Aniversare

La a 486-a aniversare
De când exişti tu, Olăneşti
Îţi urăm să ajungi mare
Pământ al vetrei strămoşeşti.
Ne bucurăm foarte mult
De tot ce s-a înfăptuit
Te sărbătorim, fost sătuc,
Uitat de vremurile de demult.
Astăzi ne mândrim cu tine,
Cum te-ai dezvoltat şi crescut
Şi va veni ziua de mâine
Când vei creşte înzecit.
Ai parcuri şi multe izvoare,
Folositoare tuturor.
Ai dealuri şi păduri seculare
Neîntrecute în frumuseţea lor.
Miasma florilor aruncă
Parfumul lor mirositor,
Iar brazii de pe culmi triumfă
Când trimit bule de oxigen.
Trecut-au ani de-a rândul
Până să ajungi aici
Şi este doar începutul
Să te afirmi, să te ridici!
Efortul depus a fost mare
Să ajungi oraş prestigios,
Tu, cu miraculoasele izvoare
Fii mândru de a ta splendoare!
Pe aici trecut-au şi domnitorii
Cu mult norod şi oşteni
Să se înfrunte cu duşmanii
Hapsâni, cotropitori şi vicleni.
Străbuni! Voi, cei care l-aţi datat,
Azi în searbedele morminte,
Fiţi mândri de ce s-a realizat
Şi tu, Olăneşti, tot înainte!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olăneşti

Oricât de mult călătoreşti,
În lume nu mai găseşti,
Un oraş mai pitoresc
Ca în plaiul românesc.

O aşezare de munte,
Gata vântul să înfrunte,
Lângă Vâlcea întâlneşti.
E staţiunea Olăneşti.

Aici, brazii-ţi dau răcoarea,
Izvoarele-ţi dau vigoarea.
Aer curat zi şi noapte,
Te bucuri de sănătate.

Dacă munţii îi priveşti,
De peisaj te-ndrăgosteşti,
Şi, zău, că vrei să locuieşti
În staţiunea Olăneşti.

poezie de Dumitru Delcă (19 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa începe cu adevărat doar în clipa în care realizezi că eşti şi călăul şi victimă în acelaşi timp. Clipa aceea în care devii ca toţi cei pe care i-ai urât din toată inima ta şi ajungi să umbli în papucii lor, să trăieşti experienţa lor şi să vezi lucrurile din perspectiva lor. Ca de exemplu când nu îţi respecţi părinţii şi ajungi la rândul tău un părinte ce nu are respectul copiilor lui. Sau când îţi acuzi partenerii de cuplu de trădare şi minciună şi ajungi la rândul tău să fii mincinos şi trădător. Sau când judeci cerşetorul de pe stradă că e leneş şi nu merge la muncă şi îţi dai seama că tu eşti sclavul zonei de confort de 10 ani.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii,
Şi duşi au fost.
Am trecut şi noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Şi locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri şi praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieţii,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Şi omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvăşit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu ştiu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereţii,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieţii,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am şi uitat, Ce înseamnă noţiunea timp,
Nu mai ştim să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simţim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieţii,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca şi
Corăbiile pe mare
Îşi urmează calea,
Prin viaţă-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare aşa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt şi văd.
Trecut-au anii,
Viaţa s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-şi amintească,
Momentele nefaste.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieţii de a ne învăţa că defapt putem să fim foarte fericiţi fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poţi să îţi doreşti foarte tare ceva luni şi ani de zile şi niciodată să nu ajungi la destinaţie? Mai mult, parcă obiectul dorinţelor tale te evită cu orice preţ. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi şi dobândeşti o stare de linişte interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Şi când ridici privirea din pământ, în faţa ta este exact premiul după care ai alergat în toţi anii ăştia, parcă spunându-ţi: "Am fost tot timpul aici, la doar un braţ distanţă, aşteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viaţa ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înşine. Eu am fost acelaşi lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poţi înţelege, m-am transformat în orice îţi doreai tu cel mai mult. Bicicleta, maşina, un stil de viaţă, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputaţie, carieră. Acum, ştiu că fără mine sau cu mine în interior tu eşti sincer cu tine însuţi, că te-ai descoperit pe tine şi comoara ta interioară şi iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale."

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de ziua mamei

Trecut-au anii iute ca un fum
Şi-au luat cu ei copilăria mea,
Când te priveam, simţind al tău parfum,
Şi frumuseţea ta mă copleşea.

Îţi mai aduci aminte cum râdeam,
Cum mă legai la pantofiori în prag
Şi-apoi spre grădiniţă o porneam
Şi mă priveai tot timpul cu mult drag?

Cum mă duceai la şcoală de mânuţă,
Cărându-mi neîncetat acel ghiozdan,
Şi mă-ngrijeai precum o albinuţă
Zi după zi şi-n fiecare an?

Eu n-am uitat candoarea ta de zână
Şi faptul că am fost nedespărţiţi,
Am străbătut o viaţă împreună
Am fost şi trişti, am fost şi fericiţi.

M-ai învăţat puhoi de lucruri bune
Şi cu atâta forţă m-ai iubit,
Încât ai ars de dor şi pasiune
Şi ca o lumânare te-ai topit.

Povara ta m-apasă şi pe mine,
Căci vârsta ta e ca un bolovan,
Dar este rândul meu să stau cu tine,
Zi după zi şi-n fiecare an.

Tu nu mai eşti acum ca o mireasă
Eu nu mai sunt acel copil micuţ,
Dar vei rămâne zâna mea frumoasă,
Iar eu voi fi mereu al tău puiuţ.

poezie de Octavian Cocoş (26 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Weekend

În parcul din Olăneşti
Este mare veselie.
Multă lume întâlneşti
Şi oameni de omenie.

Copilaşii mereu aleargă
Cu trotinete şi maşinuţe
Bătrânii şi ei pe gânduri
Fac socoteala la zile.

Unii pleacă la izvoare,
Alţii fug la tratament,
Cei rămaşi în continuare
Vorbesc despre weekend.

Că vacanţa a fost scurtă
De numai câteva zile.
Dacă era mai lungă
Petreceau şi mai bine!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii lor vor fi stejari

Aici, în ţara de piatră,
Românii-s stăpâni pe vatră.
Aici, în munţii legendari,
Românii îs falnici stejari.
Ei aici trăiesc de veacuri
Apărând a ţării haturi.
Aici, cu credinţă-n Sfântul,
De ani răscolesc pământul.
Aici, apa din izvoare,
Când e cald, le dă răcoare.
Aici, în codrii seculari,
Copiii lor vor fi stejari.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţele sunt atât de multe şi de variate încât călătoria pare a fi interminabilă iar destinaţia ne este ascunsă mereu vederii. Ce este însă minunat e că atunci când ajungi la destinaţia ta, ai impresia că nu ai călătorit deloc! Nu a fost decât o călătorie de aici până aici.

citat din Meher Baba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieţii de a ne învăţa că defapt putem să fim foarte fericiţi fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poţi să îţi doreşti foarte tare ceva luni şi ani de zile şi niciodată să nu ajungi la destinaţie? Mai mult, parcă obiectul dorinţelor tale te evită cu orice preţ. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi şi dobândeşti o stare de linişte interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Şi când ridici privirea din pământ, în faţa ta este exact premiul după care ai alergat în toţi anii ăştia, parcă spunându-ţi: "Am fost tot timpul aici, la doar un braţ distanţă, aşteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viaţa ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înşine. Eu am fost acelaşi lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poţi înţelege, m-am transformat în orice îţi doreai tu cel mai mult. Bicicleta, maşina, un stil de viaţă, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputaţie, carieră. Acum, ştiu că fără mine sau cu mine în interior tu eşti sincer cu tine însuţi, că te-ai descoperit pe tine şi comoara ta interioară şi iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale." Astfel ne vorbeşte viaţa, dacă facem linişte pentru a o asculta.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândria de a fi român

Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
să port şi eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.

Să fiu mândru că-s român
în ţara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpaţi, Dunăre, mare.

Pe munţi vreau să fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
Să unesc tot ce-i român.
Să fac România Mare.

Din bătrâni am învăţat
să-mi iubesc neamul şi glia.
Libertate, ei mi-au dat,
să trăiesc în România.

Pentru mine, România
e unicul aşezământ.
Aici, onoarea, mândria
împodobesc acest pământ.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversare

Cincizeci de ani au trecut
De când alături de tine,
O viaţă-ntreagă-am petrecut
Şi m-am simţit foarte bine.

Astăzi, la nunta de aur,
Trandafirii albi ţi-i dăruiesc.
Aş vrea să fiu un meşter faur
Şi visele să-ţi împlinesc.

Ştiu cât de mult tu ţi-ai dorit
Să ai în viaţă multă sănătate.
Cât am putut m-am străduit.
Mai mult, zău că nu se poate.

Asta nu ţine de mine.
Ea vine de la Dumnezeu.
Dacă-i rău sau dacă-i bine,
Nu-mi permit să judec eu.

De-a lungul vieţii am trăit
Împreună multe bucurii.
Cât am putut ne-am tot ferit
De-ale lumii neghiobii.

Astăzi, la aniversare
Te sărut dulce pe frunte.
Ai fost şi eşti femeia care
Merită flori multe, multe.

Din inimă ţi le dăruiesc.
Şi-ţi mai fac un legământ:
Cât voi trăi, eu te iubesc!
Acesta-mi e cuvântul sfânt.

Cu drag te-mbrăţişez pe tine,
Din suflet vreau să-ţi mulţumesc.
Ai trăit cincizeci de ani cu mine,
Încă cincizeci de ani îţi mai doresc!

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei care urăsc ziua de luni şi aşteaptă weekend-ul şi concediile ca pe o izbăvire: Dacă urăşti ziua de luni este doar o chestiune de timp până când ajungi să îţi urăşti întreaga săptămână şi, în curând, întreaga viaţă. Faptul că urăşti ziua de luni este un semn timpuriu că eşti pe un drum greşit şi oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te. Pentru mulţi oameni, ziua de luni semnifică începutul activităţii care le ocupă cel mai mult timp din durata existenţei lor. De obicei este muncă sau şcoală. Faptul că nu îţi place ceea ce faci, faptul că nu aştepţi cu entuziasm o nouă zi pentru a face activitatea pe care o alegi în mod voluntar zi de zi, dar — deşi nu îţi place — continui să o faci cu perseverenţă, ce îţi spune? Dacă nu îţi place ziua de luni, e un semn că activitatea principală a vieţii tale îţi face rău în loc să îţi facă bine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs invers

De n-ar fi fost un ieri, nu-i azi
Şi mâine nici nu s-ar ivi;
Deci conuri, n-au fost pân' la brazi?
Şi atunci Pământul, din ce-ar fi?

Înainte să fi fost eu, eul,
La început de tot, ce-am fost?
De unde-mi vin; e pedigreul
Stră, stră, străbun... şi-am, mâine, rost?

Şi ieri, fiind sigur un uitat,
Neseîntorcând, să-l am o probă,
Nu-i viitorul cert datat?...
Şi-l pot proba, cum nouă robă?!?

Deci viitoru-i începutul,
Căci el, de n-ar fi aşteptat
În ce voi fi vreodat', trecutul...
Eu, astăzi, n-aş fi existat!

Deci mâine am fost... Ieri, m-a ratat!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua când visez

Ziua când visez
Şi mi-e tare bine,
În grădina mea
Eu visez la tine.

Eu visez la tine
Că oriunde-ai fi
Tu mă iei în braţe
Şi mâna mi-o ţii.

Şi mâna mi-o ţii
Capul mi-l ridici
Numai noi suntem
Astăzi pe aici.

Astăzi pe aici
Curge-un râu curat
Unicornii fug
Briza s-a înmuiat.

Briza s-a înmuiat
Şi spune-o poveste
Că iubirea noastră
Pe vecie este.

Pe vecie este
Nu exagerez
Simt asta tot timpul
Ziua când visez.

Ziua când visez
Şi mi-e tare bine,
În grădina mea
Eu visez la tine.

poezie de Cassie McNair, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă din întâmplare

Ţi-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simţeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca preţul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viaţa mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrăţisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să nu mă însoţeşti

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoţeşti!
Aici ţie-ţi este bine.
Aici tu poţi să iubeşti.
Să nu fii trist! Nu-ţi pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ţi aminteşti c-am fost şi eu,
o viaţă-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca şi atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îţi voi trimite şoapte,
în timpul fără de sfârşit.
Când steaua mea va străluci
să mă priveşti seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopţi de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ţi aminteşti.
Acolo ne-am iubit cu dor
şi mi-ai promis că mă iubeşti.
Dacă de mine-ţi va fi dor,
sus, în cer mă vei găsi.
Escaladează orice nor
şi sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simţi c-am fost pe lume.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu (pentru Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca)

Voi cei doi împătimiţi,
Exilaţi o viaţă întreagă
Vă aducem cald omagiu
Şi să fiţi bine veniţi.

Cuvintele rostite altădată
Au fost strigăte pe acest pământ
Avertizând o lume întreagă
De pericolul comunist.

Pe vremea cruntei prigoane
Şi-n locuri tăinuite
Ascultam radioul... de la mic la mare
Cu sfaturi bune şi gândite.

Trecut-au ani de suferinţă,
Cu o feroce dictatură
Proorocirea a fost sfântă
Şi o revoluţie pe măsură.

Din această străduinţă
Ţării noastre i-a fost dat
Să aibă ca referinţă
Un regim liber democrat.

Fie..., urnele voastre să încălzească
Sufletele neamului urgisit
Întotdeauna, el, să vă iubească
Pentru tot ce aţi făcut.

poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este important să ajungi măcar o dată într-o stare de graţie, fiindcă mai apoi, o să vrei să te întorci în acel "spaţiu" înalt vibraţional. Nu contează că îţi va lua ceva timp până vei reuşi să ajungi a doua oară în starea de graţie. Vei reuşi să faci asta din ce în ce mai des. Este ca şi cum de câte ori ajungi acolo, ai mai curăţat puţin "cărarea" care te duce în acel loc şi data următoare îţi va fi şi mai uşor să ajungi în starea respectivă.

citat din Jason Estes
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până ajungi unde nimeni

trebuie să mai faci un pas
şi încă un pas
până la mal
şi să fii tu malul de care se agaţă
cei ce vin din larg
obosiţi

trebuie să-ţi continui drumul printre stânci
chiar şi atunci când capetele mici de şobolani
te împresoară
cu căldura valului lor

dinţii lor mărunţi
rod malul abrupt
rod carnea albă
ronţăie drumul
pe care trebuie să mergi mai departe
până ajungi unde nimeni nu este

poezie de Angela Furtună din Prizonier în Ego (1998)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoală în clasa întâi

Trecut-au şapte ani, de când
Eu am venit pe acest pământ,
Şi uite-mă în clasa întâi,
Voi fi eleva cea dintâi.
Am aşteptat acest moment,
Şi mă încearcă un sentiment,
De-acum încolo va fi greu,
Dar dacă-mi ajută Dumnezeu,
Voi ţine steagul cât mai sus,
Cum de fapt eu am decis,
Voi fi mereu mândră de mine,
Şi singură mă voi susţine.
Luna Septembrie, moment de răscruce,
Nimeni la şcoală nu mă va întrece,
Voi fi o elevă sârguincioasă
Şi-i voi întrece pe toţi din clasă.
Părinţii mei, vor fi mândri de-a lor fiică,
Chiar şi bunicul şi bunica,
Să se laude cu mine,
Că-s, o elevă minune.
Azi curtea şcolii este plină
De marea masă creştină,
Cu elevi foarte mulţi,
Astăzi par a fi cuminţi.
De mâine însa nu se ştie,
Va fi oare gălăgie?
Ţipete şi strigăte,
De băieţi şi de fete?
Copiii au câte un buchet de flori
Pentru ai lor învăţători,
Dăruieşte la început,
De bun augur la debut.
În bănci cuminţi ne-am aşezat,
Prin cărţi uşor noi ne-am uitat,
Învăţătoarea a precizat
Orarul ce va fi urmat.
Prima zi e amuzantă,
C-o atmosferă ambiantă,
Dar de mâine vom vedea,
Dacă va fi tot aşa.
În viitor, sper să fie bine,
Clasa întâi, cu bine să se termine,
Voi fi mereu optimistă,
Şi o bună chitaristă.

poezie pentru copii de Angelin Leru (10 septembrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!