Cele sfinte nu se spurcă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe la stele

Un mister ne tot frământă,
Universul ne alungă,
Ne uităm la stele sfinte
Şi ne punem trei dorinţe,

Prima, sănătate multă,
Doctorul nu ne consultă,
A doua, banul cu sacul
Şi în garaj parchez Maybach-ul,

Ultima, noroc cu Duhul,
Ca să ajung să văd apusul,
Astea-s cele trei dorinţe
Şi le ascultă cele sfinte.

poezie de Alexandru Simion (21 octombrie 2016)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (îşi pune mâinile în cap): Vai de mine, bărbate! Ridici braţul împotriva celor sfinte?... (Aleargă la icoană şi se închină.)
Baciul (de sus): Cele sfinte sunt la mansardă! Nu urc atât de sus. Eu cu eşalonul doi am treabă...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plopul e înalt, dar îl spurcă ciorile.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca e un fleac, dar, când cade în zer, îl spurcă.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vas spurcat orice-ai pune, că vasul se spurcă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă de dragoste

Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Eu nu ridic vânt
De la pământ,
Ci cerul tău
În capul meu,
Şi razele tale
În genele mele.
Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Şi patruzeci şi patru de răzişoare,
Patru ţine-le ţie,
Patru dă-mi-le mie,
Două să mi le pun la sprâncene
Şi două la umerii obrajilor,
La toţi feciorii să par,
Cireş de munte înflorit,
Cu mărgăritare îngrădit.

folclor românesc
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cele sfinte pier. Frumosul e divin, dar efemer.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi marile spirite spurcă. Dar sublim.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amantul spurcă femeia lui cu altă femeie...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urâtă pasăre este aceea care îşi spurcă cuibul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul sfinţeşte locul, dar spurcă raiul...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu minte ştie că în cărţile sfinte rezidă cele mai înţelepte învăţăminte.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele zece porunci sunt sfinte, dar cine spune că le respectă, minte.

aforism de Harry Ross din Aforisme rebele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia poate înnobila omul, bogăţia, de multe ori, îl spurcă!

Viorel Muha (aprilie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evlavie

Preacucernicul părinte
Cu credinţa-n sfere-nalte
E-n altar cu cele sfinte,
Iar în rest... cu celelalte.

epigramă de Mihai Moleşag din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolaţi la domiciliu

Plini de stres şi de angoase,
Ne rugăm la cele Sfinte
Ca să nu ieşim din case
Cu picioarele-nainte!

epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spovedanie

De vrei, mânat de cele sfinte,
Păcatele a-mi uşura,
Ia-ţi un calculator, părinte,
Că ai ce monitoriza.

epigramă de Hortensiu Aldea din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul merge înainte,
nu face paşi înapoi.
Cu gândul la cele sfinte
am vrea să-l însoţim şi noi.

catren de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu ai aceleaşi vine
Ca ale mele braţe ce-au îndurat mânia,
N-ai cunoscut Carpaţii, câmpiile Rovine
Sau Marea mea cea Neagră ce scaldă România.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu eşti un cheag de sânge
La margini de imperii şi năvăliri barbare,
N-ai cunoscut durerea românului ce plânge,
Lovit de patru vânturi cuprinse de turbare.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu vei afla vreodată
De sora ta bătrână ce curge-n răsărituri,
Dar vei cunoaşte dacul, cu faţa sa brăzdată
Şi ochii săi albaştri, lipsiţi de licărituri.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Molipsitoare

Prostia fără de margini
Se-ntinde pe multe "pagini"
Şi ne "spurcă"... prin imagini...

tristih de Constantin Enescu (26 februarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!