Neliniştea mea e de altă natură, mă duce spre compunerea unei piese, mă duce spre a lucra ceva, spre acţiune. Sunt temperat, pentru că sunt pedagog şi m-am obişnuit să-mi menţin calmul. Dar sunt foarte emotiv, deşi pe scenă nu se vede.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yoda: Teama este o cale spre Partea Întunecată. Teama duce spre mânie. Mânia duce spre ură. Ura duce spre suferinţă. Eu simt multă teamă în tine.

replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucraina se află la răscruce. Un semn rutier arată spre democraţie, altul spre autocraţie. Majoritatea clară a cetăţenilor Ucrainei sunt pentru aderarea la UE, dar entuziasmul lor este temperat de absenţa unei politici europene limpezi faţă de Ucraina.

Vaclav Havel în Moscow Times (30 august 2011)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă cunoşti- sunt fericirea

Sunt steaua ce-ţi luminează
penelul ce scrie
sunt misterul ce te poartă
spre fantezie
sunt dansul iubirii,
sunt feerie
sunt bestia ce te duce spre pustnicie
sunt leacul ce-l cauţi
alinare să-ţi fie, în ceas de durere,
apoi bucurie
sunt năluca ce-o vezi
când bei vinul mâniei
sunt amintirea de anii copilăriei
şi femeia din vis
ce te cheamă spre veşnicie
Sunt anonimă, nu mă cunoşti
şi totuşi, mă şti dintr-o mie
te-aud cum mă chemi
zi şi nopate la tine

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul care duce spre noi înşine duce în mod obligatoriu şi spre ceilalţi.

Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Trandafir.B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt... suntem

Sunt poem... suntem noi,
Poeme de vânt
Împărţite la doi,
Poeme de vânt
Coborând pe pământ
În tornade şi ploi.
Sunt tornadă – acoladă
Deschisă spre plus infinit...
Sunt ecoul fugit
Din mine, spre a te căuta
În poeme virgine
Sunt... sunt a ta.
Sunt tăcere şi sunt tic-tac-ul sângelui
Ce clocoteşte
În inima mea...
Sunt, eşti... goana spre stele
Sunt – ultima stea ce apune
În inima ta.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi (la schimbarea de prefix)

Îmbătrânesc rapid/nu ştiu de ce
iau trenul spre mare/deşteptul de bre...

Mă duce acolo/spre gară urcând
aşteaptă o clipă/aştept ca şi când...

N-ar vrea să mai plece/urcarea e grea
sunt clipe ascunse/din... viaţa mea...

Se-ascund în cupeuri/închise la drum
o viaţă de o/ sunt urme de fum...

Porneşte în fine/cu scrâşnet de roţi
şi lasă în urmă/dorinţe la porţi...

Dă-mi Doamne putere/să pot ca să urc
n-aş vrea prin purtare/pe alţii să-încurc...

Mă duce la vale/din roţi huruind
şi-n mersul lui grabnic/l-aud glăsuind...

Îmbătrâneşti rapid/şi nu ştii de ce?....
iei trenul spre mare/şi-aştepţi... eheheee!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toţi. Este o cale atât de greu înţeleasă şi acceptată de oameni! Dar sunt convins că este singura care duce spre fericire...

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţină filozofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filozofiei îl duce spre religie.

citat clasic din Francis Bacon
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două căi spre rezonanţă: calea adevărului şi respectului, care duce la rezonanţa de suflet şi calea avantajului, care duce la rezonanţa de mască, de interes.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Rezonanţă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mileniu?! Clipă?!

Mileniu?! Clipă?! Veşnica chemare
Spre mâine, spre sfârşit? Necunoscut!
Un drum ce duce spre o altă zare,
Dar care încă-abia a început...

Neiertător şi asimetric, trupul
E gârbovit... Sunt lacrimi prinse-n barbă
Pe-acelaşi drum, de generaţii, timpul,
De-acelaşi ţel, de nicăieri, ne leagă...

De când ne naştem, graba ne cuprinde
Şi alergăm... Când drumul s-o sfârşi,
Vom fi decât un piedestal de umbre,
Intrând ca un ecou în veşnicii.

Ce căutăm? Când nimeni nu ne cheamă
Pe drumu-acesta, ce ne-nfricoşează?!
Ne-apropiem cu jale şi cu teamă
De noaptea care timpul ni-l veghează.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea în sine nu mă sperie, nici nu prea am timp să mă gândesc la ea, pentru că sunt foarte ocupat. Poate şi pentru faptul că am rămas destul de copilăros în sufletul meu. Cel mai bine mă simt cu cei tineri. Când îmi vizitez fiica şi mă întâlnesc cu prietenii lor, de 30 şi ceva de ani, mă simt foarte în largul meu.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că toată lumea a văzut până acum că nu merge treaba. Mi se pare că nu sunt atacate mai deloc sau sunt atacate cu jumătăţi de măsură problemele importante. Pe de altă parte oamenii o duc greu şi, deşi sunt aproape de toate, nu pot să-şi cumpere aproape nimic. Acesta este un semn că economia nu e foarte bună. E adevărat că unii au făcut bani, dar eu mă gândesc foarte mult la omul de rând, cel care este baza ţării, în definitiv. Şi el o duce cel mai greu.

citat clasic din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să nu am aşteptări mari de la oameni pentru că e calea ce duce spre dezamăgiri, însă e minunat să lucrezi cu actori care sunt talentaţi şi împliniţi.

citat din Famke Janssen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne Doamne!

lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare şi doare

spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ şi ţărână

în roşu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută

păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce

spre lumină se-n dreaptă
şi-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
şi-n iertăciune

pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
şi-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
să ne ierte

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte multe activităţi umane sunt efectuate (fie spre bine, fie spre rău) pentru a fi acceptaţi de ceilalţi.

citat din Randal Parker
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ce e sfânt

Spre ce e sfânt râvnesc demult,
Cu tainică pornire,
Dar dintru potrivire
Pe alţii îi ascult.

Să-mi zică oare cineva,
De ce întregul univers,
Parcă ar fi ceva dispers,
Să-mi spună careva?

Iar multe taine care sunt,
De ce ar fi să fie?
Când vremea lora vie
Tot cad pe-acest Pământ.

Să-mi zică atuncea cine-s eu!
De ce în veşnicie,
Se stinge o făclie,
Rupând din trupul meu?!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n şir

Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n şir:
Eu nu-s acolo, eu nu dorm în cimitir.
Sunt briza serii adiind pe câmp cu nalbă,
Sunt diamantul scânteind în neaua albă,
Sunt soarele-auriu în lanurile coapte,
Sunt ploaia blândă împărţind cu toamna şoapte.
Când te trezeşti în calmul dimineţii clar,
Sunt zborul izbucnit spre mările-de opal
Al stolului de păsări, urcând spre cerul pur.
Sunt înaltul înstelat al nopţii de velur.
Nu sta lângă mormântu-mi, amar plângând,
Eu nu-s acolo; eu n-am murit nicicând.

poezie de Mary Elisabeth Frye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

sunt o groapă întoarsă
ca un sac
pe care mulţi nu ştiu să-i găsească capătul
nu mai exist în el, pentru că m-am pierdut
în ceea ce nu mai este
sunt un capăt nedeşirat al unui alt început
sunt o clipă furată din prezent

gândurile-mi sunt diluate-n spatele unei armuri false
fântâni seci, săpate-n mine fără cuvinte
aşteaptă plânsul cerului
clipele nu-mi fac statui din gândul nimănui
prăbuşirea este adâncul din care încerc să urc
spre ceea ce nu eşti
mă salvez, salvând pe cel ce nu mă ştie
decât urând sau
îngropându-şi propriul destin
urcându-se spre ceea ce nu este

să nu devenim, niciodată, cer înnegurat şi furtună-n
viaţa nimănui
să nu alergăm spre trecut

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scenă

în balans
picioarele urcă neliniştea pe tavan,
ochii caută în tinda cuprinsă de flăcări, gândul nopţii
cuvintele răscolesc emoţia,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng din rouă frunzele diminetii,
povestea de iubire intră în joc
secvenţe rupte în intersecţii dansează ritualul morţii,
pe scara ce duce spre vis
gloria dă nume omului, efemeride vin la cină.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieţii.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.

Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viaţa mie îmi duce puterea
şi simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlineşte.

Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
şi mă prăbuşeşte.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irişii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălţimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm muşcătura buzei sărate
şi împărţim, printre încleştatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!