Atât de mare e oroarea noastră de moarte, încât atunci când ea ni se prezintă indiferent sub ce formă, în afara celei cu care omul s-a străduit să-şi liniştească imaginaţia, ea dezvoltă, şi din cauza prea vlăguitului său curaj, spaime noi. Când însă la această teamă naturală se mai adaugă şi ameninţarea superstiţiei, nu-i de mirare că ea îi secătuieşte pe oameni de orice putere asupra propriei lor vieţi.

David Hume în Eseu despre sinucidere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar putea amanţii, odată sfârşită legătura lor, să-şi mărturisească cât de mult au suferit unul din cauza celuilalt din incertitudinea în care i-a ţinut pasiunea lor comună, insomniile, minutele dureroase petrecute întrebându-se asupra enigmei celuilalt! Dar vai, atunci când o fac, mărturisirea nu mai are putere, nu se mai iubesc, prea mulţumiţi că s-au descotorosit de o afecţiune care îi hărţuia.

Pascal Bruckner în Luni de fiere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi se pare normal ca atunci când vine vorba de viaţă, emoţii, sex, bani, putere să te gândeşti înainte la scenarii care există doar în capul tău şi apoi să nici nu acţionezi? Dacă imaginaţia ta are o influenţă atât de mare asupra acţiunilor tale din viaţa reală, măcar imaginează-ţi lucruri pozitive. De ce ţi-e teamă?

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când adevărata Filozofie a luat în posesie spiritul, superstiţia este într-adevăr exclusă din el, şi putem afirma cu drept cuvânt că triumful său asupra acestui inamic este cu atât mai deplin în ce priveşte cea mai mare parte a viciilor şi imperfecţiunilor inerente naturii umane.

David Hume în Eseu despre sinucidere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oţel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenţei, reaşezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât şi tristeţe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conştientă de melodia pe care dansează. Nimeni şi nimic nu poate stopa acest mecanism existenţial. Chiar dacă omul se împotriveşte, Liniştea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniştea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Linişte provine orice sunet, în Linişte se întoarce orice sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om care nu s-a implicat, care nu face tot ce-i stă în putinţă, care nu joacă pe miză mare şi nu trăieşte la un standard de excelenţă este la un nivel profund un om cu spaime care trebuie vindecate. Acum, trebuie să fiu clar: nu există niciun suflet pe planetă care să nu aibă o frică, ceva care-l împiedică să trăiască la adevăratul lui potenţial. Repet, însăşi condiţia de fiinţă umană este una a imperfecţiunii şi o mare parte din această imperfecţiune apare din cauza spaimelor pe care le-am acumulat atunci când am părăsit perfecţiunea naturii noastre originare şi am intrat în lume.

Robin Sharma în Descoperă-ţi destinul (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să simţi în tine excedentele de vis ale propriei tale epoci şi teroarea ei pentru a avea ceva de spus ca intelectual contemporan. Vorbim, într-o oarecare măsură, fiind încărcaţi de uimire şi de groază sau, mai general, de potenţialele extatice ale propriei noastre epoci. Nu avem alte mandate. Ca scriitori de astăzi, noi nu suntem investiţi de un zeu sau de un rege. Nu suntem curierii absolutului, ci nişte indivizi care auzim exploziile din vremea noastră. Cu acest mandat se prezintă astăzi scriitorul în faţa publicului său şi, ca regulă generală, nu e vorba decât de "propria sa experienţă". Aceasta poate să fie şi ea un puternic expeditor atunci când îşi aduce mărturia asupra monstruosului.

Peter Sloterdijk în Ni le soleil ni la mort. Jeu de piste sous forme de dialogue avec Hans-Jürgens Heinrichs (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează cât de mulţi oameni trebuie sacrificaţi pentru ca unii să-şi realizeze scopurile, pentru a fi urcaţi pe un piedestal în această lume. În zilele noastre ne raportăm la lucruri care ne conferă putere asupra altora. Suntem individualişti, pentru că ne gândim doar pentru noi înşine. Şi asta este... atât de greşit.

David Luceac în Diagramele Minţii (proză scurtă) (octombrie 2015)
Adăugat de Tom
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când facem o alegere – indiferent care – noi ne putem pune două întrebări: mai întâi: "Care sunt consecinţele alegerii pe care sunt pe punctul de a o face?" În inima noastră noi vom cunoaşte imediat răspunsul la această întrebare. În al doilea rând: "Ne va face mai fericiţi, pe mine şi pe cei din jur, această alegere a mea?" Dacă răspunsul este afirmativ, putem merge mai departe cu alegerea noastră. Dacă el este însă negativ, dacă opţiunea noastră ne poate face nefericiţi, pe noi sau pe cei din jur, cel mai bine este să nu o luăm. Nimic mai simplu!

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât Dumnezeu deţine un control mai mare asupra noastră, cu atât devenim mai mult noi înşine - pentru că El ne-a făcut. El a inventat felul de oameni care tu şi eu am fost concepuţi să fim... Când mă întorc la Hristos, când mă predau pe mine însumi personalităţii Lui, atunci încep pentru prima dată să am cu adevărat propria-mi personalitate.

citat clasic din C.S. Lewis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul în viaţă este despre putere. Chiar şi cel mai evoluat spirit de pe Pământ, care nu mai caută de mult puterea omenească, îşi doreşte puterea asupra propriei sale minţi, asupra emoţiilor şi stărilor sale. Îşi doreşte iluminarea şi evoluţia. Să fii alfa înseamnă să ai putere, însă puterea nu este în puterea pumnului care loveşte, a banului care cumpără sau a vocii care tună. Adevărata putere este puterea de a face ceea ce alţii nu pot să facă. Adică să ierţi când e cel mai greu, să iubeşti pe cine simte că nu merită iubirea, să încurajezi pe cel care nu mai crede în el şi să faci toate astea discret, fără să ai nevoie de validare şi aplauze. Pentru a putea face astea, însă, ai nevoie să deţii tu această putere.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde dispar iubirile noastre când trupul celui iubit nu mai este lângă noi? Unde se duc toate sentimentele, trăirile, neliniştile, fericirile noastre? Şi ce rămâne în urma lor? Un câmp de lupta dupa razboi..., cadavre de dorinţe şi cruci de vise pierdute. Se pierd şi se regăsesc toate... în noi. Nu-i de mirare că durata unei vieţi devine din ce in ce mai scurtă, nu viciile sunt de vină, ci iubirea... Cred ca plătim un preţ prea mare pentru cât de puţin primim, şi apoi mai cred că cei mai longevivi dintre oameni sunt cei cu sufletul rece ca o piele de şarpe, aceia care nu iubesc, nu pătimesc...

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea trebuie să fie marcată de legi şi de ordine, pentru a fi scena vieţii morale a omului, altfel ar fi haos, iar legea nu are o altă putere în afara celei de a duce la împlinire destinul;ea a fost dată indivizilor, iar ei o poartă cu sine şi o folosesc. Când vine vremea se naşte dorinţa, căci ea se iveşte la un moment dat în sufletele care o poartă cu sine, căci ele însele o împlinesc deoarece o duc cu ele, şi au această putere fiindcă legea care rezidă în ele apasă oarecum asupra lor şi le produc dorinţa dureroasă de a pleca acolo unde le spune să meargă ceea ce se află înăuntrul lor.

Plotin în Enneade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume ciudată. Putem să trimitem rachete în jurul lumii cu o precizie uimitoare, însă nu suntem în stare să traversăm strada şi să ne împrietenim cu un nou vecin. Ne petrecem mai mult timp în faţa televizorului în loc să creăm legături cu copiii noştri. Susţinem că vrem să schimbăm lumea, însă nu suntem dispuşi să ne schimbăm pe noi înşine. Apoi, când soarele apune în viaţa noastră şi ne permitem câteva clipe de meditaţie, începem să întrezărim toate bucuriile pe care le-am fi putut trăi, toată bunătatea pe care am fi putut-o revărsa asupra semenilor noştri şi înţelegem că am fi putut fi oameni cu totul diferiţi, însă atunci e prea târziu. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim la viaţă abia când vine vremea să murim. Din fericire, eu m-am deşteptat înainte să fie prea târziu.

Robin Sharma în Învăţături spirituale pentru familia ta (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile nu mint niciodată (exceptând atunci când spun adevărul)

Nu trebuie să te temi de ei, copile,
nu sunt decât oameni.
Oameni care se tem ei înşişi de moarte
sau de flori.
Oameni de alb şi de negru,
care petrec ore în şir citind printre pagini
în alb şi în negru.
Oameni care nu ţin partea nimănui,
dacă nu sunt pe un câmp de luptă,
unde se războiesc înfigând pioneze într-o hartă-a morţii.
În vreme ce soldaţii mor, ei culeg profitul,
până când profeţii lor proferă blesteme ucigătoare asupra lor.
Sau
până când florile de pe pajiştile din cimitire
îi înspăimântă trimiţându-i înapoi în mormintele lor masive
de raţionamente – sau în lipsa acestora.
Oameni cărora le e teamă de un Dumnezeu al iubirii.
Oameni care se supun la ceea ce au fost învăţaţi
Fără a se întreba de ce.

Nici măcar de ce sunt striviţi tocmai de idolii lor.
Oameni care sunt ei înşişi derutaţi de ei înşişi.
Oamenii sunt doar oameni.
Nu trebuie să te temi de ei.
Ei se tem unii de alţii mai mult decât mă tem eu sau te temi tu.
Teme-te de ignoranţa lor în ceea ce te priveşte
Şi, mai presus de toate, teme-te de ignoranţa ta în ceea ce-i priveşte.
Priveşte-i exact ca pe ceea ce sunt.

Oameni cărora le este teamă de flori.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel de al treilea cânt al lui Childe Harold face dovada, cu întreaga-i putere şi cu toate particularităţile lui, unei poezii neîncătuşate de nimic, pline de forţă şi originalitate, o poezie care, în cânturile precedente, a atras luarea-aminte a cititorilor asupra autorului... Pasiunea e atât de adâncă şi de puternică, descrierile atât de pline de culoare, pe un ton atât de original, încât lipsa de cizelare în unele detalii mărunte mai curând adaugă energie poemului decât să-l văduvească de această însuşire.

citat din Walter Scott
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea

Dumnezeu Omul când
l-a creat
Din Sine atâta dragoste i-a dat
Încât să se poată revărsa şi pe Pământ
Ca să-l crească si îngrijească permanent.
Doar că Omul când din Putere a gustat
Şi Iubirea din sine în
Putere şi avere a schimbat
De Iubirea primită a uitat
Şi doar la puterea atât de efemeră, omenească s-a
limitat
Ce păcat!!!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de orice formă de existenţă, există o Prezenţă De Sine Existentă. Numele Său, nu poate fi vorbit, Prezenţa Sa nu poate fi simţită, căci niciun simţ relativ nu poate penetra Infinitul Absolut. Orice nume i-am da, am limita Ceea Ce Este Cu Adevărat, pentru că, dacă numeşti un element, îl limitezi între pereţii trasaţi de numele pe care i-l dai. Dacă numeşti o prezenţă, o transformi într-o idee, iar Ceea Ce Este Dincolo De Orice nu e un concept. Acum, noi îl vom da mai multe nume. Şi, pare o contradicţie, însă vom folosi aceste nume doar pentru a arăta către El, nu pentru a-L cuprinde. Cuvintele sunt indicatoare - şi aşa vor rămâne şi în cazul de faţă. Conştiinţa Fără De Formă există în Linişte, fiind Una cu Liniştea. Nevăzutul este Nemanifestatul din care provine manifestatul, însă, prin manifestare, Manifestatul nu s-a separat de Nemanifestat, căci orice formă văzută este purtătoare de Prezenţa Nevăzutului, dar nu orice formă văzută este conştientă de Nevăzutul ce sălăşluieşte în interiorul său - tocmai de aceea, s-a creat această separare fictivă între Nemanifestat şi Manifestat.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni par să aibă succes în orice întreprind. Nu pare să aibă vreo importanţă în cazul lor care partid politic se află la putere sau care este starea economiei în prezent. Din cauză că aceşti oameni rămân focalizaţi asupra aspectelor pozitive în legătură cu rezultatele pe care urmăresc să le obţină, ei chiar obţin acele rezultate, indiferent care este situaţia generală.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac declaraţia de adeziune la istoria romanului, deşi din toate romanele mele emană oroarea faţă de Istorie, faţă de această forţă ostilă, inumană, care, nepoftită, nedorită, ne invadează şi ne distruge vieţile. Şi totuşi, nu e nimic incoerent în această dublă atitudine, pentru că Istoria omenirii şi istoria romanului sunt lucruri total diferite. Dacă prima nu-i aparţine omului, dacă i s-a impus ca o forţă străină asupra căreia n-are nici o putere, istoria romanului (a picturii, amuzicii) s-a născut din libertatea omului, din creaţiile sale absolut personale, din opţiunile sale. Sensul istoriei artei se opune sensului Istoriei pur şi simplu. Prin caracterul său personal, istoria unei arte este o răzbunare a omului împotriva caracterului impersonal al Istoriei omenirii.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!