațipisem?
poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pun de o afacere cu licurici
asta în loc să scutur cerul de stele
îmi trag țărâna sub tâmplă și privesc iarba cum se pregătește de coasă
îmbrac veșmântul de rouă și răsucesc din caierul minții
borangicul acesta ciudat când din lacrimi de înger când din fluturi nenăscuți
deschid inima ca pe o pleoapă și-mi întind timpanele între două lumi
ascult cu trupul deșirat cântecul cerului
cântarea păsării de foc din cenușa amară a trupului meu
apoi ca și când nu m-a durut niciodată m-aș mai naște de o mie de ori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îngerii iubesc...
Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...
Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!
Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.
Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
Și iartă...
În cuiburile mici ale oamenilor,
lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat
când îngerii iubesc...
poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor ...
Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.
Mi-e dor de luna plină
Din nopțile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la țară.
Mi-e dor de toamna ruginie
Când își revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.
Și de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Și-i cald în casa toată.
Mi-e dor de anu-întreg, se pare,
Și nu de unul, de mai mulți.
Aș vrea să mai trăiesc sub soare,
Cât viețuiesc munții cărunți.
Nicicând din viață n-aș pleca,
Dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi urca,
Cu drag sărut pământul meu.
poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.
Mi-e dor de luna plină
din nopțile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la țară.
Mi-e dor de toamna ruginie
când își revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.
Și de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
și-i cald în casa toată.
Mi-e dor de anul-întreg, se pare.
Și nu de unul, de mai mulți.
Aș vrea să mai trăiesc sub soare,
cât viețuiesc munții cărunți.
Nicicând din viață n-aș pleca,
dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi pleca
cu drag sărut pământul meu.
poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușa străbunilor ține pământul cald și din când în când o mai completăm cu niște oase.
aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În loc să scutur cerul de stele
pun de o afacere cu licurici
apoi îmi trag țărâna sub tâmplă
să privesc iarba cum se pregătește de coasă
îmbrac veșmântul de rouă
și răsucesc din caierul minții
borangicul acesta ciudat
din lacrimi de înger și fluturi nenăscuți
îmi deschid inima ca pe o pleoapă
întind timpanele între două lumi
și ascult cu trupul deșirat cântecul cerului
ori doar cântarea păsării de foc
din cenușa amară a trupului meu
apoi
ca și când nu m-a durut niciodată
m-aș mai naște de o mie de ori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori
se simt în război cu acel miros
hormonii amintirilor viitoare
dau semne de îndrăcire
fă-le dezlănțuita slujbă de exorcizare
tăvălește-i prin cenușa
înfrângerilor supraviețuitoare
până când capătă înfățișare de zori
apoi lasă-i să cânte cocoșește
pe gardul extazului iluzoriu
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!