Fă... plagiat

Fă oameni, ce vă ziceţi buni,
Fătuci, flăcăi, mai maturei,
Fără de carte agerei,
Făcuţi din gene de ne buni,
Făloşi de voi, aşa degeaba...
Făcături de-alde comunişti,
Fărâme din tablou de Baba,
Fătaţi în glod cu minţi mirişti,
Făpturi de gene recesive,
Fătălăi în recesiune,
Făgaşe goale de gengive,
Făclii fără vreo-nţelepciune,
Făgăduiaşi în vorbe goale
Fărâmiţate în minciuni,
Făuritori de virtual,
Făină neagră, de tăciuni,
Fărădelege accidental...
Fă, clone de Pontaci,
Fă împuţite Viorele,
Fă Victore şi aplaudaci...
Făzani, ne credeţi? Jagardele!!!
Făraşe de gunoi, rahat...
Fără brevet... doar plagiat!...

Fă... nu-i poem, e-un pamfletat...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torţă fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineaţă fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuş fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără şine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Şi mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeţ fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de Sergiu Mănuş (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Vă blestem, să fiţi buni
Să aveţi binele parte.
De învăţaţi, să ştiţi "carte"...
Pe cei buni, să răzbuni.

Vă blestem, pururi tineri
Să iubiţi neîncetat.
Să trăiţi din iertat.
Miri să fiţi, veşnic, gineri.

Vă blestem, bunăstare
Să primiţi meritat.
Tot ce vreţi, să aveţi "dat"...
Din nimic, să fiţi "mare".

Să nu credeţi, blesteme.
Sunteţi, simpli produşi,
Îngeri... Terrei intruşi;
Sunteţi, fiinţe supreme!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentare

Sunt tot deschis în file albe, o carte
Să mă citeşti fără cuvinte, scrise perlă,
Sidef să-ţi strălucesc pe gât cu glas de mierlă,
Să fiu în gândul amintit dalb, din departe.

De câte ori visezi, să mă topeşti o nea
De cristale-infinite, să te atingi pe gene
De puf de harfang de gheaţă, nordicul alb de pene
Şi marmură de praf să mă faci pudră, aş vrea.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cult... ură

Se plimbă uitarea prin minţi dezgolite
De cultul de carte, de dorul de-a şti,
În frâu liber, d-avalma, l-adulţi, la copii...
Regină-n câmpii-n cenuşii-nămolite.

E ultimul strigăt, finală redută,
Nimic nu-i ia locul pe golul lăsat...
În neted de spaţiu ce timp a plasat
Meniri de cumul se tot pierd în derută.

E-o linişte cruntă în minţile goale,
Nimic nu se mişcă-n canoane de creier;
Trăim toţi în fabula furnicii cu greier
Ce cântă-n play back... Arta-i gustul de ţoale.

Dansăm dând din mîini peste umeri şi fese,
Concertu-i DJ, atheneu-i discotecă;
Limbaju-i la fel la Bambou, pe potecă...
Prostia s-adună şi-ncepe s-apese.

Ferice de minţile goale, odihnite;
Nimic nu produc, 's în perpetuu relaş.
Se poartă-i, la modă, cu capul golaş
Pe-afară, înăuntru... De stat, sunt spetite.

Suntem călătorii mileniului trei...
Progresul e-un dat la o altă de lume.
Noi suntem doar heakeri cu minţi de legume;
Diplomaţii din pile, copii de bani grei!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop cadru

Se-opreşte câteodată curs
neaşteptat;
rămâne timpul suspendat,
doar ţie... Fără vreun recurs!

Fără aviz, decis,
conştient,
eşti desemnat de repetent;
pierzi sensul... Eşti pe interzis!

Nici fan, din jucător nu eşti;
spectator
priveşti la propriul rol, actor,
jucând zadarnic... T-iroseşti!

Şi tot se mişcă fără tine;
paria,
nu sare nimeni. Eşti avaria
acum... Şi-ai făcut bine!...

Aşa de singur eşti, nu ştii
regulament;
o simplă chestie de-antrenament
pe tuşă... Îţi mai revii?

Te-nchini degeaba
mistic,
te păcăleşti cu biblii, paroxistic;
habar n-ai care-i treaba...

... Cum se decide, ce, de cine
unicitatea...
Am vag senzaţia că inechitatea
e într-adins creată; "merde", "shit", "rahat"... Fără nicio ruşine!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar aventura

E-atât de tânără,
fără sfârşit se pare,
căci tinereţea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de şcoală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.

Tinereţea pură
şi-o crede-obişnuinţă,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-şi fraze
goale, doar pentru rotunjimi de buze
şi multe duşuri suedeze
şi multe nopţi pierdute treze
cu alte minţi la fel, obtuze,
sex chiar şi fără cunoştinţă...
Doar aventură.

N-are nevoie de cultură
şi face din aspect un cult;
se-mbracă des
şi zi şi noapte,
este-o mondenă-n gând, eternă,
nu ştie despre trup-regres,
nu ştie dialog în şoapte...
e exuberantă, nu vrea... ternă,
vrea sex să facă tot mai mult...
Din aventură-n aventură!...
19.08.2011

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezanţi

Mi-e greu să înţeleg de ce în poezie
Din sublim se reduce, tot scade din spectacol,
Lăsând-o fără ritm, metafore, oracol
Şi, rima e desuetă, doar haos, gălăgie.

Se pare că sub faldul facilului amorf
Se toarnă doar cuvinte, fără virgule, frază,
Uitând de sunet fin... cinel e mâlul torf,
Se înflamând că-i clasic, ca diamant, o rază.

Nu mai este-un balet de iambi, trohei, nu-s paşi,
E doar un salt din şiruri, rămase-ntr-un picior,
Stând, parc-ar vrea să cadă sterile, făr' de urmaşi...
Doar propoziţii rupte plutind, fără a şti zbor.

E ca libret în arii melodios afone,
Sau rockul doar zbierat, fără bătăi, cadenţă...
Un scris dezordonat de înţelepciuni în clone,
Cu crez de aforisme... de-un secol-complezenţă.

E-un avatar de snobi cu părul încâlcit,
În dezordine de plete color, sau mult albite,
Cu aere de genii vânzându-şi vreun merit...
Pe acela de distrus, o artă, barzi, iubite.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesajul dnei. min. Olguţa, apropo de micşorare...

E mică leafa? Viaţa-i grea?
Nu-i bai, voi credeţi şi-ndrăzniţi
Să trageţi, oameni buni, de ea,
Că doar aşa o mai lungiţi!

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop şi lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrăţişarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale şi ulcele, viaţa scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferinţa e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
ducă-se în lumea largă
eu m-am stins demult în zodii
în istorii triste şi pustii
la final, într-o zi, de va fi,
vă zic acum
noapte bună, oameni buni

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paginile din mine

Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale,
Sunt paginile din mine, clipe arse
Aşezate-n ierbare autumnale.

Sunt galbene pagini ascunse-n culise,
Bucăţi de efemer şi cer nepromise,
Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale.

Fragilităţi din călcâiul lui Ulise
Şi orgii din serbările saturnale,
Lanţuri de fier şi corzi albe de mătase
Retrăiesc în amintiri orientale...

Versuri fără rimă, somn fără de vise...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de bun... simţ

Să nu te pierzi în prea mult dor
Să omori din timp, elan din zbor,
Mărginind lumea într-o speranţă
Pe-un individ, sau pe-o vacanţă...

Să ştii; nu-i unic! E alternanţă!

Părtaş să-ţi cauţi, să te asculte
Senin, din ce-ai adunat, multe,
Să-ţi pui pe umăr 'n sprijin capul...
Vei simţi straniu; drag ţi-e şi-altul!

Nu e partaj fără împărţire,
Cum suflet nu-i fără simţire,
Şi schimbul nu se cere; dă
Mai mult de cât o zici... doar fă!

Doar crezi, dar cald îl simţi, răzbate
Din pur profund... fragilitate
Răsfântă-n vorbe caste, dulci,
Cum iarna... buze topesc fulgi...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem chilie

Cochilii goale
mi-s palmele
fără perlele
sudori tale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă fără cuvinte

Tânjesc, tânjesc aproape până la durere
Să-mi găsesc visatul, rarul, fostul companion
Fără perdea, cu zâmbet larg, fără fason...
Să mă deschid mimoz mascul, să-i cer părere.

Pierdut îs de-o lume tot mai multă mută,
Ce-şi spune doar cuvinte neauzite, goale,
Schimbând auz cu idiferenţă-n veşnice târcoale,
Să afle ca-ntr-o doară pe ascuns ştirea pierdută.

Cât bine răscolit mi-ar face confesatul
Din amintiri veninde de un prevăzut trecut;
Să nu se-adune cronic, dintr-un recent acut...
C-un dialog burlesc, boem, mult aşteptatul.

Nici vidul nu mai este să se umple din plin,
Căci nu mai e intrare, e doar zid de-un refuz
C-un plictisit apatic, căscatul de mofluz...
Ca-n sihăstria vieţii ce ne e pan-destin...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specie

Ce frumoşi suntem
din os făcuţi;
nu-i diferenţă, timpul umplem,
de mamuţi!

Supremi pe scară,
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.

Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem -invocând soborul-
caninul-ciot.

Braţ plin de muşchi,
licheni, lichele...
Şi fabricăm... şi suntem "puşti"
de jagardele!

Distrugem tot,
-c-avem atomul
ce ni s-a dăruit, la făcut hoit-
specia OMUL!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără oameni, toate mor

Fără soare, nu e viaţă,
fără ploaie, nu-i verdeaţă.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e peşte,
timpul în loc se opreşte.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Metafora" imbecilităţii

Ies toţi în hoarde din spelunci
Cu gând în zimţi de stalagmite,
Imitatori de nibelungi...
Neisprăviţi, neisprăvite!

Au minţi dospite în lugubru
Ce explodează în dejecţii.
Răspânditori de ură, sumbru...
Etiologi maligni, d-infecţii!

Au cromozomii în mutaţii
Cu mii de gene recesive,
Multiplicaţi în populaţii
Cu flatulări intempestive.

La stârvuri stau cu guri hulpave
Să muşte carne putrezită,
Din "ateneuri" fac enclave...
Din "prima dona", fac smintită!

Au gustu-n sânge, de mizerii,
Sunt toţi Napoleoni, pretinşii...
Aziluri şi le cred imperii,
Victorioşi, le sunt învinşii!

Au hrană, vidul "metaforic"
Îngemănat în pur non sens;
Trăiesc mocirla-n euforic...
Miros a împuţit... Intens!

Sunt excrementul omenirii
Ce murdăresc, ce-i pur, novice,
Sunt defecarea nesimţirii;
Trăiesc, într-un gunoi, ferice!

Pseudonimul le e scut,
N-au şcoli, n-au nici biografie;
"Vendetta" ţelul şi-au făcut;
Sunt literei, pornografie!

Sunt o "armada" de bucolici,
De juri, autoproclamaţi;
Sunt spuma vomei din alcoolici
Drogaţi de ură... proşti damnaţi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decis

Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!

Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Şi sunt minţit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua şi eu noaptea.

Mă păcălesc nenorociţii,
Că-i un alt timp şi sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociţii!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...

Mi-au luat avut de la strămoşi;
Din furt, au aură şi nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoşi...
În vorbe goale viaţa-mi plimb.

Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parşiv, când îi votam!?

Sunt hoţi, inepţi, anagramaţi,
Se ţin în găşti, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm şi-s îmbrăcaţi;
Geambaşi de suflet, minţi perfide.

Atâta ură am adunat
Şi am puterea să-i înfrâng.
Sunt toţi, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descendenţă

Cât încă îţi mai iei din timp să priveşti mersul de furnică,
să te gândeşti că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,
cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică
să te atingă, un uriaş, să te parcurgă ca pe-un pod
şi să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-şi pierde casă...
rămânând răstignit pe sol, pierdut aşa, parcă-ntr-o doară,
doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,
tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...
să ştii că n-ai pierdut din tine, din tot ce ţi-au transmis strămoşi,
cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,
ce munceau mult, plini de sudoare şi se îmbrăcau în alb, frumoşi,
pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau de mult pe aici
şi ţi-au lăsat şi ochi şi gene şi inimă, să fii sensibil
şi trup, să te faci scut de ţară şi minte, din aceea pură,
să ştii salut, să dai bineţe şi la vecin, străini... teribil
de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...

... poţi să te scoli de la pământ, poţi vieţii să mai dai o tură!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie, în optar renăscut

Când Martie se face opt, e timp de gând spre eternitate
Din spira-n infinit întinsă din ochi de verticalitate
Ca o cătuşă strânsă sexe într'un colaj de îngemănare
La fel de rond, brăţări de suflet mai mult decât împreunare,
Ceva sacral ce leagă X cu Y din algebriene
În biologice făclii, scânteind ce-i mai nobil, gene
Ce acoperă lacrimi de extaz şi mila plângerii împărţite
Când tot ar pare disperare şi mângâieri sunt resuscite
Speranţe iar, să se întremeze, căci două flori's metamorfoză
Creând din nou o altă floare, peduncul de o nouă roză...

Şi aşa, el Martie culcat opt, e'o zală simbol de egal
Între aplecarea în genunchi şi gestul pur neteatral
De dragoste neţărmurită în dar la mamă, fiică, soră,
Noră în buchet de izuri dulci, iubita, o femeie floră...
E odă, imn pentru matern, e'o incantaţie terestră
Ce numai Soare ar putea şti de când ne bântuie pedestră,
Căci doar aşa vom fi eterni strălucitori în dăruire
Bărbaţii dârji, copii în fond, ce n-ar putea fără iubire...
Şi în contextul fad monden, fără metafore, epitetic
Mă dărui azi modestul EU, un pic mascul... mai mult poetic!

Nu mă uitaţi, să vă fiu iar, an de an, la amor... Un petic!!!
07.03.2018

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (7 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înjurământ

Ce ştiţi voi muritorilor perverşi
Pe cine pierdeţi azi definitiv
Când aţi avut sinceritate ca-n poveşti
Într-un gigant ce rejetaţi fără motiv.

Uitaţi-vă-ndobitociţi măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veţi mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?

Din mintea neagră, ce-o purtaţi uşoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiţi un politician, aşa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???

Îl meritaţi oare, voi laşii necitiţi
Să-aveţi aşa valoare, chiar postum
Slugi şi dezbinători în fond nefericiţi
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.

Vă-njur să fiţi cu toţii blestemaţi
Orbiţilor lipsiţi de minţi, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte să-i urmaţi,
Să pierdeţi trup şi suflet, de nimic să n-aveţi parte!

Şi vă blestem profund de mii de ori
Să n-aveţi parte de copii, de mame, taţi
Să fiţi pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizaţi!

Vă plâng nenorociţilor de-o blasfemie
Ce-o promovaţi într-o mulţime de prostie
Mă închin să nu puteţi să mi-o mânjiţi şi mie
Prin graţia lui Dumnezeu, hulită seminţie...

Sunt un fugit, cum şi mulţi alţii au plecat
De frica voastră frunţi golite de lozinci
Mă-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămaşi cum v-am lăsat...
... La stadiul, minţi şi suflet de opinci!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!