Ascultă-mă copile
Dacă n-am fost așa cum ți-ai dorit,
Nu căuta, în vina mea, răspunsul.
Mi-e martor, Dumnezeu, ca te-am iubit,
Dar mi-am ascuns și lacrima și plânsul.
Prea multe rugăminți neîmplinite
Trezesc acum... regretele târzii.
Ai să-nțelegi durerea de părinte
Când ai să ai la rândul tău copii.
Imi caut, printre gânduri, vindecarea.
Azi, să mă ierți... povară dacă-ți sunt.
Doar grijile îmi rătăcesc plecarea,
S-au strâns cu toate-n părul meu cărunt.
Când am să mor să n-ai păreri de rău...
Tot mamă-ți sunt, de n-oi mai fi în viață.
Te-oi cauta prin nopți... în visul tău,
Să-ți mai aduc o vorbă... o povață.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sfaturi
- poezii despre religie
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mai las o amintire peste flori
Am și uitat, a curs atâta vreme,
Cum arăta pe chipul tău, blândețea.
Prin amintiri, de-aș răscoli, m-aș teme,
Și n-am să-mi iert dac-aș găsi tristețea.
Ai luat cu tine, mamă, neuitarea,
Ca un înscris făcut sub legământ.
Ramâne tot, când ne-a venit plecarea,
Doar ea putea să-ncapă în mormânt.
Azi vin aici... să mai aduc o floare
Și un regret, nechibzuinței mele.
E prea târziu, și prea târziul doare...
Tu iartă-mă, de-acolo, dintre stele.
Doar bietul timp, durerea ne-o mai stinge,
Prin rătăciri de gânduri și simțire,
Azi nu mai plâng... dar lacrima tot curge
Să pună peste flori o amintire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre amintiri, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre stele sau poezii despre mamă
Nu plâng...
Mi-am adunat curajul în palma-mpreunată
Și l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu,
Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată...
Singurătății rob, să-i fii... e-atât de greu.
Părinte sunt, dar fiii, îmi sunt plecați departe,
Nevoi, de alții scrise, i-au dus printre străini
Eu am rămas aici... din când în când o carte
Mai pune câte-o veste, în viața mea cu spini.
Nu plâng, imi pun pe rană, speranță și tăcere,
Îmi caut alinarea... prin amintiri de ieri...
Dar sufletu-mi de mamă e-o mare de durere...
Și-n palma mea, se sting, prea multe mângâieri.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre sclavie sau poezii despre noapte
Blestem
Unde, mândro, te-ai ascuns
De mă lași fără răspuns?
Unde, mândro, ți-este gândul
De-ți duc dorul nopți de-a rândul?
Eu mă zbat, mândra-mi dispare
Și de mine habar n-are!
Mă zbat singur, ca un pește,
Mândra nu mă mai iubește!
Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui și este-al meu!
Mândro, de te prind cu altul,
Fac scandal să afle satul,
Dacă nu-mi vii înapoi
Singur-cuc zac în zăvoi!
Să nu zici că nu ți-am spus
Că de boală sunt răpus,
De-oi pleca să nu mă plângi,
Doar durere-n piept să strângi!
Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui și este-al meu!
Izbăvire vreau să-ți fie
Izvorul de apă vie,
Numai ploaia când revarsă
Să-ți sărute gura arsă,
Numai vântul când adie
Pletele ți le mângâie,
Numai noaptea când coboară
În mantia-i te-nfășoară,
Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui și este-al meu!
Iară boarea cea tihnită
Să-ți vrea noaptea liniștită,
Numai stelele din zori
Fie-ți ochi strălucitori,
Să stăm tâmplă lângă tâmplă
Că-n final așa se-ntâmplă:
Stelele, noaptea și luna
Ne-or veghea întotdeauna!
Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui și este-al meu!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre sfârșit, poezii despre scandal sau poezii despre sat
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre gări, poezii despre dor sau poezii despre îngeri
Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre moarte, poezii despre bine și rău sau poezii despre Soare
Cântecul unui om
Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Același cântăreț cu chip de Sfânt...
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Și-n viață n-am cântat decât
Romanța Celui răstignit...
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Și-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am și uitat -
Un titlu de volum nescris...
Și-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Așa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Și să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre trecut, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
E plânsul meu...
Din leagăn, primul grai
A fost un plans.
Dar nu știam atunci
De rostul lui,
De dor,
De bucurie.
Era doar plâns
Nevinovat de prunci.
L-am luat cu noi
Și în copilărie.
Și-am plâns cu el
Dureri și bucurii,
Am învelit
Cuvinte de ocară.
L-am pus peste durerea
De copii,
Ne-am ajutat de el
Să nu ne doară.
Dar am crescut
Și plânsul l-am lăsat.
Din fală, din mândrie
Sau rușine.
Și-atâtea clipe trec...
Neîncetat,
Când trebuie să plângi,
Cînd simți c-așa îți vine.
Eu mi-am ascuns durerea
În cuvânt.
În el ascund
Și stropi de bucurie.
E plânsul meu,
Și pot să-l plâng
Fără ca lacrima să știe.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cuvinte, poezii despre copilărie, poezii despre bucurie, poezii despre rușine, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mândrie
Scrisoare către fiul meu
Scrisoare către fiul meu
Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Și viața îți va fi bogată,
Aș vrea de acuma să îți scriu,
Să-ți spun, ce n-am spus niciodată.
Te rog să nu te superi,
Căci n-aș dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ți vorbesc așa.
S-au tot dus anii tăvălug,
Și nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc și eu cuminte.
Îți spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
Că n-am vrut să te rănesc,
De mi-am făcut, din tăcere, paravan.
Mă încearcă un regret târziu,
Că n-am vorbit la un pahar cu vin,
Că am ajuns acum să-ți scriu,
De parcă ți-aș fi fost străin.
Aș fi putut să-ți povestesc,
De multe, câte sunt.
Despre cele ce gândesc,
Respect, familie, pământ.
Nici tu nu te-ai oprit din drum,
Să vezi de-mi sunt picioarele betege,
Să afli că și eu sunt fum,
Și viața vrea să mă abnege.
Eu nu-ți reproșez ceva,
Doar vreau să-ți cer iertare,
Și să te rog: să nu care cumva,
Să ai la fel purtare.
Să fii pentru copilul tău,
Prieten dar și tată,
Să vă povestiți mereu,
Și să îi dai povață.
Să nu te rezumi numai la bani,
Căci ei nu sunt cuvinte,
Că viața trece și în ani,
Cunoști durerea de părinte.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tată, poezii despre supărare, poezii despre scrisori, poezii despre respect sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu, mamele nu plâng...
Cere-ți iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ți fie bine
Și zilele-i rămase... ți le-ar da ție toate.
Cere-ți iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrânețea și viața o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.
Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... își va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară.
Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns
Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre iertare
Peste sufletu-mi cărunt
Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.
Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.
Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc să uit,
mamă sunt și nu se poate.
Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre vară, poezii despre toamnă sau poezii despre ploaie
În tine
vezi drumul tău azi îl apuc
dar peste mine stă un nuc
Și-asează moartea peste vii
În timpuri vechi, timpuri târzii
Peste pământ, peste copii
Și-aș vrea cu mine tu să fii
Dar tu nu vii.
În viață n-am avut femei
Nici foc în suflet... nici scântei
Mi-a fost iubirea în zadar
Atunci când eu ți-am dat-o-n dar
Ai spart-o ca pe un pahar
Păreri de rău nu ai măcar
Of, ce amar!
În viață n-am avut noroc
Dar te-am iubit cu mare foc
nu am știut să te pătrund
am preferat să mă ascund
mi-e mintea lac fără de fund
Și mai adânc eu mă afund
și repătrund
în tine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre foc sau poezii despre femei
Bătrânețe
Aș vrea ca să mă ierți, copile,
Că n-am să-ți las în urma mea palate,
Am fost sărac, dar te-am crescut pe tine,
Nu am știut că într-o zi vei fi departe.
Nu, dragul meu copil, eu n-am furat
Și n-am averi să-ți las ca moștenire,
N-aș vrea să-ți spun cât am avut de îndurat,
Și cât mi-aș fi dorit ca să rămâi cu mine.
Dar ai crescut, copile, și-ai plecat,
Și tu, și sora ta v-ați dus mânați de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Și încă vă aștept plângând singur la poartă.
Și știu că uneori vă mai gândiți la mine,
Dar viața voastră nu-i ușoară,
Acum, când zilele-mi sunt mai puține,
Aș vrea ca depărtarea asta să nu doară.
Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrânețea,
Dar nu mă plâng și nu vă chem,
Și dacă Domnul mi-ar întoarce tinerețea,
Fără regrete și-ndoială, eu mi-aș dori ca să trăiesc la fel.
Și dacă nu puteți veni, o să vin eu,
Să va aduc câte ceva ca să puneți pe masă,
N-am să vă spun cât mi-e de greu,
Când voi veniți atât rar și ați uitat cum e acasă.
Aș vrea ca să mă ierți, copile,
Că n-am să-ți las în urma mea palate,
Și dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine,
Să nu lăsați zambilele să moară neudate...
poezie de Dorin Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre bătrânețe, poezii despre zambile, poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie sau poezii despre palate
E plânsul Tău
Când stau culcată-n margine de noapte
Și mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii și mii de șoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Și-aud scrâșnind al vieții ferăstrău
Și vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu știu, o, Doamne, că e plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbușite-n hău
Și inima și sufletul îmi țipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.
Când stau culcată-n margini de tăcere
Și-am înghețat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când am ajuns povară pentru mine
Și mă cutremur în atâta rău
Mă sfâșii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre inimă, poezii despre gheață sau poezii despre cutremure
Neconcordanță
Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
și n-am dorit a nu mă vrea.
Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de amețeli.
Eu mi-am dorit doar o poveste,
și-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.
Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari și al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
și-acum, eu sunt doar un proscris.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre ochi sau poezii despre fericire
Unei doamne
O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseși, mi se pare,
N-aș mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!
De vină tu ești, deci, deși
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde ști
Că tu ai rupt logodna, poate.
Mi-era, ca și al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi ești femeia!
Aș fi în stare să-i zdrobesc
Și liniștea și fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - așa mi-e firea!
De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, și sânger!
Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!
Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceață zgomotoasă
(Pe gânduri, aș înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.
Dar chiar așa, câte un gând
Se mai strecoară prin beție, -
Și diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!
poezie celebră de Byron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre nebunie
Te ocolesc...
pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut
acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ți-aducea doar flori
pun pe mine și uitarea
ochilor nemărginiți,
care îmi furară zărea
și mă scoaseră din minți
trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furișat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn
nu mai știu ce e cu mine,
mă trezesc pe drumul tău,
știu că asta nu-i de bine
încă am păreri de rău
te-am iubit frumoasă doamnă,
poate încă te iubesc,
dar nu vreau să-mi fac iar rană,
furișat te ocolesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre vecini
Te ocolesc...
pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut
acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ți-aducea doar flori
pun pe mine și uitarea
ochilor nemărginiți,
care îmi furară zărea
și mă scoaseră din minți
trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furișat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn
nu mai știu ce e cu mine,
mă trezesc pe drumul tău,
știu că asta nu-i de bine,
încă am păreri de rău
te-am iubit frumoasă doamnă,
poate încă te iubesc,
dar nu vreau să-mi fac iar rană,
furișat te ocolesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te-am iubit
... eu te-am iubit, amanta mea lascivă
așa cum niciodată n-am iubit
și azi la Iași, la sfânta Paraschivă
rog îndurare c-am păcătuit...
eu te-am iubit, amanta mea zglobie
copilă dragă sufletului meu
și dacă a iubi e blasfemie
ce e atunci credința-n Dumnezeu?!!
eu te-am iubit, amanta mea-ntelegătoare
cu păr bălai și ochi verzui, de vis
zâmbind acelor declarații sfidătoare
-că nu mai plec, că gata, m-am decis...
eu te-am iubit amanta mea târzie
simțind că sunt și eu iubit
știam că nu-mi vei fi nicicând soție
că îmi vei fi - să mint am îndrăznit
... eu te-am iubit, amanta mea lascivă
așa cum niciodată n-am iubit
și azi la Iași, la sfânta Paraschivă
rog îndurare c-am păcătuit...
poezie de Iurie Osoianu (25 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre soție, poezii despre senzualitate sau poezii despre păr blond
Balada unuia ca tine
Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.
Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.
N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.
N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.
Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă șterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toți și unic prin trăire.
Mă poți cunoaște dacă te uiți în tine.
Sunt genul cel iubit și cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre păr roșcat, poezii despre frumusețe sau poezii despre eroism
Relicve
Știi când spuneai că n-am să mor vreodată?
Că visul va ținti spre veșnicie?
Ei bine, pot măcar să spun: Am fost odată,
Dar n-am trăit să-ți spun și ce-o să fie.
Ai refuzat să îmi clădești un piedestal,
Și te-am urât și te-am iubit nelimitat
Și într-o zi, un gând patriarhal
S-a strecurat în mine nechemat.
Nu. Tu-nțelegi mai mult decât vroiam,
Tu mă cunosti și făr de veșnica-mi armură
Doar tu spuneai Ridică-te! când des cădeam
În mine, în ei, mereu făr de măsură.
Ce timp cu viață! Ce palpite! Ce cânt edenic pe pământ!
Ce singur sunt! Ce viață de relicve ținute strâns în gând
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mona Suciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limite