Dacă la început suntem fericite că ne dai zece telefoane pe zi, după un an este deja prea mult.
Dana Sota în revista "Esquire"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de zece
pe sârma de rufe
atârnă zece cârlige colorate.
în palmele mele
zece degete adună lumina
din primele zece raze de soare
ce proptesc cerul.
printre ramuri
zece frunze îngălbenesc
văzând cu ochii.
crizantema își deschide zece petale
și zece boabe de rouă
se rostogolesc în privire.
această dimineață
ar putea fi una de zece stele
dar nu e decât
o dimineață de toamnă!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zece
Dacă numeri pân' la zece,
Zice-se, mânia-ți trece.
Șeful, cât mi-e de urât,
După "zece"-l strâng de gât.
epigramă de Mihai Teognoste din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trata o boală după ce aceasta s-a instalat sau a înăbuși o răscoală deja extinsă este ca și cum ai săpa o fântână când ți-e sete deja ori a făuri arme după ce a început războiul.
în Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este mult mai bine să fim împăcate cu noi înșine fără să regretăm în zadar după o viață plină de răsplata eforturilor anterioare și a bucuriilor pe care în sfârșit avem posibilitatea să le dăm mai departe și altora decât să ne îmbufnăm ca niște fetițe, când suntem deja mult prea în vârstă pentru a juca acest rol infantil.
Kathleen Tessaro în Eleganța (2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara vieții
Singur, mult prea singur sufletul
i-am programat o întâlnire cu el însuși
azi e ocupat, mâine nu știu dacă va avea timp
poate poimâine -
până atunci clipele curg după un ritm prestabilit
pentru marele univers suntem mereu parteneri
indiscutabil e singurul care ne cunoaște
ne recunoaște
ne urmărește cursul
ne află toate secretele
când suntem prea istoviți
simțim cum ne cheamă
dar nu cum ar crede unii
spre moarte, ci doar
pentru a ne pune pe umeri povara unui nou început.
poezie de Valeria Tamaș (mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vorbim prea mult
pentru niște oameni desenați
și nu putem spune nici măcar
că suntem din hârtie
ca avioanele
aș putea vâjâi prin aer
în timp ce-mi
vorbești despre inimi adevărate
dar între noi e atât spațiu alb
pe care ai început deja
să-mi desenezi moartea
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de septembrie
Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.
Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon și prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obișnuință.
(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).
Septembrie se îngrașă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente plutește în derivă spre ochii mei.
Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.
poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult!
Prea mult ați furat,
V-ați înfruptat din mine,
Ca niște corbi nebuni,
Flămânzi de albumine.
Lăsați poemul meu,
Voi corbi cu clonț de vultur,
Ajunge-un Prometeu,
Eu nu rănesc, nu tulbur!
Prea mult amatorism,
Prea trist și derizoriu,
Nu însemnați nimic,
Cloncani de promontoriu.
V-am tot îngăduit,
V-ați cocoțat pe mine,
Este deja prea mult,
Ridicoli fiecine!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invers
Aș vrea să scriu cu mâna stângă
și de la dreapta începând,
ca în arabă...
ar fi ca o reînnoire, cu plecarea-n viitor,
ce se prezumă că l-aș ști deja,
mi s-ar întoarce tot romanul vieții, de la coperta de sfârșit,
căci aș începe cu succesul
sau eșecul,
dar cel puțin aș ști de la început sfârșitul,
însă nu al altora, scrisuri deja, bibliotecă...
al meu, ce încă nu l-am încheiat,
nescrisul chiar,
inversul...
versul, după cum se pare, fiind un deja prea banal...
până la necultural.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață cât de mult poți atunci când ești tânăr, întrucât viața îți va fi prea aglomerată după aceea.
citat din Dana Stewart Scott
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dana Scully: Știm deja cum a murit. Într-un accident de mașină. Ce altceva trebuie să mai știm?
Fox Mulder: Poate nimic, dar e tot ce putem face acum. Vezi dacă poți să găsești un loc unde să-i examinezi capul lui Betts.
Dana Scully: În timp ce tu faci ce?
Fox Mulder: Îi verific casa. Știu cum a murit. Vreau să văd cum trăiește.
Dana Scully: Cum a trăit.
Fox Mulder: Cum a trăit.
replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea nu se schimbă, doar zgomotul aparent neîntrerupt al minții diferă, dar "A-Fi" privește chiar și zgomotul minții și râde. Râde pentru că într-o fracțiune de secundă îl dizolvă. Chiar o fracțiune de secundă este infinit prea mult pentru Sine să facă asta.... Doar se întâmplă să fii antrenat să vezi zgomotul și uiți că tu ești deja liniștea, că orice zgomot al minții apare în liniștea care deja este. Doar nu privim unde trebuie! noi privim în zgomotul minții după liniște și așa ea pare în veci de negăsit, în loc să vedem că noi suntem deja liniștea care privește în zgomotul minții căutând liniștea.
Atmaji Maharaj în Liniștea este mereu aceeași
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces
prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
și în ureche gânduri mi-au pătruns.
prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.
prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
și-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dana Scully: Bine, atunci cine este acest om și ce...
Fox Mulder: Este un extraterestru.
Dana Scully: Asta o să îi spui lui Skinner?
Fox Mulder: I-am spus deja lui Skinner, asta a fost ușor. Acum trebuie să-i spun tatălui meu.
replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă este așa după cum ne asigură oamenii de știință, noi toți avem în noi câteva molecule de-a lui Einstein, iar dacă particulele atomice ale corpului nostru fizic ajung în cele mai îndepărtate limite ale universului, atunci noi toți suntem practic componentele tuturor lucrurilor. Nu mai avem unde să mergem dacă noi suntem deja peste tot, și acest lucru este într-adevăr, tot ce vom avea sau vom avea nevoie vreodată. Dacă ne iubim pe noi înșine măcar un pic, ar trebui să respectăm toate lucrurile în egală măsură, și să nu ne pretindem superiori asupra ceea ce sunt, de fapt, alte părți. Este mâna superioară ochiului? Episcopul față de gâscă? Fiul față de mamă?
citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, nu vreau să rămână nimic după mine. Amintirea ca suflet, ca spirit contează. Dacă, după ce nu voi mai fi, oameni vor zâmbi cu drag... va fi excepțional... Dar deja cer foarte mult!
Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licăr pentru dezorbirea orbilor
Licăr pentru dezorbirea orbilor
Curând se va stinge lumina
și te vei ruga de licurici să-ți dezorbească ochii
dar...
câtă tristețe vei fi adunat în pupile
câte lacrimi îți vor fi spălat amintirile
și cât de mult vei fi învățat deja că în viață
ți se naște atât de devreme prea târziul...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aștepta la nimic! Pur și simplu, lasă viața să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experiență este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experiență este recunoașterea a cine și ce suntem noi. Recunoașterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuți de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic și nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipsește ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experiență a mea din trecut. Chiar și experiența este văzută în noi, indiferent cât de măreață ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuși este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăși, este această beatitudine de A FI. Experiențele vin și pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!
Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopul pentru care ești aici se află plantat în fiecare moment al vieții tale. Pentru a-l descoperi trebuie efectiv să fii conștient de acel moment. Prezent. Aici. Astfel recunoașterea ființei tale va începe să curgă de la sine, iar scopul va înflori din ce în ce mai puternic. Secole de-a rândul ne-am uitat mult prea mult în cărți religioase și mult prea puțin în noi, iar rezultatele le putem vedea cu ochiul liber pe această planetă. Suntem pregătiți să privim în noi înșine. Suntem cu adevărat pregătiți să ne ridicam în picioare și să ne exprimam adevărul ce curge direct din esența noastră. Avem nevoie de încredere pentru a face asta, claritate și iubire pentru a face asta. Vestea bună este că toate astea se află deja în noi. Dovada cea mai clară este că de fiecare dată când le-am trăit ele s-au născut din noi.
citat din Marius Chirilă
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!