Nu-i plăceau trandafirii, era o străină. N-avea articulaţii, era probabil făcută din foc. Vedea ordine şi frumuseţe acolo unde eu auzeam scrâşnetul tuturor ţâţânilor acelui vagon primordial. În pofida tuturor deosebirilor dintre noi, eu stărui prosteşte în credinţa că eram esenţialmente asemănători. De ce să-mi fac griji ba că a dispărut, ba că a reapărut?

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de-ajuns să-ţi îndrepţi ochii către înlăuntru şi vei vedea izvorul tuturor frumuseţilor. (Cu greu izbuteam să văd; iar după fiecare izvor venea altul şi la urmă nu mai rămânea nicio frumuseţe. Era ceva precum un vagon obosit fără niciun fel de şine şi cu un hârdău înăuntru; şi asta nu era decât începutul, cum ar fi zis Tozgrec - dar asta-i altă poveste; mă întreb dacă ea privea îndărătul tuturor acestor lucruri; după mine, tot felul de ciudăţenii se întâmplaseră în acel hârdău, dar lipsite de orice frumuseţe sau generozitate; da, era o chestiune de importanţă vitală de-a şti dacă venea de dincolo de toate acestea, de acolo unde vreo frumuseţe oarecare ar fi putut să se înfiripeze în cele din urmă; mă întreb însă dacă ea seamănă cu frumuseţea îndeobşte admirată de noi.)

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut atunci că se hotărâse să se retragă în acel adânc calm despre care vorbea. Credeam asta cu adevărat, căci adunasem dovezi cum că era o străină în acest loc: nu mânca, nu bea (şi nici nu dormea, după câte spunea), n-avea articulaţii, îi displăceau trandafirii şi muzica şi nu era plămădită din aceeaşi substanţă ca noi toţi.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru pe care niciodată nu l-am spus nimănui e că Alice H. m-a vizitat de mai multe ori în vis. N-avea formă (ca să nu mai vorbim de articulaţii), era doar un foc blând iscat dintr-o vale colorată care, presupun, era frumoasă. Alt lucru pe care n-ar trebui să-l spun e că nu sunt sigur dacă visam ori nu. În starea mea, asta se întâmplă frecvent, iar mie nu-mi pasă. Nu ştiu dacă venea de dincolo de acel teribil vagon cu un hârdău înăuntru, care nu corespundea concepţiei mele despre frumuseţe şi care totuşi e acolo, la sorgintea a ceea ce credem că este frumos. Sigur este că eu sper să fi venit de dincolo.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru prima dată de când o cunoşteam, am auzit-o râzând: "Vezi", a spus, "mi-ai descoperit secretul: n-am articulaţii. Şi spre uluirea şi spaima mea, şi-a răsucit braţul într-o multiplă spirală, întâi în sensul acelor de ceasornic şi apoi invers. Am avut din nou nefericita inspiraţie să vorbesc cu T. la telefon despre asta. A spus că avusesem probabil un fel de vis a cărui sorginte sta în cuvintele din Talmud pe care obişnuiam frecvent să le citez într-o anumită perioadă din viaţa mea: Iar îngerii nu au articulaţii.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, am pus obişnuita întrebare despre articulaţii, dar judecătorul O'Connors nu observase nimic deosebit în această privinţă. Tânărul, spunea el, avea probabil un ochi de sticlă (stângul), dar nici de asta nu era sigur. Un alt prieten de-al meu, care a murit cu mult timp în urmă, a scos la iveală altă istorie incredibilă despre Alice H. Îmi amintesc că am scris-o într-unul din acele jurnale pe care obişnuiam să le ţin şi care a ars împreună cu toată biblioteca mea la C. El pretindea că Alice H. l-a scos din deşert în Africa, tocmai când credea că-şi va lăsa oasele pe-acolo. Ea a dispărut puţin după aceea.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predicaţi

Predicaţi Evanghelia (1 Corinteni 9:14)
Vestea care aţi auzit (1 Ioan 1:5)
Credinţa şi temelia (Galateni 1:23)
Pe Hristos cel răstignit (1 Corinteni 1:23).
Tuturor, tuturor (Luca 24:27)
În mijlocul luptelor (1 Tesaloniceni 2:2).

Predicaţi voi pocăinţa (Luca 24:47)
Şi iertarea de păcat (Luca 24:47)
Ce înseamnă umilinţa
Leacul sfânt de vindecat.

Tuturor, tuturor (Luca 24:27)
În mijlocul luptelor (1 Tesaloniceni 2:2).

Predicaţi-I judecată (Fapte 10:42)
Slăvile ce vor veni (Fapte 20:25)
Fericirea nevisată
Ce se poate moşteni.

Tuturor, tuturor (Luca 24:27)
În mijlocul luptelor (1 Tesaloniceni 2:2).

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pofida tuturor cicatricelor pe care le păstrez de la precedentele-mi tentative de a evada, se pare că aparţin unei specii cu adevărat neîmblânzite, iar întâlnirea cu Mekor H. mi-a agravat cazul într-un hal fără de hal. Orice ar fi - îmi spuneam mie însumi eroic -, mă voi lupta iarăşi cu toată tenacitatea unui rozător sănătos împotriva gratiilor, a apei şi a sticlei de la propria-mi cursă de şoareci a Doctorului Mayow, dus fiind de un simţământ confuz şi puternic de furie, deznădejde şi, pentru scurt timp, de o imensă bucurie.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al-Kindi se exersase de-acum în creaţia tuturor fiinţelor, de la organismele simple şi până la djinnii cei extraordinari. Nu-i mai rămânea decât un lucru de făcut ca să egaleze puterea lui Allah: anume, să proiecteze modelele fonice în lumea aceasta, să le umple cu substanţă compactă, să le facă tangibile, colorate, pe scurt - sensibile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoretic, Jormania continua să fie condusă de clanul celor 78, care primea ordine de la Jacan prin videofon. Dar cei 78 nu mai ascultau de ordine. Ocupau ca întotdeauna vechiul palat regal, împreună cu câteva sute de soldaţi şi de membri ai Secanului, pentru că acolo se mai găseau de-ale gurii şi pentru că, oricum, nu ştiau unde să se ducă. Ceruseră deja de mai multe ori ajutorul frăţesc al Maculiei, care întârzia să sosească. Mai mulţi dintre ei, înţelegând să profite de economiile depuse prin băncile elveţiene, intraseră într-un dialog activ cu toate statele sud-americane şi africane susceptibile de a le garanta azilul politic. Deocamdată însă discuţiile nu duseseră la nimic precis.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interviul a avut loc în pragul noului mileniu şi a luat o întorsătură ciudată. Istoricul - profesorul Montbaillard - se simţea vizibil încurcat faţă cu Tozgrec, care împrumutase înfăţişarea unui bătrân destul de curat. În pofida unei păreri dintre cele mai răspândite, ce prilejuise pariuri extravagante la Chicago şi la Tampa (Florida), nu semăna deloc cu Bhagwan Shree Rajneesh. Nici că fiecare-l vedea în alt fel, cum s-a pretins adesea, nu era adevărat: imaginea sa era fixă şi, la drept vorbind, puţin impozantă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul a dus greul tuturor realizărilor, dintre care majoritatea au dispărut fără urme (dar nimeni nu s-a interesat cum au dispărut) sau au fost falimentate "legal" aceste realizări.

Petre Ţuţea în Petre Ţuţea despre Nicolae Ceauşescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

gândire

Gândirea este sursa de origine a tuturor bogăţiilor, a tuturor succeselor, a câştigului material, a tuturor descoperirilor şi invenţiilor şi a tuturor realizărilor.

definiţie de Claude M. Bristol
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile se reîntorc în răstimpul acestei nopţi lungi; ştiu, de pildă, cum să descriu o conversaţie cu ea, care a fost şi cea din urmă. Se străduia să-mi explice că se afla acolo printr-un accident. Nu credea că acel accident ar fi fost chiar nefericit, dar nici fericită nu era că se petrecuse. Când vorbea, simţeam un gust desluşit de sare de mare în gură şi în nări. Nu ştiam de fapt ce voia să spună şi nici de unde venea. Dar locul acela de niciunde era scăldat într-o lumină lină. N-avea nevoie de mâncare, de apă, de nimic altceva. Făcea ceea ce făcea (dar, totuşi, ce anume făcea?) din pură libertate. Nu era niciodată stingheră, fiindcă putea oricând să se retragă în adâncurile de unde venise. Oricine putea face asta, spunea ea.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trufia de a mă crede deasupra tuturor primejdiilor, a tuturor durerilor ce se pot abate asupra unui om şi totuşi implor durerea ce mă apasă să îmbrace o formă nouă, să aleagă un chip care să-mi fie pe plac, adică să scadă la jumătate? Câtă nimicnicie! Şi cât de hotărât mă credeam! Dar nu eram decât un îngâmfat!

Stendhal în Armance
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţiva agenţi care se suspectau reciproc de contacte cu Tozgrec s-au omorât între ei şi astfel s-a înţeles repede că nimic productiv nu putea să rezulte din această situaţie. De aceea a avut loc o reuniune a tuturor agenţilor şi după multe dezbateri o hotărâre a fost luată: dat fiind că preferinţele politice ale lui Tozgrec erau departe de-a fi explicite (desigur, Ivanov afirma contrariul, dar Smith îi cită trei cazuri recente în care Tozgrec dezvăluise câteva secrete penibile ale Bedeker-ului Imperial), activitatea lui era dăunătoare pentru toată lumea, în egală măsură. În consecinţă, era în interesul tuturor să scape de el. A fost pusă la punct o operaţiune colectivă al cărei obiectiv era exterminarea lui Tozgrec prin eforturile conjugate ale tuturor ţărilor lumii. Ea a primit numele sugestiv de Operaţiunea Pace şi a contribuit, într-adevăr, la formarea unor prietenii preţioase între agenţi, ceea ce le îngădui mai multora dintre ei să-şi mai schimbe stăpânii, iar câtorva altora să se căiască.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezidenţa Bromwall, unde am locuit în ultimele luni, în timpul nopţii (şi poate că şi în timpul zilei, numai că atunci nu se observă), e un zgomot supărător, uneori într-adevăr intens, cauzat de sistemul de ventilaţie sau de ceva de genul ăsta. Rezidenţa Bromwall se presupune că adăposteşte cupluri de căsătoriţi. Nu sunt sigur dacă zgomotul e de vină sau faptul că apartamentele sunt prea mici, dar cele mai multe cupluri divorţează, astfel că poţi vedea în zonă - împotriva tuturor aşteptărilor, mai ales celor ale administraţiei - o mulţime de oameni singuri ce par s-o ducă bine în ciuda stress-ului şi a neputinţei de a se înţelege cu un partener (cuplurile japoneze par să dureze, dar asta-i altă poveste).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se aştepta, dar când n-a mai fost nimic de privit, încât ochii ei nu mai aveau întrebuinţare, tocmai atunci o întâlni pe Zeiţa de smarald. În fiecare piatră verde e o mică Zeiţă care este în acelaşi timp marea Zeiţă a tuturor smaraldelor. Dacă eşti în piatră, ea pare întotdeauna mare, deşi n-ai cum s-o vezi, întrucât nu-i nimeni pe care să-l vezi şi nimic de privit. Zeiţa se află într-un fel acolo, dincolo de frontierele smaraldului, iar tu nu eşti niciunde şi n-ai traversat nicio frontieră. Te simţi ca un contrabandist, deşi nu faci niciun fel de contrabandă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edward B. sugerase că o atinsese şi că articulaţiile - încheieturile mâinilor, genunchii - îi erau în regulă. Edward B. ori se înşelase, ori minţea: dacă persoana cu care se întâlnise fusese cu adevărat Alice H., ea n-ar fi avut articulaţii; dacă era Alice H., mai mult ca sigur că n-o atinsese.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lucrat întotdeauna în colective numeroase. La început am fost fiica tuturor, apoi sora tuturor, mai târziu, mama tuturor, după care am ieşit la pensie, căci n-am mai avut putere să fiu şi bunica tuturor.

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al-Kindi avea şaptezeci şi doi de ani când s-a consacrat în întregime ultimei faze a activităţii sale. A meditat la ea zi şi noapte, împresurat de modelele invizibile ale tuturor speciilor pe care le concepuse. Le percepea în imaginaţie şi le putea sesiza existenţa ca pe o multitudine foarte variată şi complexă de zumzete sau mai curând de sisteme murmurânde. Dar, desigur, zumzetul nu era cu adevărat audibil.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!