Fiat lux
Demiurgul, intr-un cadru sferic,
Tot eboșa un punct pe întuneric
Și se gândea, în sinea Sa, la un Pilat
Care va ridica, la cub, un Pi pătrat.
Sămânța cuvântului viu
Călătorea prin beznă și pustiu,
Lovită de dorința prinderii în vers,
La răsărit de univers.
Era și Timpul, și Sorocul
Ca Joe să sfințească locul
Și puse punctul pe abscisă,
Pentru-ntâlnirea... nedescrisă.
Dorința gândului de Zeu
S-a trasformat în Prometeu!
Din cer cădeau petale de lumină...
Și-abi-atunci a început joaca divină.
poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pătratul
unde e beznă e întuneric
unde-i lumină arde un bec
soarele nu
e destul de puternic
pământu-i rotund universul e sferic
zilele nopților trec
pătratul
rămâne pătrat omul consumă
curenții de aer pământul
e rotund înclinat
spre dezastre
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul care se dă după deget
Un punct poate fi numai în lumină,
Poate să lumineze
Sau poate fi iluminat.
Un punct poate fi numai în întuneric,
Atunci el poate întuneca
Sau poate fi întunecat,
De aceea un punct
Poate fi numai alb sau poate fi numai negru.
Omul este singurul punct care se dă după deget,
El este punctul neutru,
Sau poate fi eminamente
Punctul cenușiu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelații luminoase
fluxul creației e consfințit de stele
din univers poetic principii se nasc
la baza luminii pe ample rețele
versuri sangvine în inimă renasc.
e minunat să fiu dependentă de lumină
iluminarea pură este dorința mea
sunt legată de cer ca o sibilină
plină de speranțe că am și eu o stea.
azi foamea de lumină e virală
nu pot trăi în întuneric beznă
iubirea mă înalță pe albastră spirală
extazul urcă și coboară de la gleznă.
revelații luminoase din ceruri revin
îmi spun că iluminismul este dar divin.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința care se naște din bucurie, este în aceleași împrejurări mai puternică decât dorința care se naște din tristețe. Dorința este însăși esența omului adică o sforțare prin care omul năzuiește să-și mențina existența. De aceea dorința care se naște din bucurie este ajutată sau sporită prin insuși afectul bucuriei;pe când dorința care se naște din tristețe este micșorată sau înfrânta de însuși afectul tristeții.
Baruch Spinoza în Tratat despre îndreptarea intelectului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întregul Univers este făcut să producă dorință în interiorul vostru! Nu puteți distruge dorința. V-ați născut dornici. Dorința este un lucru bun. Dorința este un lucru foarte bun.
citat din Abraham Hicks
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluminare
romantismul cromatic în oglinda culorii
mă face veselă în verde în dorință roz
puternică mă face ca să destram norii
pe cerul meu să piară praful de rogoz.
din univers poetic principii se nasc
fluxul creației e consfințit de stele
scriu vers după vers le așez în teasc
doar la baza luminii pe ample rețele.
azi foamea de lumină este accentuată
e minunat să fiu dependentă de-o stea
nu pot trăi în întuneric niciodată
străluminarea vie este dorința mea.
înălțarea în iluminare este precedată
de freamătul poetic când mă simt zorea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inele obosite
Există dorința de-a reveni, de-a iubi, de-a nu dispărea niciodată
și există dorința de-a muri, dorințe purtate de doi
curenți potrivnici între care nu-i un istm să-i despartă.
Există dorința unui sărut cât Viața și-ntreaga-i cuprindere,
care se termină-n sahara unei agonii complite,
ca o sinucidere!
Există dorința de-a... nu avea dorințe, Hristoase;
te arăt cu degetul meu sinucigaș și de-aceea deicid:
există dorința de-a nu fi avut o inimă-n piept, ci doar oase.
Primăvara revine, revine pentru a pleca. Iar Dumnezeu,
arcuit peste timp, se repetă pe sine însuși și trece, trece
cărând în spate coloana vertebrală a întregului Univers.
Când tâmplele-ndură bătăi lugubre de tobă, dureroase,
când visul încrustat pe jungher doare,
există o dorință care se vrea scrisă-n acest vers!
poezie de César Vallejo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn cărții
CARTEA Inimă de Mamă,
CARTEA Soare-n răsărit,
CARTEA Foc ce încălzește inimi tinere
Și Sfânt Cuvânt,
Ce-aripi prinde-n orice clipă,
Porumbel cu ramuri verzi în cioc,
Care zboară peste ape-nvolburate
Și vine la-mpărat
Cu veste bună și cu inimă de foc.
CARTEA raza mea de Soare,
LUMINĂ din Astrul Sfânt,
Tu ești steaua ce răsare,
Iarbă verde pe Pământ,
Tu ești Cerul, ești Poveste,
Ești Soare din Univers,
Tu ești floarea ce-nflorește,
Fericire ești și vers!
Tu ești cântec și Lumină,
Ești IZVOR vindecător,
Ești o floare în grădina
Înțelepciunii și ești dor,
Dor de cântec și visare,
Pace, zâmbete și vers,
Ești lumina cea Divină,
Ce planează-n Univers!
Când deschid filă cu filă
Și cuvintele se-nșiră,
Pline de intelepciune
Se-umple casa de LUMINĂ.
poezie de Valentina Moroșanu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinos cuvântului
la 31 August - Ziua Limbii Române
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanță de vers,
un vers ce dă sens și rost existențial formalității cu nume de trup trecător
(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacție).
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.
mi-e sufletul o colonadă ce dă sens și rost sufletului meu
în cuvânt
vers
lacrimă
Univers
... un univers în care
cuvintele ce se preling din ochi,
din suflet,
din trupul dezgolit,
le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi,
cuvântului nedefinit și nerostit
(de teama neputinței de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârșit)
când eu le căutam în întruparea celor morți din cei vii,
și-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii-
în alte cuvinte ce le-au adus,
alte cuvinte care s-au spus,
alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute,
de teama neputinței de-a iubi,
din preaplinul iubirilor trecute,
iubirilor tăcute și nerostite...
te caut cu neputință printre cuvinte.
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Stelu Pop
Grădina gândului
Ți-am vizitat grădina gândului
Și-am dat de-o floare foarte rară,
Nici n-am apucat ca s-o privesc,
Că s-a inchis, deși, nu se făcuse seară.
Am fost apoi la grădinar
Să-mi spună cum și... unde-i cheia,
Dar el era plecat la târg
Dup-o sămânță ca aceea.
Prin jur, grădinile-s pustii
Și toate pline de ciulini.
Înțelegând atunci de ce
Nu se deschide la străini,
Am să aștept în prag, de seara,
Când ziua se retrage...-n pat,
Lăsând loc nopții să se-ntindă
Și să cuprindă-ntregul sat.
S-o văd măcar cum se deschide
Să prindă-un răsărit de soare,
Fără să știe că din tindă,
Privește unu' care-l doare.
poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intimă
Epigrama e în stare,
Prin tangența unui vers,
Să dea punctul fix din care
Să răstorni un univers!
epigramă de Imperiu Matheescu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa din stâncă
Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva șuvoi de apă,
Să bea toți însetații și să-nvie,
O viață nouă astăzi să înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată și lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorința marii gloate, potolită.
Căci Stânca cea lovită e Cristos
Și harul Său e apa înstelată.
Vorbește Stâncii, dacă ești setos,
Și vei avea belșug de har în viață.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii petrecuți în întuneric, în căutarea asiduă a unui adevăr pe care-l simți, dar nu-l poți exprima, dorința intensă și trecerea de la încredere la îndoială, iar în cele din urmă ieșirea la lumină - numai cei care au trecut prin asta pot înțelege.
citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința Românilor
Dorim ca anul care vine
S-avem și pace în Cetate,
Că este timpul, și-ar fi bine
Să intrăm și-n... normalitate.
epigramă de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul, care-i oferă copilului dorința realizată, găsește credit la el în timpul somnului. Dorința fiind satisfăcută, somnul continuă.
Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am început să mor
Incinerat de vorbe-ncurcate am început să mor,
Copilăria se prăvale-ntr-un univers pustiu...
De mine mă dezbrac azi furișat încet, încetișor,
Ca de ploaia de rugăciuni și scântei din care viu.
Și tata și mama au plecat de minute puține.
La cina de taină ne-adunăm într-un cadru postum.
Zăpezile îi tot înălbesc și-s tot mai fără vină,
Plăpând mă privesc cu ochi contemplativi absenți acum.
Ei casei sărută chipul, satul au păstrat sub pleoape,
Prin suspine ne-ntâlnim și-i mut apoi din somn în gând.
Regăsirea e ascunsă disperarea-i prea aproape,
M-ascultă în eternitate, aripi au și parcă plâng.
poezie de Stelian Platon (30 aprilie 2010)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea
Dintre miile de flori care mi-au ieșit in cale,
Eu pe tine te-am ales intr-un răsărit de soare!
Mâna-mi tremură pe frunză, să te rup nu mă indur
Fără tine mai departe nu pot a porni la drum....
Si rămân să-ți sorb nectarul cu dulceața din petale
Să iți simt parfumul proaspăt, noaptea când este răcoare!
Floare gingașă in iarbă, lângă tine vreau să dorm,
Si-n miros de fân sub stele, greieri vor cânta in cor!
Nu te rup floare minune.... fără tine-n univers,
Ce rost ar avea poetul când va scrie al său vers?
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele - mugurii gândului (sonet cuvântului)
CUVINTELE MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)
Citește, frate, să te înțelepțești,
Orice simți că îți atrage privirea!
Neîncetat să îți cultivi menirea,
Cât o sămânță de creație ești.
Spre culme privește nemărginirea
Vieții, ce duce pe cărări îngerești,
Un ideal visat, în el să zidești
Altar de stih, ca să-ți sfințească firea!
De condei magic să te îndrăgostești,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri românești.
Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugurești
Și în rodul de gând să-ți lași jertfirea.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
distih de David Boia (15 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-și sărute genunchii
am închis ochi și am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe țărm
sade pestele ucis și romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheață în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum șarpele adoarme prin iarba.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!