Rătăcire

Drumul se-nfăşoară pe roţile maşinii,
Greşul este-aproape de florile-mplinirii,
Clipa s-a-ntâmplat cu-nvingerea ruşinii
În caligrafia erorilor şi-a firii.

Tribal, ca un păgân din alte zodii
Am risipit din infinitul meu,
În colbul stelei tale mai cresc rodii
Şi-n pasărea din vis apare Dumnezeu.

M-ascund, în 13 mai, în palmele de foc
Şi ard universal pe-a ielelor cenuşă,
Drumul se întoarce şi tremură-n mijloc
Când deschid în glumă o presupusă uşă.

Azurul e povestea cifrelor rocadă,
Din 13, 31 rămâne ca o vină,
Iubirea noastră-a fost în rai să cadă,
Dar a căzut în inimi cu rugină.

E rătăcirea roţilor înfăşurată
Sau iubirea-i floare de zăpadă?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă

Am avut un drum plin de cristale
Ce ne-aparţinea de pas cu pas,
Însă rezultând mândriei tale
Din cristal, cenuşă a rămas.

Azi boabe de cenuşă şi nisip,
Călcate-n veci de-ntreaga omenire...
Se mişcă-n vânt, îmi cad apoi pe chip...
Înmormântându-mi faţa-n amintire.

Şi iar te văd si azi ca-n alte dăţi
Aievea îmi apari din nou la uşă,
Nu încetezi nicicum să mi te-arăţi
Reapărând din boabe de cenuşă.

Focu-a murit demult, tocmai pe când
Zăceam simţind în inimă nisipul,
Când m-ai lăsat în urma ta plângând
Şi-ai plecat de unde nu-ţi văd chipul.

Ai fost un vis ce l-am avut în cale,
Un vis ce îmi revine-n nopţi la uşă,
Dar drumul nostru – vise de cristale
S-a prefăcut în lacrimi şi-n cenuşă...

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i înălţătoare...

Iubirea-i înălţătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Forma ei pusă-n lumină

Iubirea-i floare şi nai
În credinţele din rai,
Puse-n crucea răsucită
Într-o coastă învechită.

Ard în focul ei subţire
Clipe lungi de fericire,
Apoi cu îndemânare
Înzestrez fulgii de soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare de boala iubirii

Iubirea-i o boală de primăvară târzie,
Apare spontan, pe nepusă masă,
Te caută în flori şi-n marea poezie,
Se tratează prin ieşirea din casă.

Iubirea-i o vară fierbinte, caniculară
Sau tomnatică, iubirea-i în aburii
Ochilor chemători ce te scot afară
Şi-ţi plantează-n inimă laurii

Învingătorului printr-un prelung sărut.
Iubirea-i un dor care măsoară
Paşii noului, măreţului gest plăcut
Care te-ngenunche, rapid şi te doboară.

Dacă sprijinul vine din inimă târzie,
Învelită în tot ce-i mai frumos,
Apetisantul vis devine poezie
Boala se vindecă statornic şi duios!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i durerea tămăduită-n doi

Iubirea-i durerea tămăduită-n doi,
E pansată cu mângâieri în tăcere,
E dezinfectată cu sărutul din noi,
Cu inima ce curge duios, în plăcere.

Iubirea e casa din nou primitoare
De oaspeţi cu chip îngeresc
Pe care ţâţe cu lapte din soare
Sub crucea credinţei îi cresc.

Iubirea-i durerea iubirii de ţară,
De neam, de hotar şi de glie,
De vorba maternă cea rară,
De jertfa din munţi şi câmpie.

Iubirea-i etalon când îngerul laşi
Să zboare cu tine-n sufletul lui,
Cu tureatca săltăreaţă sub paşi
Tămăduiţi de mângâierea Domnului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când două inimi uneşte Dumnezeu

Atunci când două inimi uneşte Dumnezeu
Nu e pentru o lună doar şi o zi de primăvară
Este pentru toată viaţa... la bine şi la rău
Să mergi în doi şi atunci când vezi că-ţi este greu
Când drumul urcă în sus...
Şi atunci când el coboară...

Iubirea nu-i scânteia ce apare şi se stinge
Ea-i taina veşniciei ce s-a transformat în vis
Este ecoul din Eden... ce-n farmec se răsfrânge
Şi... rostogolind speranţe... inima îţi atinge
De acel colţişor de rai...
Ce a fost în Paradis...

Ce poţi să faci atunci când tu cu adevărat iubeşti
Când eşti minţit şi în jurul tău tot se destramă
Te vezi aprins de un foc când printre lacrimi o priveşti
Şi eşti gata pentru ea chiar zeci de ani ca să plăteşti
Pentru iubirea ta...
Atunci când dragostea te cheamă...

Pe calea vieţii nu e întotdeauna soare
Mai cresc şi spinii... nu e presărată doar cu flori
... Şi simţi amarul anilor de trudă şi sudoare
Când dragostea-ţi curată călcată e în picioare
Iar pe Rahela ta o vezi...
Plângând şi tristă-n negrii nori...

Nu dispera, se vor sfârşi furtunile de ieri
Va înflori grădina voastră-n flori de primăvară
Şi din nou vor răsuna în viaţa ta cântări
Cu zâmbet de copii şi multe binecuvântări
Şi te vei bucura...
Ca-n zilele de odinioară...

Atunci când două inimi în Domnul se unesc
E un cântec calea lor scăldată în lumină
Când pe genunchi altare în dragoste zidesc
E un colţ de rai atunci când după Cuvânt trăiesc
Împrăştiind mireasma...
Şi părtăşia familiei creştine...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

destinul bate la uşă
din pietrele negre

sunt prinsă-n coarda viţei-de-vie
ce înfloreşte a sărbătoare

nu pot să-i deschid lui

încerc să-ndrept raza luminii
pe strâmba cale a legii
venită din genuni
pentru povestea lumii

destinul bate insistent
ca iarba-n unduiri de vis
la uşa mea

când vânturile tac ponosite
la poarta dintre rai şi iad

să îi deschid sau nu?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 73

Te uiţi la mine - toamna m-a înfrânt
Şi frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfinţit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereţii lui cenuşă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.

Iubirea-ţi va spori când mă priveşti,
Dar ce iubeşti, mai bine părăseşti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut o frunză-n calea ta

A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă.
Ai zărit-o şi-n aceeaşi clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige în urma ta,
Nici puteri să spună cât o doare
Şi-a rămas pierdută în cărare,
Ploi şi vânturi trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ şi se întreba
Ce ar face dacă vântul ar lua-o
Şi-o clipă în palma ta ar aşeza-o,
Dar a rămas acolo undeva.

A căzut o frunză-n calea ta
Şi cine ştie câte or să mai cadă,
Dar n-ai să ştii nicicând
Şi nu-ţi va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu.

poezie de Ioana Crăciunescu
Adăugat de Mariana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Libertatea lacrimilor mele te atrage
Nu mai cere nimic, eu am închis telefonul
Fără internet sunt mai liberă în simgurătatea mea
Cu netul ascult alte poveşti triste
Alte vieţii pierdute
Sau alte compromisuri într-o lumea reală şi fără vis
Unde nu poţi zbura sau rămâne atins de iubirea nelimitată
Eu aleg libertatea mea,.. Tu pe-a ta.
Stelele au Apus de mult..
Iubirea s-a scris... Speranţa s-a risipit
Iubire...

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales iubirea

Din multele trăiri
ce ni le-ai dăruit Doamne,
am ales iubirea.
Bucurie şi-amar
împletind buchete de lacrimi,
în sufletul meu.
Am adunat picături de rouă
să privesc în oglinda lor
din când în când,
amintirile şi clipele zilei
răsturnate firesc în paşii mei,
de pe caldarâmul speranţei.
Îmi vine să râd
când mă văd din nou acolo...
în clipa primei iubiri.
Dăruiam frenetic
pumni de lumină zorilor.
Cu ochii umflaţi de nesomn,
aşteptam răsăritul sau măcar geana zilei
să-şi tremure clipele în fereastră.
Aştept şi acum... doar gândul
sau,
frântura din visul din vis,
să mi-l dărui.
Iubesc Doamne!
Iubesc azurul în care,
din când în când,
aburul desenează palmele Tale.
Ştii Doamne?
Sunt atât de fericită că le întrezăresc
acolo, sus,...
Nu mai sunt singură!
Suntem doi:
Tu, prin palmele Tale
şi
eu, mărunta făptură iubind
Să fie Doamne adevărat că iubind,
devenim munte de flori?
Atunci crestele devin vârfuri de petale?
Tulpinile adunate sunt oare trup de munte?
Sensurile sunt ameţitoare esenţe de flori,
de clipe alergând printre nori?
Atâta iubire mi-ai dăruit încât, uneori,
prea plinul se revarsă înfiorând,
formele humei dăruite de tine Doamne,
cărărilor de lumină prin care,
şerpuitor se strecoară
destinul meu...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele visului

Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii şi încercărilor.

Bem o cafea cu ochii cât zaţul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceaşca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spaţiul timpului, sângelui meu.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis lăcrimat din ochi de femeie

Roua din lacrimi
Dezgheaţă luna
Devenită neîncăpătoare
Sub plapuma visului.
Universul
Bate din palme
La spectacolul nesfârşit
Unde clipele dospesc
Magnifici
Fulgi şi petale de stele.
Vântul spală
Oboseala norilor,
Pasărea aripilor
O adap cu lumină.
Te strâng la piept
Vis fecund de petale
Pe când tu
Lăcrimezi fierbinte
Pe umărul meu din ochi de femeie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea zăpezii

În aşteptarea zăpezii moi,
Cunoscuţi în oglinda iubirii,
Intrăm în magie-amândoi
Să croim statuia amintirii.

Îţi pui sufletul în sufletul meu
Adăugând petale din inima ta,
Desenăm frumos curcubeu
Înfăşurat în răsfrângeri de stea.

Mă priveşti şi te privesc uimit,
Eşti pururi aşteptarea din zăpadă,
Mai pură decât steaua din zenit
Ce-n inimi este gata să ne cadă.

Ne bucurăm privindu-ne prelung
Cu ochii ziditori de amintiri,
O clipă pătimaşă vreau s-ajung
Să mocnim trăirea marilor iubiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Varsă-ţi iubirea cu lumina-n mine

Lacrimi de apă, fulgi de zăpadă,
În nebunia toamnei fac paradă,
Resturi de frunze, de ierburi pătate,
Hrănesc vântul cu aripi uscate.

Drumul se şterge de roţi pământii,
Bolizi tocilari străbat prin câmpii,
Eu urc un munte în lumi paralele,
Lumea din mine şi lumea din stele.

Doi porumbei îmi dau târcoale
Cu săruturile lor în ritmuri cordiale,
Noi în luciul toamnei, spre zăpadă,
Căutăm credinţa din cer, adevărată.

Am urcat muntele, am venit la tine,
Varsă-ţi iubirea cu lumina-n mine!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i poleită-n fericire

Iubirea-i poleită-n fericire,
Caută-n lumină împlinire,
În soarele ce veşnic a trecut
Inima cu sângele-n sărut.

Şi aerul pe care îl respir
Prin porii dorului e mir,
Însemne de aleasă floare
Crescută-n deget de cărare.

Iubirea mea nu e ispită,
E din suflarea Domnului zidită,
Din zorii zorilor de pe pământ
Care ne ridică aripile-n vânt...

Iubirea-i poleită-n fericire,
Înălţarea ei e împlinire
În care-nsângerarea s-a născut
Cu buzele prelinse în sărut.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totu-i prea mult...

Când totu-i prea mult,
Când totu-i puţin,
Iubirea ascult
Venind din senin.

Când totu-i firav,
Sau totu-i imens
Nimic nu e grav,
Iubirea e vers.

Nimeni nu ştie,
Nimeni nu simte,
Că inima-mi vie
Iubire promite,

Ţi-aduce o floare
Şi stele în dar
Pe sacra cărare
Mai sus de altar.

Nimeni nu ceartă,
Nimeni nu-mbie,
Domnul ne iartă
Scânteia în vrie,

Totul nu-i mult,
Totu-i puţin,
Inima-i rază şi scut,
Iubirea-i destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea izvor...

Iubirea noastră, neam de neam,
A fost ca florile pe ram,
Unse de Domnul cu lumină
În dilatarea de retină.

S-au răsucit, s-au mângâiat,
Pe stelele ţesute-n pat
Şi au crescut la rândul lor
Alţi muguri pentru nou fior.

S-au împlinit şi au rodit
Polen din versul neşoptit,
Din versul crud intrat sub zare
Cu rodii, cu seminţe rare.

Acum în iarna terminală,
Un fulg din magie carnală
Întoarce dragostea izvor
La Dragobete, în pridvor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ram de poezie

Vreau să dorm în braţele viselor tale,
Noapte de noapte cu stelele-n cale...

Flori din livezi şi câmpii înflorite
Să adape iubirea cu stele-nverzite...

Să adunăm dorurile în inimi fierbinţi,
Să ne-mpărţim săruturi fără rugăminţi...

Să facem leacuri din iubirea noastră
Şi-n ea zidită luna ca fereastră...

Să fim în miezul nopţii doar o apă vie
Crescută-n nemurire pe ram de poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O filă

Am din nou inima goală
Doar pereţii simt în ea
Dulce-i locul plin de tine
Oare când te-oi mai vedea?

Am scris pân-acum o carte
Cu coperte aurii
Îmi spuneai că vine-o toamnă
Să o prinzi în file, mii.

Dar deschid la întâmplare
Foaia cu semnul din carte
Unde îţi citesc povestea
Dintr-alt timp şi-n altă parte.

Inima de a-ţi cuprinde
Până-n toamnele din noi
Aş mai domoli din pasul
Zilelor pline de ploi.

Şi-aş aduce mai aproape
Drumul lung si sec prin ape.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căzut din cei în ce-i...

Am căzut din cei în ce-i...
Şi m-ai îndrumat pe loc,
Între noi este tăcere,
Dar în fond suntem în joc.

Tu la capăt de lumină,
Eu de întuneric stors
Din durerile din suflet
Şi din măduva de os.

Nu mai judec clipa-n care
M-ai ţinut în lacrimi grele,
Despărţindu-te de mine
Ai prins înălţimi de stele.

Mă priveşti din cerul nalt,
Te admir de pe pământ,
Am căzut din cei în ce-i...
Lipsa-n care mă frământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!