Acum nici spre cer nu mai privesc; cui i l-aş arăta, dacă-aş vedea vreun nor?

citat clasic din Nadejda Mandelstam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul nu poate fi falsificat.

citat clasic din Nadejda Mandelstam (1990)
Adăugat de Ordean Ema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este adevărată crimă împotriva umanităţii.

citat clasic din Nadejda Mandelstam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valorile au supravieţuit, ţinute sub obroc, în liniştea caselor cu luminile stinse.

Nadejda Mandelstam în Fără speranţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ură

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.

Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.

Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu sunt ură.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu exista, totuşi, nici un alt semn nu arăta că în acea casă ar mai fi locuit vreun băiat.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc. Îi privesc, între coapse, "fluturele cu aripi lipite somnoros" şi ştiu că e, cu adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aş putea vedea şi atinge vreodată.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi trecea cuiva prin minte vreun gând bun, în oglindă se arăta un rânjet, aşa că desigur vrăjitorul se bucura de născocirea lui. Toţi cei care umblau la şcoala lui de vrăjitorie – fiindcă trebuie să ştiţi că avea o şcoală de vrăjitorie – spuneau în toate părţile că s-a săvârşit o minune; ziceau că abia acuma se putea vedea cum arată într-adevăr lumea şi oamenii. Umblau în toate părţile cu oglinda şi în curând n-a mai rămas nici o ţară şi nici un om pe care să nu-i fi schimonosit oglinda aceea.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Ea nu scrisese
Niciodată poeme
Şi nici poezii
Dar era fără
Nici un dubiu
Cea mai superbă poezie
Din câte se pot vedea
Materializată
În ochii privitorului
Prezenţa ei arăta
Cât de divină
Poate fi o creatură.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger departe de paradis

Trezeşte lumina ce zace-n tine
Şi las-o să cânte,
Bucură-te de-a ei căldură,
Îmbrăţişeaz-o, prin ea să trăieşti.
Îţi va arăta adâncimi de suflet
Şi cărările spre ele.
Acum e vremea să zâmbeşti,
Acum…pururi acum.

poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată partea insulei care se vedea spre vest era pustie, ca şi marea pe care o puteau cerceta de la nord-vest spre sud şi care forma un vast arc de cerc, întrerupt numai spre nord-est de înălţimile capului San-Juan. La poalele turnului se afla golful Elgor, al cărui mal era însufleţit de forfota marinarilor de pe Santa-Fe. Nici o pânză, nici o dâră de fum nu se vedea în larg. Nimic, decât imensitatea oceanului.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul

Privesc prin ploaia toamnei şi nu văd
nici stropi, nici ramuri ude sau ceva
ce să m-atragă, să nu pot vedea
gravat pe-un gând un chip ce-l tot revăd;

E-o noapte înstelată şi privesc,
ascuns în umbra clipelor pustii,
spre bolta-n care, printre stele mii,
e luna cu profilul ce-l iubesc.

E peste tot în jurul meu. Decid
că ochii sunt de vină. Îi închid,
iar gândul ce m-apasă îl alung.

Sub pleoapele închise îmi ajung
imagini ce, pe-o boltă, se divid
în stele ce formează -un chip candid.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi subconştientul este constructorul corpului vostru, nu-l puteţi vedea, nici auzi, nici să-i percepeţi în vreun fel activitatea tăcută şi discretă.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tind să stăpânesc nici vreun imperiu, nici vreun regat, nici măreţia stărilor de sus, căci mă iubesc prea mult.

aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara

când nu te mai temi
nici de afară şi nici de sine
nu mai vrei nici a urmări
cum
apusul se târăşte spre noapte
ci vei vedea doar
jumătatea plină a paharului
ca un mers înainte

posesoare de acum a singurei
linişti ce merită să apară
- şi asta nu are nimic de-a face cu dispariţia -
o vei auzi pe cealaltă
cum îţi înaintează pe sub piele
în tine nicio mască nu mai are loc
bună seara prietenă
acum dacă tot stai cu mine
povesteşte-mi despre ce-a fost
şi mai ales despre ce-o să fie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu dezaprob cu vehemenţă duelurile. Dacă un bărbat m-ar provoca, l-aş lua cu grijă de braţ, l-aş conduce într-un loc liniştit, şi acolo l-aş omorî.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Şi aud cum liniştea se aşterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Şi văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineţii,
Şi aştept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieţii,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Şi observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul străluceşte-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăieşte.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbeşte!

poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa şi-aşa

Într-o zi, plutea pe-o apă
-Cred că Sâmbătă-i zicea-
O gânganie mioapă
Ce vedea aşa şi-aşa.

Când vedea, în stânga, roşu,
Se lipea şi chiar credea
Că-i limanul şi cocoşu'
De acum îi va cânta

De pe-un ram de pom în care
Ea, gângania, să fie
Mai bogată, mai în stare,
Mai stăpână pe moşie.

Da' de unde! Toţi copacii,
Deveniţi austrieci,
Dispăreau spre... unde dracii
Îşi făcuseră poteci.

Înota, atunci, spre dreapta,
-Malul bleu-portocaliu-
Prefăcându-se, "deşteapta",
C-a scăpat de vai şi chiu.

Da de unde! Şi pe-acolo
Mişunau, duium, străini
Ce strigau: "De-acum încolo
Spre Atlantic să te-nchini!"

S-a gândit: "Speranţă, nu e,
Voi trăi şi voi vedea!
Căci, acum, de când cu U. E.,
Nu contează-"Aşa" şi-"Aşa"

Voi pluti pe apa asta
-Bine, totuşi, că exist!-
Şi, cât va dura năpasta,
Merg la vale, dar... rezist".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele rele se fac mai uşor

Înainte ca jumătate din binele pe care plănuiam să-l fac
Să-l fi făcut, zilele bătrâneţii m-au îmbrăcat în promoroacă;
Dacă-aş fi vrut să fac rău, n-aş fi fost ajutat de înger, ci de drac
Şi răul l-aş fi făcut în întregime – şi mi-ar fi rămas şi timp de joacă.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei vedea

mă vei vedea în fiecare clipă
când lângă tine cineva va sta
mă vei vedea sub merii din grădină
sau ca lumină-n nopţi de catifea

în ochii ce privesc ades spre tine
vorbind cu alta tu vei murmura
cuvinte care-ţi amintesc de zile
când vocea caldă m-alinta

credeai că-n zile fără număr
tu vei uita mâna ce-a-ntins
ca să-ţi ajungă pân-la umăr
şi-obrazul tandru l-a atins?

mă vei vedea în fiecare clipă
sunt umbra gândului ce-l ai
îşi zbate timpu-a lui aripă
şi-n faţa lui tu nu ai grai

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!