Manechin fără cap

străluceşti egal în pătratul de noapte
împodobeşti sicrie cu forme graţioase
deslegi de păcate simţurile
eşti cea mai îndrăzneaţă apoteoză
a sexelor incert conturate
Dumnezeul din tine îşi depune omagiul
înaintea amantilor uimeşti
nevinovatele flori şi irizând
vraja poetică o micşorezi
o faci ridicolă
se înfioară iarba sub tălpile reci
vântul ţâşneşte printre cioturi de ram
iluzie mergătoare îţi legeni pe braţe
arse de praf amintirile
la picioare ţi-ajunge spuma de val
mor ingerii în bătăia fumurie a pleoapelor
viaţă manechin fără cap
uitat într-o vitrină speriată
de luminile false

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Cupidon?!... Sau cine eşti?!...

Sunt val de mare învolburată,
Sunt spuma mării neîntinată,
Cu învăluiri de braţe reci
Te-aduc spre ţărm să nu te îneci!

Te spăl de tină, de păcate
Şi de iubiri abandonate,
Te spăl de doruri, de ispite
Şi de iubiri neîmplinite...

Trecutul îţi îmbrac în giulgiu
Şi te salvez din naufragiu
Iar zorii zilei care vine
Ţi-i dau lumină pentru tine!

Tu mă cuprinzi sub clar de lună
Şi cu săgeţi îmi cânţi pe strună,
În spuma mării te-nveleşti...
Eşti Cupidon?!... Sau cine eşti?!...

Invoc şi îngerii din cer
Să nu mă rătăcesc să pier!
Că vei pleca, iubite, ştiu...
E doar furtună!... Şi-i târziu!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de port

Era praf de port prin cluj
dâre trase de pe cheu
prin ardeal în val
se trezea senină fata
în voluptatea din timişoara
din craiova pân' la iaşi
mirosea a dană goală
şi cu dăngătul prelung
printre flori în bucureşti
se chemau hamali în port
că venea străinătatea
şi pleca cu ea din tine
cu suspin prelung în nori
blestemat a trecători
se lăsa pe val la vale
suflet fără de hotare
pribegit de subjugare
visând iarba apelor
şi seninul clapelor.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.

Iarba murind înverzeşte cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu braţe de flori.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te legeni

Te
legeni
ca
un
vis
de
iubire

Ochii
tăi
sunt
flori
pe
pajişti
verzi

Vântul
te
mângâie
pe
creştet

Ţi-ai
pus
multe
petale
să
te
legeni
frumos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştreang şi de la capăt

Decât să spânzuri în gol,
să râdă şi cometele de tine,
mai bine te legeni la sol
într-un laţ cu lăuntrul domol,
mai bine te legeni în vântul
ce umblă una cu pământul,
mai bine te legeni acasă
cu ochii-n tavan, cu picioarele
pe faţa făţoasă de masă –
mai bine te legeni, ştrengar,
la mamelonul cât un zar
al mamei dulci -
al mamei din ziar!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi...

Într-o zi mi-e mai vară, într-o alta descresc,
Orice clipă trăită printre paşi mi-o zăresc,
Învârtită-i timona, dar nu-i timp de întors,
Curg ninsori fără milă, îşi întrec al lor tors.

Dar, privesc visătoare şi-aud ochii zâmbind,
Eu, mireasă în galben, trec prin toamnă iubind,
La picioare rugina mă decalţă de ani,
Tropoteşte-nsoţită de-un alai de şamani.

Şi mi-s tălpile goale şi-mi par toate mai reci,
Îţi ascult îndârjirea, viaţă, grabnic mai treci,
Dărnicia ţi-e scumpă când cerşind primăveri
Vicleşug pui în haina ce-o îmbraci în tăceri.

Anotimpuri străine, rând pe rând amurgesc,
Mi-e în urmă privirea, mi-o adun şi pornesc
Prin desişul de frunze, printre vânturi şi ploi,
Recunosc... e uşor... când zăpezi dăm în doi.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străluciri de dor

Când marea va veni la tine
Şi-ţi va depune la picioare
Un val, în răsărit de soare,
Primeşte-l, lasă-l să te-aline!

Iar tu... oferă-i mângâiere,
Căci e un dor cu trupul val
Pornit spre cel mai bun final
Al vieţii sale efemere:

Îţi va atinge trupul moale
Şi-ţi va aduce-n gând un chip
Apoi, în marea de nisip,
Se va-nchina iubirii tale

Trecând pe căile celeşti,
În urma stelelor ce mor
Cu străluciri în urma lor
Ca nişte doruri pământeşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-o dimineaţă sau poate într-o noapte
printre atingeri, cuvinte, şoapte, suspine
voi aşterne în privirea ta un covor fermecat de iubire
îţi voi prinde în păr
cu drag, de drag,
flori de iubire, flori pentru tine
flori de liliac primăvara
vara, roşii trandafiri
toamna, galbene crizanteme
steluţe de gheaţă iarna
cât de frumoasă eşti astă seară, femeie...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

printre flori, în splendide culori
doi fluturi albi
împerecheaţi într-un sărut
acut, discret şi inocent
printre sălcii şi salcâmi
două păsări împreună
departe, undeva, cândva
soarele îmbrăţişează marea
într-o tainică chemare
în surâsul zorilor şi ţipătul norilor
pe ţărm aşteaptă o femeie
contopită cu cântecul mării
val după val, se pierd în larg, în zbor ireal
tu unde eşti femeie
floare de lotus închis
să te dezbrac de gânduri, de taine, de păcate
să dau de pământ cu toate
nu-mi pasă...
am atins într-o noapte gândul cu buzele
sărutând timpul strecurat între noi
cuvântul tău era o mângâiere lină
tu unde eşti, eu azi nu sunt decât un gând
o mare ne desparte
mi-e dor să plecăm, să fugim spre infinitul iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte

Lacrimile-mi în cascadă,
Se adună pe la gene...
Şi le las acum să cadă,
Pe sâni... zone erogene,

Se strâng toate în buric...
Şi acolo.... clocotesc,
Lin, încet şi pic cu pic,
Îţi arăt cât te iubesc.

Doar cu-n deget, le adun
Le arăt calea spre vale...
Şi-n momentul oportun,
Pier sub pântecele moale.

Am noroc că mă învii,
Cu privirea ta curată...
Şi cu pletele-ţi zglobii,
Străluceşti, eşti minunată.

Îţi ating complice glezna,
O sărut, e al meu odor,
Strălucind... alungă bezna,
Ca un soare-n dormitor.

Te doresc, noapte de noapte,
Mor, renasc şi iarăşi mor,
Gemete, şoapte-păcate,
Eşti a mea... şi te ador.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (30 martie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelenţei sale modestiei mele

Modestia nu mai are răbdare
îşi pune singură cenuşă în cap
îşi face din lacrimi odoare
şi-mi promite de ea să nu scap

Îşi pune singură cenuşă în cap
lumea o ghiceşte din păcate
şi-o scutură cică de praf
şi din aceeaşi pricină o bate

Lumea o ghiceşte din păcate
şi-i face din lacrimi odoare
mergând pe genunchi şi pe coate
modestia nu mai are răbdare

Şi-mi arată de ea cum să scap
s-o pun drept cruce la cap

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 februarie 2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-o noapte de urgie
Se-abătu vântoaica grea,
Într-o zi pe la chindie
Cuibuşorul lăcrima.

Într-o seară stacojie
Dorul său îi tremura,
Sufletul în nostalgie
Dragoste îşi căuta.

Dimineaţa, cine ştie,
Să-ndrăznească mai putea
Să potoale fumurie
Altă rană şi mai grea.

Unde n-a fost niciodată
Flori de tei ori iasomie...
Plânge o inimă curată,
Disperată pe vecie...

Într-o seară purpurie
Dorul i se deştepta,
Sufletul cu bucurie
Dragostea îşi regăsea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai fii tu!

Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exişti
Mă îneacă plânsul vieţii, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte şi zi lumină-n mine
Te aştept în stânci şi-n munte, în clipa care vine
Tu eşti minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în braţe şi în vers
Tu-n râul vieţii nudă, viaţă, tu ne dăruieşti
Eşti pasărea phoenix şi sfăntă tu ne eşti

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este decât supusul erorii naturale şi ireparabile, dacă e lipsit de har. Nimic nu-i arată adevărul. Totul îl amăgeşte; cele două principii ale adevărului, raţiunea şi simţurile, în afară de faptul că amândurora le lipseşte sinceritatea, se înşală reciproc. Simţurile amăgesc raţiunea prin false aparenţe şi chiar această iluzie pe care o dau raţiunii o primesc de la ea la rândul lor. Ea se răzbună. Patimile sufletului tulbură simţurile, dându-i impresii false. Ele mint şi se înşală pe întrecute.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare în noaptea eminesciană...

Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ţi dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.

Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Şi vom sta în miez de noapte pe un colţ de nemurire,
Mândre stele de cleştare adâncesc a ta privire.

În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îţi desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre şoapte mă-nconjoară.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti departe

Pe Muntele Olimp unde zeii s-au născut
Eu prima oară zeiţa mea te am văzut.
Erai frumoasă, părul îţi era împodobit cu flori,
Ochii îţi luminau ca luceferi în zori.
Trupul îţi era alb ca spuma unui val de mare
Mă atrăgeai ca lumina soarelui care pe cer răsare.
Erai în înconjurate de zei ce purtau falnice nume,
Dar eu eram un simplu muritor, care îşi purta crucea în a sa lume.
De atunci sufletul îmi este măcinat de dor
Şi aş vrea să fiu ca tine nemuritor.
Să fiu şi eu un zeu ca să pot fi alături de tine mereu,
Dar acesta e doar un vis căci tu eşti departe,
Cum e iadul de paradis!

poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un felinar în noapte

Ca un felinar în noapte, stau la ţărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescăruşii ţipă-n larg, soarele meu nu mai vine...

Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Şi pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în braţe, eu te strig iubire acuma.

Mă ascund după un val, paşii să-ţi aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... ţipă, în valuri se aruncă
Şi o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.

Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Paşi-ţi drumu-au rătăcit, drumul vieţii e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Şi în sân, la inimioară eu tăcută mi-l aşez.

Cerul este plin cu stele, fă-ţi cărare printre ele
Raze de argint în palme, bolta cerului-i albastră.
Ca aripa unui flutur, mângâie-mi fruntea uşor
Şi o clipă azi eternă, s-o păstrezi în al meu somn.

Departe, la ţărm de vise, ascunsă astăzi, eu plâng
Vântul îmi poartă în neştire rândurile ce le scriu.
Târziu... pâlpâie lumina, când vântul o poartă lin,
Felinar aprins în noapte, inima-mi bate-n pustiu.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradis în alcătuire

într-o primă dimineaţă fântânile
îşi cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi îşi întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie

printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce îşi închide ochii
fericiţi să rămână singuri şi fără păcate

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmăţul cuvintelor

te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălţimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:

început

cuprins

încheiere

tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârşitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii

aceeaşi direcţie necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic

un nume uitat într-o clipă
zâmbeşte întunecimii ce urcă şi coboară
despicată de himere într-un dezmăţ de cuvinte

te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociţi

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă vezi altfel!...

azi...
tu eşti o stradă cu dublu sens
îmi simţi tălpile deznădăjduite
apropiindu-se de gândurile tale

în aerul dezmembrat
ecoul paşilor surprins
mărturiseşte că am făcut dragoste
în mijlocul ploii
udă leoarcă alerg spre orizonturi
necunoscute în zgomotul străzii
cu braţe întortocheate
prinsă în culoarea haşurată
a înserării prăfuită
de mersul cotidian

azi...
ai o nouă pereche de ochi
şi ce bine îţi stă
privindu-mă
altfel.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!