Identitatea mea constituia o mare problemă atunci când eram adolescent şi îmi puneam o mulţime de întrebări, cum ar fi: "Cine sunt eu?" "Cui aparţin?" Dar când am mai crescut, am decis că apartenenţa este un proces dur în viaţă şi aş spune mai bine că aparţin mie însumi şi lumii, mai degrabă decât unei naţionalităţi sau alteia.

citat din Hiam Abbass
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparţin oamenilor pe care îi iubesc, iar ei îmi aparţin mie - ei, alături de dragostea şi loialitatea pe care le-o ofer, formează identitatea mea mult mai bine decât ar putea să o facă vreun cuvânt sau vreun grup de oameni.

Veronica Roth în Experiment (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îmi aparţin mie însumi numai cu împrumut, ca să spun aşa. De fapt aparţin umanităţii.

Saul Bellow în Trăieşte-ţi clipa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aparţin trecutului. Nu aparţin viitorului. Nu aparţin prezentului. Sunt ceea ce este, aici, dincolo de timp, conştiinţa nenăscută.

citat din Mooji
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu îmi aparţin decât mie însămi. Mă ofer din toată inima, dar mă iau înapoi fără milă, când simt că încerci să forţezi nota. Să iei mai mult decât vreau eu să îţi dau.

Lorena Lupu în Dona Juana (2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e în mintea mea

Ce e în mintea mea, mai bine să nu ştii,
Nu degrabă, dar rişti a te rătăci.
Cum e în mintea mea, scăldată de gânduri,
Mai bine nu veni, să nu te scufunzi în adâncuri.
Cine e în mintea mea, atunci când nu eşti tu,
Întreaga lume şi tot Universul.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec mistic clipele prin mine

Trec mistic clipele prin mine
Şi mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparţine),
Ci doar în mai puţin frumos...

Iar eu le consemnez şi le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l "timpul oportun",
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înţelepţesc...

Le pun într-un burduf imaginar
Şi zic: "acesta e trecutul meu"...
Şi este... îmi aparţine mie dar,
Stăpân pe el a fost şi este clar
Şi categoric Dumnezeu!

La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparţin doar mie într-un fel...
Dar sunt convins că nu mi se cuvin
Ci le primesc spre-a dovedi cui aparţin,
Căci toate sunt din El şi pentru El!

Trec clipele prin mine neîncetat
Îmi vestejesc verdeaţa din ţărână
Şi-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaînalt
Tot verde-n veci o să-mi rămână,

Căci Chipul Său în mine e sculptat
Prin dalta şi ciocanul clipei,
De Duhul, la Rusalii revărsat,
Ce în trupul lui Isus a adunat
Risipitorii fii, nedestinaţi risipei...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traiectoriile

traiectoriile libere
sunt firul magnetic
către o destinaţie ce defineşte
natura lucrurilor care atrag
dar şi a celor atrase
.
astfel, ferestrele aparţin clădirilor
iar noi le punem negreşit
pe pereţi
ceştile de cafea aparţin mesei
şi iată, mâinile noastre le duc
spre masă
paşii noştri aparţin drumului
şi de aceea îi aşezăm
pe un drum
sufletele noastre aparţin luminii
şi călătoresc până ajung
din nou la ea
.
traiectoriile
nu înseamnă durere
nici măcar când le numim
căderi
.
de pildă - în dimineaţa aceea
când am devenit ploaie
nu m-a durut căderea
din cer
ci sunetul strident
al picăturilor mele pe uşa ta
de tinichea
.
în mod cert
va trebui să mă cercetez mai bine

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie mi-a plăcut mai mult să-mi cânt decât să cânt. Îmi cream prin muzică un univers al meu, unde convieţuiam foarte bine şi, care, la un moment dat, nu-mi mai făcea bine fiindcă mă izola, dar bucuria asta a rămas – să-mi cânt mie. Atunci când ajungeam în faţa publicului eram extrem de timidă, mă scotea din universul meu. În esenţă, eu sunt un om timid. Şi am luptat cu profesia mea, cu actoria, să scap de timiditate.

citat din Medeea Marinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jesse: Poate că ce spun eu este că lumea ar putea evolua în felul în care o persoană evoluează. Ca, de exemplu, eu... Îmi merge mai rău? Îmi merge mai bine? Nu ştiu. Când eram mai tânăr, eram mai sănătos, dar eram răvăşit de nesiguranţă. Acum sunt mai în vârstă şi problemele mele sunt mai profunde, dar sunt mai pregătit să le înfrunt.

replică din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleanor (către Park): Eu nu cred că respir când nu suntem împreună... Asta înseamnă că atunci când ne vedem luni dimineaţa, e ca şi cum nu aş fi luat o gură de aer de aproape 60 de ore. De asta sunt aşa ursuză şi mă răstesc la tine. Tot ce fac când nu suntem împreună e să mă gândesc la tine, iar când ne întâlnim, să mă panichez. Asta pentru că fiecare secundă e aşa importantă. Eu nici nu îmi mai aparţin mie. Sunt a ta. Şi ce mă voi face dacă te vei hotărî că nu îţi place de mine?

replică din romanul Eleanor & Park de Rainbow Rowell (mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cui

în noua ordine mondială
bogaţii sunt tot mai bogaţi
săracii sunt tot mai săraci
noi tot mai proşti sau idioţi
depinde cum vrei să o spui şi cui
în dulcele nostru grai
asta e o formă de trai
în umilinţă, frică şi minciună
şi tu ne spui că astă viaţă
este cea mai bună
a cui
tu asta ai uitat să spui
mai bine plec haihui
decât să bat în dric un cui
al cui...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mai doresc şi nu mai caut nimic. Existenţa şi-a deschis porţile pentru mine. Nu mai pot spune că aparţin existenţei pentru că acum sunt, de fapt, părticică din ea. Când o floare înfloreşte, eu înfloresc odată cu ea. Când Soarele răsare, eu răsar odată cu el. Ego-ul, care face ca oamenii să se simtă individualităţi separate, nu mai există. Trupul meu este o părticică din natură, fiinţa mea este o parte din întreg, Eu nu mai sunt o entitate separată.

citat celebru din Osho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este scurtă, lumea este mică dar mai este şi foarte largă. Când aveţi o problemă întrebaţi-vă: "va mai conta asta peste un an sau doi?" şi dacă răspunsul este "nu" gândiţi-vă bine dacă merită să vă irosiţi atât de tare pentru ea. Sunt probleme care atunci când apar credem că s-a sfârşit lumea dar mai târziu realizăm că nu au fost decât nişte noi începuturi sau nişte oportunităţi.

Robin Sharma în Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura şi mişcarea membrelor provin de la corp;gândurile de la suflet. Astfel, din pricină că nu concepem ca trupul să gândescă în vreun fel, avem dreptate să credem că toate felurile de gânduri care sunt în noi aparţin sufletului. Şi fiindcă nu ne îndoim că există corpuri lipsite de viaţă care se pot mişca în tot atâtea sau în mai multe feluri decât ale noastre şi care au tot atâta sau mai multă căldură(ceea ce experienţa arată în flacără, care ea singură are mai multă căldură şi mai multe mişcări decât oricare din membrele noastre), trebuie să credem că toată căldura şi toate mişcările care sunt în noi, în măsura în care nu depind de gândire, nu aparţin decât corpului.

Descartes în Meditaţiile
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin diverse metode, omul încearcă să scape de "eu". A auzit că "eu" este problema, că "eu" este duşmanul şi se apucă de treabă. Nu ştie cine este acest "eu", dar vrea să scape de el. Evident, eşuează lamentabil. Cu cât încearcă mai mult, cu atât devine mai frustrat. Puţini sunt cei care înţeleg că nu poţi scăpa de ceva până când nu îl vezi. Şi mai puţini înţeleg că "eu" pe care pretind că îl au, nu este al lor. Ceea ce consideră a fi "eu" este un puzzle construit din piese împrumutate. Sunt cioburi adunate de ici-de colo, unite prin asumare şi identificare, formând un "eu" fracturat şi scindat. Un "eu" în care cioburile sunt în continuu conflict pentru că nu aparţin nimănui şi aparţin tuturor. În aceste condiţii, cum poţi scăpa de el? E ca şi cum ai lupta cu umbrele. Pentru a "scăpa" de "eu" este necesar ca acesta să devină evident, clar, cristalizat. Omul trebuie să ştie ce este al său şi ce nu, ce e împrumutat şi ce e propria sa creaţie. Trebuie să devină egoist, să îşi consolideze şi să îşi lustruiască în mod conştient "eu-l", până când îi observă toate componentele şi faţetele. Abia când "eu" este solid, conturat, personal, abia atunci omul poate renunţa de bunăvoie la el.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi eu

Ce fac? Mă sufoc.
De ce? Că nu-i lângă mine.
Cum aşa? Fără noroc.
Cine? Cineva ca tine.

Ce o să fac? Voi mai încerca odată.
De ce? Să fiu bine auzit.
Cum aşa? O melodie uşor-cântată.
Cui? Unui suflet rătăcit.

...

Ce am făcut? Îţi voi spune mai târziu.
De ce? Încă aştept.
Cum aşa? Îţi voi spune mai târziu.
Când? Când îmi va bate inima-n piept.

...

Ce fac? Îţi răspund ultima dată.
De ce? Că am ce îmi doresc.
Cum aşa? Am convins-o că nu-i uitată.
Pe cine? Pe fata ce-o iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a minţit o dată...nu minte întotdeauna

Am fost un mincinos...
Când eram tânăr ţi-am spus prima oară te iubesc
pe atunci nu ştiam ce însemnă să Iubeşti
cu adevărat...
Îţi spuneam întotdeauna şi insistam să fiu crezut
că nu vei mai a găsi pe nimeni care să te poată iubi
mai mult decât mine...
Astăzi... continui să mint în ceea ce priveşte greutatea sau înălţimea mea
ca şi cum tu nu ai vedea cum zi de zi devin tot mai mărunţel...
Dar...
când privesc în ochii tăi mari şi castaniii...
Îţi spun adevărul
Te Iubesc... şi realizez
că Adevărul este: Nu există Iubire...
mai Mare decât iubirea
pe care tu ai avut-o pentru mine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu nu mai eram de mult Femeie. Încetasem să mai fiu femeie, de când nu mă mai puteam apleca să-mi leg şireturile. Nici să alerg. Nici să urc sau să cobor scări, fără a mă ţine de ceva sau de cineva. Încetasem să mai fiu femeie, când nu aveam cui spune La mulţi ani, dragule, sau Noapte bună sau când nu aveam pe cine aştepta, acasă, şi când nu a mai fost nimeni să-mi deschidă uşa. Să-mi spună că i-a fost dor de mine.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul am descoperit cum te poţi apropia de un rol, cum îl citeşti foarte bine de mai multe ori, vezi cine este el în economia piesei, pe cine iubeşte din piesă dintre partenerii lui, pe cine urăşte, cui arată că-l iubeşte, cui nu-i arată că-l iubeşte dar îl iubeşte totuşi, mă rog, sunt o mulţime de lucruri care construiesc un personaj şi trebuie să te ocupi de ele.

citat din Victor Rebengiuc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? (Doar sunt sau chiar exist?)

Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.
Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri, dar
mă lovesc doar de măşti în mulţime.
Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce uneşte, dar şi dezbină
Ţine de obişnuinţă sau de rutină?
Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri şi neaos.
Caut liniştea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?
Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preţ ţine doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-şi proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!