A ales până a cules.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşe

Faţa ei este o grădină
De trandafiri, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe atârnând pe-alei.

Cireşe cresc la care n-ai acces
Până se coc şi plâng după cules.

Şi, oh, cireşelor le vine atât de bine
Cu perle albe alăturea să şadă!
Când râde, cireşele ei pline
Roşii boboci par, în zăpadă.
La ele n-au nici ochi, nici prinţ acces,
Până se coc şi plâng după cules.

Ochii de înger pândesc sub pleoape,
Sprâncenele stau arc, cu-ntinsă struna,
Ameninţând pe-oricine-i prea aproape,
Orice-atentat, cu ochiul sau cu mâna.

La sacrele cireşe n-ai acces,
Până se coc şi plâng după cules.

poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până n-ai ajuns

Până n-ai ajuns la ţintă,
Teme-te, şi mergi mereu!
- Orice lene poate face
Să te pierzi de Dumnezeu.
Până n-ai sfârşit lucrarea
Câtă ţi s-a rânduit
Teme-te de odihnire
Ea-ţi dărâmă ced-ai zidit

Până n-ai învins în toate
Luptele pe-ai tăi vrăşmaşi,
Teme-te ce-ţi poate face
Chiar şi cel mai slab ce-l laşi.

Până nu ţi-ai strâns tot rodul
Care-ţi trebuia cules,
Teme-te căci lenevirea
Pierde chiar pe cel ales.

Până n-ai suit tot drumul
Crucii tale cu Hristos
Teme-te şi mergi cu grijă:
- Orice pas e-alunecos!

Până n-ai trecut prin moarte
Fericit la sfinţii drepţi,
Teme-te mereu şi luptă
- Poţi cădea când nici te-aştepţi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cules

Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... şi fără poartă.

Te-am cules din clipa rece,
Şi din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Şi când sânii-ţi-erau goi.

Te-am cules târziu... din vise,
Tainică şi zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.

Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinţ rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.

Te-am cules... dinspre lumină,
Şi din candela sfinţită,
Când luceferi stau să vină
Şi când luna-i... părăsită.

Te-am cules din depărtare
Şi din aşteptări adânci,
Dintr-un val pierdut de mare,
Trist, încolăcit pe stânci.

Te-am cules... ştiu asta bine,
Din parfum de trandafiri,
Din smaralde şi rubine,
Din speranţe... şi-mpliniri.

Te-am cules din veşnicie,
Dintre doruri şi tăceri,
Din extaz, din agonie,
Din durere sau plăceri.

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-am înţeles
ce este ales
e greu de cules
şi-n gând înţeles

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La culesul viilor

Peste câmpuri de lăcuste,
Printre strugurii viorii,
Unii-s la cules de fuste,
Alţii-s la cules de vii.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren a cules gările în goană până le-a risipit în locuri prescrise.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La staţiunea pomicolă

Vezi toamna, în livadă, la cules
În loc de mere, fragă lângă fragă;
– De ţuica noastră praful s-a ales!
– Eh, nu-i nimic, ne profilăm... pe bragă!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau şi eu o stea

Mama, tata, vreau o stea
Şi nu pot s-ajung la ea
Vă dau vouă un pupic
De mă ridicaţi un pic.

Eu sunt mic şi, până cresc,
Nicio stea nu mai găsesc,
Pentru că sunt mulţi copii
Care nu au jucării.

Dacă ei merg la cules
Vor alege, mai ales,
Stelele ce strălucesc
Şi, pe-acelea le doresc.

Tata, mama, vă promit
Că voi fi mai potolit
Dacă-mi daţi şi mie-o stea
Ca să fie doar a mea.

poezie pentru copii de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte-nţeleg n-am înţeles

Câte-nţeleg, n-am înţeles,
dar aş lua toate câte las.
Din ce-am cules şi n-a rămas,
din ce-a rămas şi n-am cules.

Azi din frântura unui ceas
eternităţi aş şti să ţes.
Şi din ce ieri credeam eres
lumi noi mi-aş scrie pe atlas.

Câte-am stricat, câte n-am dres
le-aş face-acum iconostas
şi-aş bea cu sete tot mai des

Din flori ce mor la orice pas
din ce-a rămas şi n-am cules,
din ce-am cules şi n-a rămas.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul anterior a apărut - cu multe greşeli de tipar - în tratatul "Viţa şi vinul de-a lungul veacurilor"

Versul meu e ca nectarul
Stors din bobul cel ales.
Proba este că zeţarul
S-a-mbătat doar din cules.

epigramă de Imperiu Matheescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nestematele poetului

Vezi Sever? Stella poartă pe degetele toate
Smaralde, diamante,, opale şi agate,
O perlă minunată pe-un deget, mai ales,
Din versurile sale pe-acestea le-a cules.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se cuvine să orânduim şi să facem un întreg din ceea ce am cules prin citire. Să facem ca albinele care zboară încoace şi încolo, căutându-şi hrana în florile ce pot da miere şi care în urmă aşează şi orânduiesc în fagure tot ce au cules.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Faţa ei este-o grădină
De roze, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe coapte pe alei.
Cireşe cresc la care n-ai acces
Până se coc şi plâng după cules.

madrigal de Thomas Campion
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare am devenit popor ales, dacă ne-am ales Cartea poporului ales?

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe, câte-am semănat

Toată viaţa, cât am fost,
am avut în viaţă rost.
În grădină-am plantat flori
si-am cules parfumul lor.
Pomi am plantat în livadă
şi am cules vara roadă.
Am cultivat în câmp grâne
şi-am adus în casă pâine.
Am rostit doar adevăr,
minciuna nu mi-a fost văr.
Primind înţelegere
am investit încredere.
Am semănat bună credinţă
şi-am cules recunoştinţă.
Am semănat multă iubire
şi-am gustat din fericire.
Multe, câte-am semănat
iubire mi-au înturnat.
Bucurii am adunat
şi viaţa mi-au luminat.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însetat

Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
şi mână până la şters
şi ochiul până la ceafă
şi ceafa până la vers...
Şi limba până la mână
Şi urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaţilor!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul tot urla

Lupul tot urla, scuipând
Straşnicul penet al cinei
Păsăreşti, mâncate-n crâng:
Se consumă ca şi mine.

Poama coaptă şi lăptuca
Trăiesc doar pentru cules.
Dar paingul pe ulucă
Toporaşi vrea mai ales.

De-aş dormi! de-aş fierbe-o dată
Pe-altarul lui Solomon!
Cu rugină-amestecată
Curgă zeama în Cedron!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până tu, doamnă

Prin ochii tăi am zărit
Din piatra ce o păzeam
Să nu fiu reînflorit
Cerul ce mi-l auzeam

In nisipul decăzut
Orologiului-n urlet
De trăsnet făr'fulger
A beduinului-n vaier

In albul şi-ntuneric
Pe filă-n dune de vers
Lâsând urmă-n tuş ce-l vărs
Să-nteleg ce e nimic

Care lumea-l adună
In sfântă mască strană
Ce ma lăsat o stană
Până tu doamnă

Mai cules şi aruncat
In şotronul curcubeu
Un eu sunt eu-n eul tău
In glas de vers derbedeu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Două stele împreună
Despleteau raze de-argint,
Până mi-au urzit fiorul
Vieţii, de pe-acest pământ.

Mi-au ales aicea casă...
Şi părinţii mi-au ales...
Mii de doruri nesecate
Pasu-mi leagă să nu ies...

Doar pe coardele lăsate
A steluţei de argint,
Mă voi strânge-n visul lumii...
Când mă voi culca-n pământ.

poezie de Raveca Vlaşin
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de toamnă

Florile toamnei te-aşteaptă la nuntă,
Vise-s tăcute-n vise ce cântă,
Pe uşa vieţii verde-am cules,
Eu doar din tine drum am ales.

Arsele zări pică-n poteci,
Suflet de aur mângâi şi treci,
Aerul murmură-n frunze fiertura,
Eu îţi ascult pieptul şi gura.

Lasă-mi pe buze nopţile mele,
Umbra mi-o prinde-n părul inele,
Respiră ochii îngeri şi zbor,
Eu în adâncu-ţi ceru-mi cobor!

poezie de Aurel Petre (1 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!