Nu aşteptaţi daruri de la oameni care s-au îmbogăţit nu demult.

citat din Ubayd Zakani
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice vede tânărul în oglindă, bătrânul vede în cărămidă.

citat din Ubayd Zakani
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti mândru, vei suferi, iar dacă nu eşti, atunci nu preţuieşti nimic.

citat din Ubayd Zakani
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început...

Cândva, demult, demult,
Mai pe când lumea era încă la început,
In Universul mare, dar prea plin cu stele,
Multe stele n-au mai încăput,
Aşa că s-au apucat
Să-si construiască o planetă primitoare
Şi Gingaşă şi Albastră
Cu o inimă mare, ca de foc
Pe care si stelele să poată avea câte un loc
Şi un pic mai mult noroc.
S-au îmbrăcat apoi cu haine noi, de lut
Devenind oameni, miliarde,
Dar sufletul lor de stele
mai departe străluceşte
Şi cândva se vor intoarce
Intr-un Univers acum mult mai mare
In care loc vor avea şi stele şi suflete...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi s-au îmbogăţit degeaba.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se pierde

Dac-ar putea, mulţi dintre noi
Şi-ar lua iubirile înapoi,
Sărutul dulce şi uşor
Şi nopţile fierbinţi de-amor.

Dar n-avem cum, s-au consumat,
Că doar nu le-am amanetat;
Şi totuşi nu s-au risipit,
Ci suflete-au îmbogăţit.

poezie de Octavian Cocoş (23 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă aşteptaţi ca un popor corupt să fie condus de oameni cinstiţi: va fi condus de oameni corupţi, votaţi de oameni corupţi şi coruptibili în diverse forme.

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (11 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proaspătul îmbogăţit

Schimbând a sărăciei "placă"
De cum se scoală, ca Bimbaşa
La ultim răcnet se îmbracă:
- Mi-aduci o dată, fă,... cămaşa!

epigramă de Gheorghe Suciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea crucii

O cruce stingheră
Într-o vale mică,
Arătănd a jale
Semănând a frică.

Aici, nu demult,
A fost măcelul,
Unde la romani
Li s-a făcut felul.

Fiind scoşi din case
De la mic la mare
Şi duşi cu minciuna
Pe-o altă cărare.

Le-au arătat Prutul
Pe care să-l treacă,
Dar ei s-au supus
Neavând ce să facă.

Au fost aşteptaţi
De ruşi cu pistoale
Şi-mpuscaţi pe rând
În această vale.

Zac acolo oseminte
Rămase în pustiu,
De care prea puţini
Ce s-a-ntâmplat ştiu.

Nimeni nu a scris
Şi nu vor să spună
De crimele făcute
În vatra străbună.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de obicei văd partea care se află la suprafaţă. Văd campionul câştigând cursa, nu văd miile de ore de antrenament pe care s-a pus baza rezultatului. Văd omul de afaceri îmbogăţit, nu văd numeroasele eşecuri din care s-au învăţat lecţii şi care au dus la succes. Văd copacul, fără să vadă rădăcinile prin care copacul creşte, se susţine, se hrăneşte. Şi apoi, orbi parcă la această simplă şi frumoasă lecţie de viaţă, vezi oameni care nu sunt dispuşi să respecte procesul de învăţare şi se plâng toată ziua de greutăţile din viaţa lor. Greşeşte fără teamă, dar nu repeta greşelile. Învaţă din ele şi fă tot timpul altele. E cel mai frumos cadou pe care ţi-l poţi face singur.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanizarea Pământului

E mort Pământul!
De mult e mort şi e-ngropat sub oameni.
Sub oameni care nasc alţi oameni
fiindcă s-au rupt podurile Pământului
s-au lăsat oamenii
s-au aşezat oamenii
peste umanitate.
Din om te-ai născut în om te vei întoarce
tu peste mine
peste altul eu
şi întreaga divinitate
în
sub
în jurul
peste Dumnezeu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi în România

Atâţia s-au îmbogăţit
Şi au furat ca în pădure,
Încât sărmanul om cinstit
Ce poate, oare, să mai fure?

epigramă de Vasile Darie din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură necesară

Cum boala s-a cam răspândit,
Să luăm măsura cea mai tare:
Prin tunuri s-au îmbogăţit?
Să-ngheţe tun pe la răcoare!

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era una din acele femei care au traversat epoci atât de diferite, încât spiritul lor a dobândit întreaga supleţe a destinului lor, care s-au îmbogăţit sufleteşte din experienţa nenorocirii, care au scăpat de eşafodul din '93, de viciile Directoratului, de vanităţile Imperiului, de ranchiunele Restauraţiei; femei rare, a căror stirpe se pierde.

George Sand în Indiana (1832)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri de Crăciun

Moş Crăciun avea de gând
Ca s-o ia vilă cu vilă
Şi la noi, oameni de rând,
A ajuns doar Moş Gerilă!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plictiseala asta, cânt!

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!
În glastra veche luminând cerdacul
S-au desfăcut câţiva boboci muscatei!

Un vânt, înălţă fumul ţigaretei
Şi leagănă între salcami hamacul!
S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!

Pe sârmă curg stropi calzi din pliii fustei
Vopsită roşu-sânge precum macul,
Dă-n foc cafeaua pierzând tot caimacul
Şi-n plictiseala asta-ţi cânt, vrei sau nu vrei:

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă aşteptaţi la multe de la oameni, lăsaţi-vă surprinşi şi când vă dăruiesc puţin.

citat din Luana Donati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Trist, trist – slăbit de boala îndelungată;
Monotone, monotone – zile şi nopţi care vin şi se tot duc.

Copacii s-au înveşmântat în mantii de umbră;
Ultimele orhidee adăpostesc stropi reci de rouă.

Ouăle depuse-n cuiburi pe vremea când am căzut la pat
S-au transformat în păsărele care şi-au luat demult zborul.

Viermele, care zăcea nu demult ascuns în gaura lui,
S-a transformat în greiere cântând pe creanga unui copac.

Cele patru anotimpuri revin întotdeauna:

În natură nimic n-are odihnă,
Nici măcar pentru o clipă.

Numai în adâncul inimii unui om bătrân
Durerile-s mai tinere decât erau pe vremuri.

poezie de Bai Juyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fâl-Fâl

O fluturiţă din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl ştia demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături şi el şi ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl şi el,
fâl-fâl şi ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Şi nu ştia
De ce e el tot supărat,
Şi o pândeşte pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puţin răstit
A abordat-o cam aşa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Şi nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă.

definiţie celebră de Joseph Addison
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au spulberat

S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate şi asta mi se pare?

S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simţind mâhnirea?

S-au spulberat zările-nalţe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat şi multe alte,
Pe care nu le mai ştiu eu?

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!