Vaca, oricât şi-ar urî viţelul, tot îl scapă de primejdii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaca, oricât şi-ar urî viţelul, tot îl scapă de primejdii.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabola fiului risipitor

Venise cel risipitor
Viţelul gras era-n cuptor.
Doar vaca suspina din greu:
-Uciseră viţelul meu,
De bine c-a venit... al lor!

epigramă de Tristan Bernard Paul din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată vaca viţelul îşi linge.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte ca viţelul la poartă nouă

Omul, blestemându-şi soarta,
Pierdu lupta cu natura,
Şi viţelul, ca şi poarta,
S-au tot dus... cu viitura.

epigramă de Constantin Cristian (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Boul, vaca şi viţelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâăzândullniră cu căţelul
Din ograda-nvecinată;
Şi văzându-llucru mare-
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios, se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar şi viţelul
Să rostească-o vorbă-două,
Însă după cum ' e felul
Privea ca la poarta nouă..
Mai apoi interveni,
Dovedindu-se mămoasă
Vaca spre a-l lămuri
Pe căţel să-l ia acasă..
La sfârşit, sătul căţelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
Le-ar fi zis să-l lase-n pace,
Că nu pot ei să-nţeleagă
-Îmbuibaţi cum sunt de fân-
Ce frăţie se încheagă
Între câine şi stăpân:
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Şi-şi împart un colţ de pâine
În credinţă pân' la moarte.

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi dai, îi fată vaca, când îi ceri, îi moare viţelul.

proverbe româneşti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi viţelul

Îi simţi tupeul
Şi gândi cu-amar:
A crescut viţelul
Şi-a ajuns... măgar!

fabulă epigramatică de Gheorghe Rădac din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

Fata s-a tot dus cu vaca,
Toată vara, la păscut,
Vaca, stearpă e, săraca...
Fata însă, a... născut.

epigramă de Nicolae Popescu-Urzică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Boul, vaca şi viţelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâlniră cu căţelul
Din ograda-nvecinată;
Şi văzându-l, lucru mare
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar şi viţelul
Să rosteasă-o vorbă, două,
Însă după cum 'e felul
Privea ca la poarta nouă.
Însă vaca-nţelegea
Dovedindu-se mămoasă
ŞI a vrut acas' să-l ia
în ogada ei frumoasă;
La sfârşit, sătul căţelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
A lătrat să-l lase-n pace;
Că nu pot ei să-nţeleagă
Îmbuibaţi cum sunt de fân
Ce frăţie se încheagă
Între câine şi stăpăn;
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Şi-şi împart un colţ de pâine
În frăţie pân' la moarte.

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a urî

A urî pe cineva înseamnă a-i fi inferior şi a-l invidia.

definiţie aforistică de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a urî

A urî înseamnă a te pedepsi singur.

definiţie de Hosea Ballou
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun că viaţa este mult mai frumoasă decât o percepem noi. Eu spun că frumuseţea este ea însăşi o percepţie subiectivă şi că oricât de mult s-ar rafina această percepţie, oricât de generoasă ar deveni, oricât şi-ar lărgi orizontul, tot în limitele ei rămânem. Nu mă refer doar la ceea ce se poate sesiza prin cele cinci simţuri fizice şi cu ajutorul gândirii, ci mai ales la ce se poate cunoaşte sau se poate trăi prin reflectarea în conştiinţă a propriei noastre fiinţe, a propriei vieţi în această lume.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mâncat viţelul cu fulgi cu tot!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcare

îmi scapă însingurarea ta
cum marea-şi scapă sieşi
în adâncuri,

dar mie mi te dai cu tot întinsul
şi cu nevoia frângerii
la mal.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva care urăşte un grup va sfârşi prin a urî pe oricine şi, în cele din urmă, prin a se urî pe sine însuşi.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinul: Ioane, vaca ta fumează?
Ion: No, da' cum să fumeze vaca?!
Vecinul: Atunci, mă, ţi-o luat foc grajdu'!

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum trece iute toate

Cum trece iute toate ce-n lume-acum le vezi
Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Şi tu treci ca o umbră, oricât de veşnic pari.
Ca visul scurs sfârşeşte şi viaţa ta de-acum
Un an dintr-o viaţă e cât un pas pe-un drum
Ştii paşii tăi din urmă, dar nu ştii câţi mai sunt
Şi vine unul care sfârşeşte-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ţi prea tot spun mereu
Că vine grabnic moartea, să vi la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăieşti
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că eşti.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaca

Cum spuneam, vaca noastră din bovine este parte –
Într-un capăt face mu, iar în altul face lapte.

distih de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire istorică 2

Şi iată, ne convingem pân' la urmă,
Oiţele când scapă din scaieţi:
Oricât de incapabilă-i o turmă,
Se mai găsesc berbeci descurcăreţi!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacă spre sat

O vacă neagră, caldă ca ţărâna-n vară,
Coboară dâmbul ameninţat de seară;
Coboară în seară singură spre sat
Şi pică laptele din ugerul umflat
Peste bănuţii ierbii, sunători.
Trandafiriul uger plin de flori
Atârnă-n mers cu patru stalactite
Ca bolta unei peşteri rumenite.
Vaca mugeşte spre viţelul însetat,
Laptele din flori şi muguri adunat
Apasă greu şi doare.
Pe coarne moare-o rază ultimă de soare.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!