Mulţi ani la rând mama mea era singurul meu cititor, scriam numai pentru ea. De atât are nevoie un scriitor, de un cititor. La început îmi corecta greşelile gramaticale, apoi, văzând că personajele mele erau fie foarte periculoase, sufereau mult şi făceau mult rău, fie foare bune, mi-a spus că lucrurile în viaţă nu sunt nici atât de bune, nici atât de rele.

citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns în jurnalism pentru că scriam; nu sunt de profesie jurnalistă. Ziaristica era singurul loc pe care l-am găsit unde puteam să scriu şi să fiu plătită. Eram atât de tânără, aveam 18 ani, e o perioadă în care absorbi atât de mult, încât aceasta a configurat felul meu de a fi scriitoare.

citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de firesc acest sentiment de dragoste pentru poporul meu, atât de firească dorinţa de a-i închina rostul principal al vieţii mele, încât nici prin gând nu-mi putea trece, şi nimeni altuia atunci, că pentru dragostea şi munca mea dezinteresată pentru poporul meu voi putea suferi odată nu numai o închisoare de cinci ani, o ostracizare de alţi zece ani şi o nesocotire şi oprire a activităţii mele ştiinţifice, care putea să fie încă folositoare ştiinţei româneşti.

Iuliu Moldovan în Amintiri şi reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt atât de inconştienţi, nu ştiu nici de ce, nici cum atrag lucrurile bune sau rele.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititor printre... rânduri

Pe lumea asta sunt si eu,
Cu bune şi cu rele...
Şi nicidecum nu mă consider
Un cititor în stele...
Dar mi se întamplă foarte des
Încât rămân pe gânduri
Să citesc vorbe cu-nţeles
Ce "răsar" printre... rânduri...
Nu ştiu de-i bine sau de-i rău,
Doar Cel de Sus o ştie
Dar ştiu că viaţa mea n-a fost
Nicicând o poezie...

poezie de Mariana Simionescu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi bogat într-o ţară săracă este complet imoral.

Ideea că acumularea excesivă de bunuri materiale este singurul motiv pentru care omul se află pe acest pământ mă îngrozeşte. O găsesc nu numai imorală, ci şi dăunătoare.

Această prezentare a abundenţei luxuriante stimulează în mine o reflecţie pe cât de banală pe atât de actuală, aşa cum se întâmplă adesea cu cele mai simple şi mai spontane reflecţii: de unde vine nevoia de a dori mulţi bani, multă mâncare, multe haine, mult spaţiu?
La ce bun atunci când nici o fiinţă umană nu are nevoie de atât de mult ca să fie fericită?

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-au mai putut exista două suflete atât de sincere, nici gusturi atât de asemănătoare, nici sentimente atât de la unison, nici priviri atât de îndrăgostite ca ale lor. Şi acum erau ca nişte străini; nu, mai rău ca nişte străini, pentru că nu se mai puteau cunoaşte. Era o înstrăinare eternă. Când vorbea, îi auzea aceeaşi voce şi-i desluşea acelaşi suflet.

Jane Austen în Persuasiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrez mult în operă. Să lucrezi cu un cor de operă astăzi este o catastrofă. Niciun corist de operă nu vrea să fie în cor. Toţi vor să fie Domingo, să fie staruri. Dar sunt în cor, săracii, nu au ce să facă. E o atât de mare negativitate a fi corist astăzi, încât nici nu vor să lucreze. Stau acolo şi sunt foarte abătuţi că nu sunt solişti. S-au inversat lucrurile de 2000 de ani încoace.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult

Mi-am dorit atât de mult
ca dragostea să cadă
ca o ploaie caldă de primăvară
din negura cerului sfânt
şi eu să mă ascund
să nu mă vadă nimeni
cum plâng şi spun poveşti.
Mi-am dorit atât de mult
să am trăiri reale cu sentimente
şi emoţii călătoare
care zboară prin univers
trezind plăceri trupeşti.
Mi-am dorit atât de mult
să am un înger al meu
ce să fie mut şi timid
şi să vină pe un norişor de catifea
viaţa mea împărţind-o astfel cu cineva.

poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară, am mers pe străzi şi am adus cu noi patru oameni. Printre ei era o femeie care era foarte bolnavă. Le-am spus surorilor: "Aveţi voi grijă de ceilalţi trei, eu voi avea grijă de această femeie". Am ajutat-o să se întindă pe un pat şi am observat pe faţa ei un zâmbet fericit. Ea mi-a luat mâna şi a spus doar atât: "Mulţumesc". Apoi a murit. Nu am putut să o ajut, dar mi-am analizat conştiinţa în faţa ei. M-am întrebat: "Ce aş fi spus eu dacă aş fi fost în locul ei?" Răspunsul meu era foarte simplu, aş fi încercat să îi atrag atenţia asupra mea. I-aş fi spus: "Mi-e foame, sunt pe moarte, mi-e frig, mă doare" sau altceva asemănător. Dar ea mi-a dăruit mult mai mult: iubirea ei plină de recunoştinţă. Şi a murit cu un zâmbet pe faţă.

citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu treizeci de ani în urmă, scriam lucruri care-mi veneau în minte şi le judecam numai după criterii estetice. Acum, deşi continuu să le judec în funcţie de criterii estetice, în primul rând pentru că sunt scriitor, sunt un scriitor care este zbuciumat, foarte preocupat de situaţia din America Latină; prin urmare, asta alunecă deseori în scrisul meu, în mod conştient sau inconştient. Dar, în ciuda poveştilor cu referiri precise la chestiuni ideologice şi politice, poveştile mele, în esenţă, nu s-au schimbat. Ele continuă să fie poveşti ale fantasticului.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai grea încercare pentru un scriitor nu este cea de a găsi o poveste care să-l captiveze pe cititor, nici dezvoltarea unor personaje cu care cititorul să se împrietenească. Nu e nici găsirea unui spaţiu în care să îl porţi pe cititor şi nici măcar munca de cercetare. Cel mai greu lucru este să găseşti tonalitatea în care să spui povestea.

citat din Randy Pausch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta, ca să fie spus

Am mâncat
prunele
care erau
în frigider

şi pe care
probabil
le păstrai
pentru micul dejun.

Iartă-mă
erau delicioase
atât de reci
şi atât de dulci.

poezie de William Carlos Williams (1934), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat încă tânăr îmi povesteşte: «Acum câţiva ani, în menajul meu au intervenit neînţelegeri. Găseam că soţia mea era prea rece şi trăiam unul lângă altul lipsiţi de tandreţe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calităţile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând că mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulţumit pentru "atenţie" şi i-am făgăduit să citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuşi. După vreo şase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult şi care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soţia mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soţia mea de a-şi dezvălui cele mai bune calităţi ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soţia mea şi plin de recunoştinţă faţă de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenţie definită, dar cu o siguranţă de somnambul, un anumit sertar şi primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eului meu. Atât de intim îmi devii, atât de una cu mine, atât de mult te atrag în centrul existenţei mele, încât îmi substitui eul meu.

Dumitru Stăniloae în Ascetica şi Mistica
Adăugat de Andreea Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe acest pământ, cu bune şi cu rele,
Eu mă consider doar un simplu om,
Nu-s nicidecum vreun cititor în stele
Dar nici un fraier, ce-a căzut din pom.

catren de Mariana Simionescu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Mi-am jurat că nu voi mai merge niciodată la vânătoare.
Dean: O, haide, nu era uşor, dar nu era nici chiar atât de rău.
Sam: Serios? Când i-am spus lui tata că mă sperie chestia aia din dulap, mi-a dat un pistol.
Dean: Şi ce vroiai să facă?
Sam: Aveam nouă ani. Trebuia să-mi spună, "Să nu-ţi fie teamă de întuneric."
Dean: Să nu-ţi fie teamă de întuneric? Cred că glumeşti! Bineînţeles că ar trebui să-ţi fie teamă! Doar ştii ce se ascunde acolo!

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugene: Ştiu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi şi o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înţeles niciodată. Îşi acoperea vânătăile şi tăieturile şi îl primea înapoi. Pentru că o implora şi plângea. Şi acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să ştii ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Şi într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani şi nu îmi mai era frică de el. Şi când l-am privit în ochi şi i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, şi-a dat seama. Şi-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Şi stau în faţa casei. Ţip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă loveşte în cap cu o scândură şi îmi sângerează urechea. Şi mă târăşte. Mă târăşte în spatele casei în garaj. Şi pleacă. Un minut... cinci minute... nu ştiu. Apoi se întoarce. Şi mă stropeşte. Mă stropeşte şi nu înţeleg. Nu înţeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înţeleg. Şi apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roşie din camion. (Plânge.) Şi se uită la mine pentru ultima oară... şi aprinde chibritul. Şi ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacţie.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îţi pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu păţească şi Trevor acelaşi lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.

replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele noastre nu sunt nici atât de bune, nici atât de vicioase pecum dorinţele noastre.

aforism celebru de Vauvenargues din Reflecţii şi maxime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât timp cât suntem umani, ce facem trebuie să fie rău sau bun; atât timp cât facem lucruri rele sau bune, suntem umani; şi e mai bine, în mod paradoxal, să facem rău decât să nu facem nimic; cel puţin, existăm.

paradox clasic de T.S. Eliot
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai mult mă conving că oamenii nu-s decât obiecte: bune sau rele. Atât. Şi eu sunt oare mai mult de un obiect trist?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!