La suprafaţă, eram calm: în secret, fără să admit cu adevărat, aşteptam ceva...

Stanislaw Lem în Solaris
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul care nu coboară în profunzime, rămâne întotdeauna la suprafaţă.

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii ca o raţă: calm la suprafaţă, dar vâsleşte puternic cu picioarele, dedesubt.

citat din Michael Caine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, fără îndoială, fusese un vis, un coşmar, o nebunie, şi totuşi era aici şi ceva adevărat, ceva chinuitor de real şi dureros de adevărat, ceva ce îndreptăţea acest vis, acest coşmar, această nebunie.

Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minima cerere

Dumnezeule,
dă-mi ocazia să fac ceva
măcar cu o mână
Am două mâini.
Una o pot da celui lipsit,
ştiind că doar mâna aceea
mă va încadra cu adevărat
în îmbrăţişarea dragostei

Doamne, dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un picior.
Am două picioare.
Unul îl pot da unui invalid
ştiind că doar piciorul acela
mă va întâmpina cu adevărat...

Doamne,
dă-mi ocazia
să fac ceva măcar cu un ochi
Am doi ochi.
Pot da unul nevăzătorului
ştiind că doar ochiul acela
mă va încadra cu adevărat
în lumina iubirii...

Doamne, dacă tot ce ţi-am cerut
e prea mult
fă-mă puf de păpădie.
Astfel aş putea zbura fără aripi,
fără complemente,
fără speranţe,
fără vânt,
fără cuvinte,
fără legământ...

poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mic secret

Dimineaţă, pe străduţă
Am văzut o pisicuţă:
Tare-ncet mai mieuna,
Cred că o durea ceva.

– Pisicuţă, draga mea!
De vrei, lapte îţi voi da
Şi în braţe te voi ţine
Dacă vii, acum, cu mine!

Ne vom strecura uşor,
Drept la mine-n dormitor,
O să te mai las şi-n pat,
Acum, că te-am adoptat.

Doar ceva te voi ruga,
Un secret să poţi păstra:
Să nu afle lumea toată
Cât sunt de dezordonată!

poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kat Stratford: Spune-mi ceva adevărat.
Patrick: Ceva adevărat... urăsc mazărea.
Kat Stratford: Nu, ceva profound, ceva ce nimeni altcineva nu ştie.
Patrick: În regulă, arăţi bine, eşti dulce şi eşti moartă după mine.

replici din filmul artistic 10 lucruri nu-mi plac la tine
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vede treaba că zugrăvitura era în neamul nostru, că mult îmi mai plăceau şi mie icoanele când eram mic. Pentru mine, sfinţii erau vii: stam cu sfială înaintea lor şi eram încredinţat că şi ei se uită la mine, mă aşteptam să-i aud vorbind, să-i văd mişcându-se, ridicând mâna să mă binecuvânteze.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceartă

Hai să ne certăm aşa, fără niciun chichirez:
Nu-ţi place sarea cu care-mi asezonez
Cuvintele... iar mie luminile mi se sting
În veninul în care dubiile tale mă împing.

Îmi place Shelley... pentru Keats inima-ţi tresaltă,
Ceva ne desparte şi ceva ne ţine laolaltă.
Îmi plac salatele.... ţie cotletele-ţi plac foc;
Ceva funcţionează bine şi-altceva deloc.

Ceva-şi ascunde plânsul, lacrimile-amare,
Ceva tremură; ceva moare.
Eu ador panglicile-albastre de la iarmaroace,
În schimb ţie să despici firu-n şapte-ţi place.

Mi-i drag adevărul, ţi-i drag şi ţie-am observat....
Nu-i aşa că ce spun e cu adevărat adevărat?

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptam ceva care ar putea da un sens vieţii; aşteptam, aşa cum aştepţi când se pune o întrebare şi se aşteaptă ca cineva să răspundă, dar nu s-a pus întrebarea cuvenită sau nu i s-a adresat persoanei cuvenite şi răspunsul se lasă aşteptat. Oare totul rămâne încremenit pentru că întârzie răspunsul? Nici vorbă, totul merge înainte...

Tennessee Williams în Orfeu în Infern (1962)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmanul adevărat nu te părăseşte niciodată.

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec din Gânduri nepieptănate
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu va afla, va vedea doar taina

hai să culegem mere, iubito
despicăm merele şi le mâncăm sâmburii
chemăm şi îngerii
şi creştem împreună cu ei.
o să ne crească meri în pântece.
nu te speria. vor creşte doar rădăcini adânci.
lumea nu va afla. va vedea doar taina.
şi nu va înţelege-o.
merii îşi vor arăta la suprafaţă doar visele
şi păsările închise-n cântece,
va simţi doar dumnezeirea merelor galbene.
şi va bănui că dincolo de coajă se mai află ceva.
va crede că le ascundem un secret.
coaja va fi secretul. miezul va fi taina.
ea va încerca să scrijelească coaja.
în poftele ei va înghiţi miezul fără să crească.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toată perioada dintre 1944 şi 1947 am fost foarte nefericiţi. Nu pot spune că am fost foarte răniţi, dar eram supăraţi şi dezamăgiţi, pentru că speram cu adevărat că SUA şi Marea Britanie vor face ceva pentru a-i opri pe ruşi. Iar cei de la misiunile americane şi britanice de aici, cu care eram în contact, erau şi ei disperaţi, pentru că vedeau ce se întâmplă.

citat din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi ceva frumos

Spune-mi ceva frumos,
zise ea,
şi spune-mi ceva
adevărat. Asta pentru că sufletul meu
se simte de parcă ar avea obloanele trase,
iar lumina nu poate pătrunde
înăuntru.

Te voi crede,
a adăugat ea,
şi voi şti că este adevărat;
aşa că priveşte în ochii mei
si spune-mi ceva frumos.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ferestrelor

I
(Rătăcit)

M-am pierdut!
Hei... unde sunt?
Oare o-i fi murit,
Sau abia m-am nascut?

Ce ciudat mă simt,
E întuneric şi totuşi,
Nu văd stele....
E... probabil sunt ielele,
Acele ce,
Au întarziat cu surcelele.

Oare s-au terminat modelele
Şi-au dispărut mărgelele?
Sau oare sunt primul ce,
S-a rătăcit în linişte?
Habar nu am,
Dar...
Nici nu mă grăbesc
Să revin pe lume,
Că...
Sunt sătul de necazuri,
De minciuni şi de glume.
Sunt sătul să trăiesc
Fără tot ce-mi doresc,
Fără pace şi calm,
Fără tot ce iubesc.

Aici cel puţin
Nu tre` să mă hrănesc,
Cu iubire, mâncare
Şi tot ce-i firesc.
Aici...
E totul calm
Şi în perfectă linişte.
Nu e cine ştie ce,
Dar mă mulţumeşte!

II
(Nemărginit)

În timp ce mă plimbam
Prin negrul spaţiu,
Vast şi calm,
Văd ceva departe.
Ce-o fi aia frate?

Fără să mă agit,
Mă-ndrept spre-acel ceva –
Oare n-o fi ea,
Sau mintea-mi joacă feste
Şi-i doar imaginaţia?
Cu cât mă apropiam mai mult,
Pas cu pas şi fără glas,
Cu-atât mai tare îmi batea
Inima ce-mi dispărea,
În zona cea de noapte.

Într-o secundă, două, trei,
Ajung destul de-aproape,
Încât să vad şi cine-i, ce-i,
Ca o reflexie a apei.

Era un şir nemărginit
Şi plin doar cu ferestre,
Ce luminau independent
Şi-aveau câte-o poveste.
Aveau şi dimensiuni enorme,
Cu multe-aspecte, multe forme,
Ba vechi, ba noi, ba incolore,
Ce doar vroiau să le adore,
Persoana din poveste.

Multe poteci şi luminişuri
Aveau o parte dintre ele,
Încât credeam că-i paradisul
Cu mii de sori şi mii de stele.
Dar multe mai erau
Şi pline doar cu rele,
Cu amăgiri, minciuni şi foc,
Ce provocau durere.

III
(Spre...?)
La un moment dat
Observ într-una din ferestre
Că mă aflam şi eu.
Oare ce Dumnezeu
Mă regăsesc în ele?
Căci nu îmi amintesc
Nimic din toate cele,
Ce-mi arătau ferestrele.

Oare de ce sunt îmbrăcat în negru;
Şi-acolo de ce-s vesel?
Ce-s cu femeile-alea toate,
De ce îmi sunt mirese?

Cred că ceva din spaţiu,
O forţă foarte mare,
Vrea să-mi arate tot
Ce pot găsi în cale
Şi dac-o să mă-ntorc
Prin una din ferestrele,
Ce le privesc în zare.

Doamne, zi...
Ce aş putea să fac,
Să mă îndrept spre o fereastră
Unde e totul ciudat,
Sau spre una în care
Totu-i calm şi curat.

IV
(Sihastră)

Cum stăteam eu pe gânduri
Ca ciobanii pe crânguri,
Am văzut o fereastră
Destul de sihastră.
Şi mi-am zis:
I-a să vad ce poa` să-mi arate,
Ce persoane ciudate,
Cu imense palate,
Cu comori şi de toate,
Pot să văd eu prin geam?
Însă cum mă apropiam,
Tot mai mult o pierdeam
Din rază...
Cu calm.
Ca printr-o minune,
M-am revăzut în spate.
Eram o fereastră,
Eram tot şi toate.

poezie de Dan Dumitraşc (14 ianuarie 2011)
Adăugat de Dan Dumitraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

secret

Secretul nu este ceva nedezvăluit, ci ceva spus tainic, în şoaptă.

definiţie de Marcel Pagnol
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fiinţelor ce cutezaţi a deschide acest caiet, respectaţi-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forţa motrice a existenţei noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toţi să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit şi să ne ajute să devenim discipoli şi mai curajoşi decât eram când am început această lectură.

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Ioan Ioant
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva, undeva

iubeşte lumea
exact aşa cum este ea.
Adorm cu acest gând. Când mă trezesc
sunt calm,
ca şi cum în somn
s-a împlinit ceva
fără nici un efort din partea mea.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ani în urmă, îmi doream să cumpăr un apartament în New York. Eram o femeie singură – tocmai trecusem de un divorţ – aveam trei copii, eram în lumea show-business-ului şi eram neagră. Părea ceva imposibil.

citat din Diana Ross
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La postarea unui prieten virtual care descrie cu nostalgie amintirile copilăriei, mai exact în urmă cu 30 de ani. A. M: Să vezi acum 2.000.000 de ani când eram în Sine ca Sine, ce amintiri fără gând, fără cuvânt, din libertate ca Libertate eram! Din păcate, atât de rari sunt cei care îşi mai "amintesc" acum de El încât îi numeri pe degete. În rest, toţi vorbesc despre Preaiubitul ca şi cum l-ar cunoaşte, dar câţi aţi vrea cu Adevărat să-l Fiţi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

American Smooth

Dansam – cred că era
foxtrot sau vals,
ceva romantic, dar
care implica şi o anume distanţă,
ridicare şi cădere, precizie
şi tehnică-atunci când se trecea
fără avertizare de la o melodie la alta,
două piepturi înălţându-se-n
ritmul lanţului de paşi –
o agonie sublimă-n care
înveţi să zâmbeşti,
mimica extatică
fiind o condiţie sine qua non
a acestui dans, American Smooth.
Cum eram concentrată
în efortul de
a rămâne perfect în cadru
(înclinare pe partea stângă, capul ridicat
doar cât să pot privi peste
urechea ta şi-întotdeauna
zâmbind, zâmbind ),
n-am observat
cât de calm deveniseşi
până-n clipa-n care
dansul a luat sfârşit
( două măsuri?
patru? ) – zbor împlinit,
acea rapidă şi senină
magnificienţă,
înainte ca ţărâna
să ne-amintească cine eram şi
să ne coboare cu picioarele pe pământ.

poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!