Spiritism
... insinuat, fără vreun expeditor palpabil și fără vreun traseu anume
și totodată, dintr-o dată, nici bănuit măcar, fără vreo prevestire, ca din altă lume,
brusc schimbă plan, făcut cu atât de mult detaliu, după lungi, profunde explicații
și pur empiric, părut fără noimă, rupe film, totul se prăvale în aberații...
doar firul de păianjen, nevăzut, lipește-n funie și creier minte, suflet, corp,
rostogolind cu totul bulgărele fără adresă, sau nu, e lecuire, un anticorp
să împiedice o geometrică multiplicare de rău antepropus, crezut un inefabil,
ce e-o scânteie oarbă, o întâmplare din întâmplător destin, ce mâna dă thrillerul amabil
și întâlnește apoi un bine, atâta de nebănuit și din cu totul alte și alte sfere,
uitate, sau doar în imuabil părăsite, până la propria pieire, dorită ca pe-o avere,
ce nu va fi vreodată, s-a verificat, nu-i rezervată, nu a fost prevăzută-n portbagaj,
sau locu-i lipsă, așa cum și-umbra-n plină zi e, cea de schimbă sens... de o secundă-i gaj,
de unde vine tot, că nu-i cum după o noapte, un sfetnic bun, este instantanee
ca o răscoală ce se iscă, la început dintr-o prostie, tot așa cum curcubee
nasc culori din transparent și le duc arc la cer, ca apoi să le coboare ca-ntr-un hipnotism
al boarei, arsă-n tonuri, rânduite dintr-un haos, fără loc a ști, mereu un altul și altul... spiritism...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!
Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
și iubiri doar virtuale!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârșit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata
Când judecata nu e dreaptă
E semn... că-i fără judecată;
Cum proasta, nu e înțeleaptă,
Fecioara nu-i... o desfrânată!...
Când orice probă-i ignorată
Și adevăr răstălmăcit;
Ori judecata e ingrată,
Ori cine-o face, pervertit!...
Când cel ce judecă nu simte
Că rău făcut fără de vină
E precum capul fără minte
Și bec aprins, fără lumină...
... Așa e "dreptul", râs în barbă
Cu ușa-nchisă... luată clanță;
Justiția pe-ascuns e oarbă,
Cu greutăți... fără balanță!!!...
Căci... "altul"... n-are importanță!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nume
"My name is", "je m'apelle",
fără vreo importanță
"cum mă cheamă",
când poate aș fi doar cel
lipsit de aroganță,
dintr-o mamă
pur și simplu, ca un vițel,
sau cheia de la clanță,
ori metrul dintr-o vamă...
deci "kak tibia zavut",
sau "ei, come ti chiama"
e-o poreclire de altul dată,
brut,
după ce-n sunete a dat iama
printre silabe de băiat sau fată,
un uzufruct,
la care obligatoriu îi iei seama,
deja de alții atestată
și nu te reprezintă în niciun fel... ocult,
cu atâta știință adunată, rămâi osul, din zeama
în empirism amestecată...
nu tu; cuvinte, niște cifre, o dată!
Doar o dată... Un, a fost numit, odată!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La întâmplare
Pe firul dintre ani se înșiră apusuri, multe răsăriri
neînsemnate, curs în treceri ce par eterne, un șirag
plin de mărgele, un rotund ca un atol, purtat cu drag
pe oceanul ce corali hrănește... și-i groapa, tot el, la pieiri.
Este beția existenței, ce cont de face, ar da frică
cum diagnosticul de-o boală ar pune eul în peril
și neștiutul e mai sigur decât ascunsul cert, abil...
poate de aceea Creatorul lasă incert, când termen pică...
Totul nu are precizare, e doar cherem de întâmplător
și cum nu-i leac la întâmplare, e tot știut necunoscut,
ori poate calendar există, fără sfârșit și început...
doar numere și nume puse, fără atestat de autor?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Holograme
Se perindă mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crâmpeie de singuri, de cupluri,
lăsând gândul să vadă,
să creadă măcar
fără țel al său propriu, apatic,
imagini mănunchiuri...
în intim, nu paradă.
Atât de bogat se răsfață extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
bănuit
făcut din povești inventate, talazul
de simț fără noimă din gândul pervers,
ce stoarce visat din real refăcut...
tălmăcit.
Rămâne romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
de-un deget pe tâmplă, în amprentă
lăsând doar fantome, fantasme,
ce-o noapte se scoală din vag adormit,
reale pretinse
de-o minte de mistic ardentă,
crezând c-o altă viață ai avut-o vreodată... ori crezi pleonasme?!
O fi mintea, doar ea, lipind firile în chiasme???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versatil
Cum pot fi fizic într-un loc
Și gând, un altul, cu altă vârstă,
Iar mintea în calcul, sau în joc,
Își face ades de cap, pe-o crustă.
Și sentimente cum ițesc
Singure, fără vreun control,
Iar vrut, de-l am, nu izbutesc...
Sunt ca actor, 'n multiplu rol.
Pot să vorbesc tot, fără șir
Și tot transpus în altă parte,
Să simt c-am fluturi în respir
Și din amor, să îmi dau moarte.
De unde oare atât cumul
Într-un ego de un simplu om,
Ce-mi pot fi drag, sau un emul
Alergător, pe-un hipodrom...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În alt timp
Firul ierbii se usucă,
La fel ca sufletul de om
Pământul o să rămână,
Fără stele sau vre-un pom.
Si privim alienatici,
Timpul ăsta de gherilă
Așteptând ca și copii,
Să mai vină Moș Gerilă.
Totul putrezește-n cale,
Pașii noștrii nici n-au fost
Vor rămâne doar victorii,
Inutile, fără rost.
Când alții o să petreacă
Pe planete-ndepărtate,
Noi v-om fi tot la colibe,
Ascunși într-un colț în noapte.
Iar urmașii o să vadă,
Vremurile astea vechi
Și pe noi în alte poze,
Fără creier sau urechi.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când timpul își va pierde orele și clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se șfârșește; fără speranțe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniți, pe o cărare goală, fără naștere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi și fără zori în acel vid.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teletoamna
Te sun, iubito, dintre frunze,
să-ți foșnet galben la timpan,
îmi trec prin cord săgeți confuze
și-mi cântă vântul la pian.
Te sun ca dintr-o închisoare
(un telefon pe an, atât),
ca dintr-o pură întâmplare,
ca dintr-un nod ce-mi stă în gât.
Te sun să-ți murmur și să-ți șuier,
să-mi mint angoasa cu talent,
să-mi readuc, mereu, pe creier,
parfumul tău adiacent.
Te sun, nebuno, dintre vinuri,
să-ți notă pară, ananas,
să-mi împrumuți două suspinuri,
să "lasă-mă, să nu te las!".
Te sun (nu te-aș suna vreodată!)
ca dintr-un loc fără semnal,
ca dintr-un ou de ciocolată,
ca dintr-o teacă de pumnal.
Te sun, iubito, fără număr,
să-ți cald în spate, frig în piept,
să-mi crească crengi de brad la umăr,
te sun să-nchid, fără s-aștept.
Te sun, băi, toamno, dintr-o nișă
unde m-ascund să nu mă vezi,
să nu m-auzi, să nu-mi faci fișă,
să nu te mint, să nu mă crezi.
Te sun doar ieri, doar azi, doar mâine
și-apoi nu te mai sun deloc,
te sun de la un colț de... câine
ori poate de la colț de bloc.
Te sun cu masca fericită,
chirurgicală, de nebun,
ca după-o faptă ilicită,
te sun să-ți spun că nu mai sun.
Ups, scuze, cred că sună iarna,
(ți-am zis mai totul, mai nimic),
tre' să-i răspund, să-nchid lucarna
și-apoi... să te mai uit un pic.
poezie de Eduard Lupascu (20 octombrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia fără bărbat
Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.
Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuș,
Ca o ștampilă fără tuș.
E-o barcă fără de vâslaș,
O pușcă fără de pușcaș,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.
E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.
E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proțap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.
Lipsită de bărbat, femeie
Ești ca o broască fără cheie,
Ești pușcă fără de cartuș,
Vioară fără de arcuș.
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iubirea-i mult pre juvenilă
N-am înțeles și n-o să înțeleg, se pare,
De ce e dragostea atât de multă la început?
De ce doar tinereții pare ar fi avut
Și apoi de ce, din ce în ce, mai mult e-o încercare?
Pentru ce e iubire fără înțelepciune,
Ca și cum parc-ar fi lipsită de virtute,
De vreun control de sine, doar cuceriri avute...
De ce nu ne-am iubi cum și la soare... apune?
Nu sunt matur 'ndeajuns amorul să-l discern,
Să aflu din ce naște; din suflet, ori frumos?...
Ș-n timpu-n anticar, tabloul prețios,
De ce nu-s adorații, la fel... Etatea-i tern!?...
Parcă-i un pic păcat... așa cum nu-i etern...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
mângâi ușor
durerea aripilor fără pasăre
și a frunzei fără copac
iar mâna mi se modelează
după asperitățile durerii
fiind aripă mai întâi
apoi frunză
eu
și apoi totul.
poezie de Laurențiu Pantazi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeziile nu încep niciodată
sunt doar continuări
ca și cum ar veni din altă viață
dar nici acolo nu au început
sunt doar frânturi firave dintr-o viațâ
poate fără sfârșire
ar fi aiurea să fie sfârșit fără început
știu că veți râde sec
dar poezia nu vine din mintea noastră
de aceea nici măcar noi nu mai știm
de unde ne încep durerile
doar chinuim
frumos
ca într-un dans socratic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverență
Simt că nu-s vrut, pentru prezență,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverență!
Nu-i important har, competență,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalță afon... Vreau reverență!
E ca la școală; nu-i absență,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu știi... Dai, reverență.
Toți, peste tot își dau licență,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Își diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverență?!
Căci cum poți să nu ai clemență,
Când tot se minte; titluri, nume
D-experți mistificanți, anume
Reciproci toți, în reverență....
Totu-i într-o efervescență;
Potență-n fals, furt de valoare,
Într-o cadență îngrozitoare
Decadență, deci nu reverență!
Speranța-i încă la decență;
Eminența s-aibă iar cătare,
Cum fluorescența-i bob din floare
Și pom dă fruct... cu reverență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liceenii
... s-a îndoit azi timpul, ca anul, în două, într-un început de iunie
cu totul necolegial,
s-a rupt în două în sufletul din mine, în mintea care-mi bubuie
de-un gong spre un tărâm, deznodământ fatal,
ce-l văd tot mai încețoșat în chipuri, alte, reformate
de atât de nerecunoscut
de intemperiile cu un deznodământ ce nu-l credeam, calamitate,
lăsându-mă perplex, aproape mut,
mimând doar bucuria revederii,
ce n-o crezusem astfel până azi... o răsturnare pe retină,
ce mă înșeală acum definitiv, o viață fără simțul prevederii,
crezând-o doar patetică rutină,
ce-mi lasă gust de insesizabil trecător în propria-mi oglindă,
păcălit de un ciob de sticlă, ca bietul indian, un inuit naiv
stând mândru pe pământul tindă,
închipuit eternitate, ca un laitmotiv...
îmi deschid brațe larg, să prind tipar știut
și ating un altceva, nu cel ce-a fost o altă dată,
iar visul de-un sărut din gând de nopți, mult vrut,
e-un convențional, pe obraz de-o altă fată...
mă simt speriat de mine, copie în copilul de altădată,
cu tuleii blonzi nerași,
printre colege mirosind adolescentin, cu părul în bentițe și cu lecția învățată...
și mă răsfrâng în alte trupuri, cum și-al meu, mai grași, mai trași,
tot încercând un puzzle să dezleg dintre imagini de-un trecut
datat precis în început sublim de-o unică maturitate,
atât de mult dorită, transpusă acum în plictisul avut
prea mult, prea mult avut... retrăiesc pasul, ce-i doar urmă azi, nicio perenitate,
mă pierd printre iubiri râvnite
aruncate de demult uitării,
aproape amorțite
și mă ciocnesc cu ele, ei, acum târziu, după o veșnicie a amânării
fără de întors,
căci nu-i, dintr-o nefericire, existența un remontor,
să mă încânt de pieptu-nțepător, c-un fragil tors...
și mă întorc de la întâlnirea de liceu, tot mai sleit, încet, încet aniversând să mor...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parveniții: Roxana Madjar. Pentru a parveni, lingușirea și mimetismul acestei agramate față de șefa ei, Velicica Davidescu, a mers până acolo încât a purtat haine identice cu ea; de i-ar fi luat casa foc, n-ar fi plecat de la serviciu decât o dată cu ea
Dacă, la un păhărel,
Șefa haina și-ar păta,
Și-ar păta-o tot la fel,
Doar pentru-a o imita.
Dacă printr-o întâmplare,
Sefa-și rupe vreun deget,
Fără nici-o ezitare,
Și ea-și rupe fără preget.
Dacă dintr-o neglijare,
Șefei casa i-ar lua foc,
Fără nici-o ezitare,
Foc i-ar da-alei ei pe loc.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (6 iunie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Parcurs vital
Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viața o trăim.
Ești lume cât o viață este,
Iar viața-i lume ad interim.
Nu-i trai în viață fără lume
Și lume-i mereu alte vieți,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viață nu repeți.
Doar sunteți treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieți.
Trăiți crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreți!
Cursul de-o viață îl face-o lume,
Din neștiute alte vieți,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeți!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu de... EA
E strada pustie
De pasul știut,
E doar mintea vie
De visul pierdut.
E-o obrazul livid
Ce nu se-nfioară,
E suflet arid
De plumb... Nu mai zboară.
E sunetul mut
De glasul de mierlă,
E chipul de lut
Fără luciul de perlă.
Îs oglinzi înegrite
De dorul de zâmbet,
Sunt lumi pustiite
De trupul de-ncântec.
E vântul mai aspru,
Lipsit de-adiere...
E totul dezastru,
Lipsit de plăcere.
E timpul sărac;
Nu mai are bătaie.
E ruptul copac
Rigid, ce nu-ndoaie.
E-abisul mortal
Din pupila plăpândă
Închisă frugal
De soarele-n pândă.
E banca din parc
Ce n-are fior
Zdrobit, fără arc,
De suavul fuior.
Pe scenele lumii
Nu mai e niciun gest;
Actorii-s nebunii,
Iubirea-i incest.
Pământul se plânge
În tril de viori,
Lăsat fără sânge
Din seva de flori.
Nu mai este mireasmă,
Doar fad ce adie...
Coșmarul-i fantasmă
De EA n-o să vie.
E noaptea-n șirag;
Nu e zi, nici lumină...
Nu mai e niciun drag;
Nu-i suav... EA-i de vină!
E cerul golit
De locu-i de stea,
E gândul umbrit
De lipsa de EA.
E totul ce nu-i,
E picul gigantic,
E lipsa oricui...
EA-i eternul de antic!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!