Acum nici spre cer nu mai privesc; cui i l-aş arăta, dacă-aş vedea vreun nor?

citat clasic din Nadejda Mandelstam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul nu poate fi falsificat.

citat clasic din Nadejda Mandelstam (1990)
Adăugat de Ordean Ema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este adevărată crimă împotriva umanităţii.

citat clasic din Nadejda Mandelstam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valorile au supravieţuit, ţinute sub obroc, în liniştea caselor cu luminile stinse.

Nadejda Mandelstam în Fără speranţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc spre cer

o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură ţărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, păşim pieziş, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai ţipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer şi plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ură

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.

Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.

Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu sunt ură.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu exista, totuşi, nici un alt semn nu arăta că în acea casă ar mai fi locuit vreun băiat.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc. Îi privesc, între coapse, "fluturele cu aripi lipite somnoros" şi ştiu că e, cu adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aş putea vedea şi atinge vreodată.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi...

Priviti in ochii mei
Si veti vedea cit sufar.
Priviti si veti vedea in ei
Un bot de sticla rupta,
O sticla care fara ei
Nu pot vedea nici soare,
Nici luna pe cer sclipind,
Nici mama-n asteptare.

Priviti atent si veti vedea
Cit lacrimi ei au scurs,
Si nimeni nu ma va credea
Cit ochii mei au plins,
Au plins de-a tita dor si asteptare
Au plins, caci numai aveau rabdare,
Au plins, caci nu mai pot vedea
Si a ramas un semn in viata mea.

Priviti acum la soare si la luna
Priviti cit vederea vii buna,
Priviti atent si admirati
Si sufletul va alinati.
Dar cei ce vad doar sumbra noapte
Sa-si reea gindul de la moarte,
Caci va fi o zi data-n din cer
Cind ochii mei si-ai tai vor fi iluminati de Dumnezeu.

poezie de Olga Savciuc (iunie 2005)
Adăugat de Olga Savciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al cui e soarele?

Al cui e soarele de-a pururi
Al cui pământul pentru veac?
- Cine-a venit aici puternic
Şi cine n-a plecat sărac.
Cine-i pe lumea asta veşnic
Şi ce-i aici netrecător?
- Ce oare e mai slab ca viaţa
Ce zboară oare mai uşor?

Ce-i mai supus ca omu'-n lume
La trecere şi la dureri?
Ce zi nu poate să ne-aducă
Sfârşitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodată
Vreun timp şi soare pentru el?
- Cine-a putut scăpa pe lume
De putrezirea de vreun fel?

A cui averi n-au fost trecute
Şi-a cui locaş nu s-a mutat?
- A cui tărie n-a fost frântă
şi-a cui putere n-a-ncetat?

... Sărmane călător, ia seama
La câţi au fost şi nu mai sunt,
Aceiaşi soartă te aşteaptă
Nu-ţi crede raiul pe Pământ

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Ea nu scrisese
Niciodată poeme
Şi nici poezii
Dar era fără
Nici un dubiu
Cea mai superbă poezie
Din câte se pot vedea
Materializată
În ochii privitorului
Prezenţa ei arăta
Cât de divină
Poate fi o creatură.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi trecea cuiva prin minte vreun gând bun, în oglindă se arăta un rânjet, aşa că desigur vrăjitorul se bucura de născocirea lui. Toţi cei care umblau la şcoala lui de vrăjitorie – fiindcă trebuie să ştiţi că avea o şcoală de vrăjitorie – spuneau în toate părţile că s-a săvârşit o minune; ziceau că abia acuma se putea vedea cum arată într-adevăr lumea şi oamenii. Umblau în toate părţile cu oglinda şi în curând n-a mai rămas nici o ţară şi nici un om pe care să nu-i fi schimonosit oglinda aceea.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVESC SPRE STELELE DIN CER ÎN NOPŢI SENINE - Rubaiat-
Privesc spre stelele din cer în nopţi senine,
Să văd cum ard miliarde de destine
În sacrul foc din universuri paralele,
Ca existenţa s-o-nţeleg cum se cuvine.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger departe de paradis

Trezeşte lumina ce zace-n tine
Şi las-o să cânte,
Bucură-te de-a ei căldură,
Îmbrăţişeaz-o, prin ea să trăieşti.
Îţi va arăta adâncimi de suflet
Şi cărările spre ele.
Acum e vremea să zâmbeşti,
Acum…pururi acum.

poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara

când nu te mai temi
nici de afară şi nici de sine
nu mai vrei nici a urmări
cum
apusul se târăşte spre noapte
ci vei vedea doar
jumătatea plină a paharului
ca un mers înainte

posesoare de acum a singurei
linişti ce merită să apară
- şi asta nu are nimic de-a face cu dispariţia -
o vei auzi pe cealaltă
cum îţi înaintează pe sub piele
în tine nicio mască nu mai are loc
bună seara prietenă
acum dacă tot stai cu mine
povesteşte-mi despre ce-a fost
şi mai ales despre ce-o să fie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi subconştientul este constructorul corpului vostru, nu-l puteţi vedea, nici auzi, nici să-i percepeţi în vreun fel activitatea tăcută şi discretă.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calator

Întorc capul şi privesc în urmă
O jalnică parere de regret
Şi zborul spre minciună.
Cu ochii închişi voiam să merg pe drumul drept,
Mi-am îngenuncheat dorinţa şi vrerea mea nebună,
Privesc acum în faţă coclauri şi aştept
Chiar de ocolesc mai mult, acesta-i drum mai drept
Şi pot zîmbi acum, fară vre-un regret.

poezie de Stelian Gabor
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Savel Pătuleanu, la apariţia cărţii "Al cui sunt eu"

Al cui sunt eu... s-a frământat
Cu mintea în extensie,
Nici nu se ştie, de aflat
Şi acum, ieşit la pensie.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată partea insulei care se vedea spre vest era pustie, ca şi marea pe care o puteau cerceta de la nord-vest spre sud şi care forma un vast arc de cerc, întrerupt numai spre nord-est de înălţimile capului San-Juan. La poalele turnului se afla golful Elgor, al cărui mal era însufleţit de forfota marinarilor de pe Santa-Fe. Nici o pânză, nici o dâră de fum nu se vedea în larg. Nimic, decât imensitatea oceanului.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărmul doinelor frânte

Nu-ţi mai aud bătăile aripilor
şi nici trilul pe care norii îl răsfrângeau altădată.
Poate ai trecut de ei şi îţi par acum creste de munţi
de pe care se mai rostogolesc uneori amintiri albe
ca nişte avalanşe strecurate printre tăcerile stâncilor.
Aici, jos, pământul e tot negru
şi tot mirat că unii îl cred albastru ca un cer
pe care tu nu te mai vezi
nici zburând, nici cântând,
nici albă ca o ie purtată de valuri
spre ţărmuri cu doinele frânte.
Între cer şi pământ, nu mai zboară decât tristeţi
mânate de cenuşa cuvintelor
arse de vreme.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce a venit... moşul

Azi a venit la mine moşul,
Cu o nuia de... ebonită,
Că i-am... depenizat cocşul
Şi treaba asta îl irită.
Că de-aia a făcut rinită
Şi-acum în tavă doarme dus...
Mi-a intentat proces sărmanul,
De-aceea e cu fundu-n... sus.
De-o săptămână tot strănută
Şi-i curge nasul... Ce să zic?!
I-aş fierbe apă de îndată
Şi l-aş decongela un pic.
Dar nici aşa parcă nu-i bine...
Ce moş ciudat, bătu-l-ar vina!
Te miri că nu i se mai ţine
Şi-i degradată... rădăcina?
Eu, vezi, în sos cu vin, la tavă,
L-aş înveli. Şi l-aş trata
Cu mirodenii şi cu cinste,
Căci, ah, bronzat, Măria Sa,
S-a crăcănat şi-i şade bine
Şi m-aş înfige-n dumnealui,
Dar moşul şi l-a luat îndată
Şi-atunci... mai pune-ţi pofta-n cui!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!