Nici ploaia nu îl udă, nici focul nu îl arde.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil nu va uita niciodată că focul arde, că acul înţeapă, că briciul taie, numai când se va arde cu focul, se va înţepa cu acul, sau se va tăia cu briciul şi în nici un caz când i se vor explica toate acestea.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea la o femeie cinstită este ca focul îndepărtat sau ca sabia ascuţită: căci nici el nu arde, nici ea nu taie pe acela care nu se apropie de ele.

citat celebru din Miguel de Cervantes
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nici nu ştii (odiseea ploilor de noapte)

Tu nici nu ştii c-afară plouă
Şi nici nu ştii că mă iubeşti
Când noaptea, pe la ora două
Numai la mine te gândeşti.

Tu nici nu ştii să joci prin ploaie
Ca paparudele, ca mine
Să te usuci la foc de paie
După ce ploaia pleacă, vine...

Tu nici nu ştii cine sunt eu –
Poet ştiut pe dinafară
Întreabă-L doar pe Dumnezeu
Din ploaia Lui de primăvară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul iubirii

Am scăpărat amnaru-ntr-o privire,
Crezând că-i putem controla văpaia,
Focul ne-a-nvăluit într-o clipire,
Nu l-am oprit nici eu, nici tu, nici ploaia,

Ne-a mistuit şi primăveri şi toamne,
Deasupră-ne au plâns scântei albastre,
Au lăcrimat chiar sfinţii din icoane,
Înduioşaţi de chinurile noastre.

S-au strâns în nori invidii temerare,
Au fulgerat, mizând c-or să-l învingă,
Cercarea lor l-au înteţit mai tare,
Dar, cine focul dragostei să-l stingă?

Ne-am depărtat. Speram, în amăgire,
Că-i scrumul cel ce încă ne mai frige,
Dar, ce naivi! Aprins într-o iubire,
Doar moartea focu-acesta-l poate stinge.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia ne-a sculptat pe noi cum a sculptat Rodin Poarta Infernului. Rodin a fost mai rapid, lui i-au ajuns trei ani, în timp ce ploaia a avut nevoie de milioane de ani. Dar el avea unelte şi Camille Claudel l-a ajutat mult. Însă ploaia nu are învăţăcei, nu are nici iubit, nici amantă, al cărei talent i-ar putea folosi. Ploaia e singură şi dezarmată.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai presus de regrete

M-am jucat prea des cu focul
Chiar dacă ştiam că arde.
Am dat foc şi am creat
Rana fără vindecare.

Scuzele nu sting durerea,
Cicatricile rămân.
Regretul nu i pompierul
Care-aruncă cu pământ.

Nici durere, nici suspine
N-am vrut să dezlănţuiesc,
Dar am făcut scrum din nou
Tot ce-am ajuns să iubesc.

Nu am scuze, sau pretexte,
Am ştiut de la început
Că şi o scânteie mică
Face-un foc de nedistrus.

Am riscat, ca întodeauna,
Cu naivitate pură,
Iar focul ce l-am aprins
Mistuie fără măsura.

poezie de Drîmbu Cucu Mioara (10 septembrie 2021)
Adăugat de Mia Drîmbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condeiele revoluţiei sunt foalele care aţâţă focul: trebuie mânuite cu chibzuinţă, pentru ca nici să nu stingă focul, nici să nu arunce scântei peste tot.

aforism de Sarghis Sakaian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-zis

E focul gri de la cenuşă,
Acolo zace cartea mea,
Şi-n aripa de cărăbuşă
Adorm şi eu cu tine grea.

Mă arde pântecul de ace,
În vocea ta mă răstignesc
Şi nu se naşte, nici nu tace,
Şi nu se ştie de-i lumesc.

E focul alb, de iepur alb,
Acolo zăcem amândoi
Şi în adânc de muşuroi
Suntem aproape-aproape goi.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaş,
nici strămoş şi nici urmaş,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloşcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăieşte, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalţă, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat cu părul alb este ca o casă, pe acoperişul căreia se află zăpadă. Asta nu înseamnă nici pe departe că nu arde focul în sobă.

citat din Maurice Chevalier
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

şi scârţie focul în vatră
şi arde şi arde în piept
şi-n inima asta de piatră
un dulce şi tainic aştept

şi ploaia se trece-n ninsoare
şi aeru-n ace de pin
şi-n sufletul ăsta mai moare
o tristă petală de crin

şi noaptea se lasă -n tăcere
şi iar întunericul frânge
şi iar îmi mângâie himere
fluizii solidului sânge...

poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici umbră, nici strălucire, nici fluturi, nici albine, nici fructe, nici flori, nici frunze şi nici păsări: Noiembrie!

citat din Thomas Hood
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ploaia,
de ar reuşi să-mi spele
gândurile zilei,
taina nopţilor nedesluşită,
şirul de ıntrebări urcate la stele,
rugile arzătoare
trecute prin palmele mele.
Ploaie
ımi eşti chiar TU,
durere izvorâtă din iubit,
lacrimile mele, picuri reci
ce răscolesc prin nori
durere!
Tăcerile...
clipele toate când nu suntem doi,
dorul...
focul ce arde mocnit,
de-ar reuşi să le spele cu o rafală de nori,
ploaia!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău

dacă soarele n-ar fi
chipul tău n-ar străluci
fir de iarbă-n sol arid
sigur nu s-ar fi ivit

nici oceanul planetar
n-ar avea sepii şi mal
nici apus nici răsărit
nici poet îndrăgostit

soarele-ntr-o bună zi
se va stinge, va muri
dar cât arde, ard şi eu
tot privind la chipul tău.

poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu picioare

Într-o zi de după-amiază,
Un căruţaş pe D. N. iasă.
Nici pe jos şi nici călare,
Nici în fund, nici pe picioare
Uite aşa cu chiu, cu vai
Cu o bidă sau cu bai.
Când strada o traversează
Căruţaşul nici nu vizează
Că poliţistul văzu şi amendă îi dădu.
Dezinteresat, futil
Dar adeseori servil
Cu-o amendă frumuşică
Mă servi la o adică.
Nici căruţă, nici maşină
Cu bici sau fără benzină
Marcajele pietonale
Nu au întrebuinţare.
Întrucât picioare n-are,
Nici pe jos şi nici călare
Căruţaşul cum să treacă?
Poate doar făcându-şi barcă
Şi-aşteptând să vină ploaia
Să ajungă la Mamaia.
Cu poliţia pe val
Viaţa este un calvar.
Să trăiască, să-nflorească
Poliţia românească.

pamflet de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vinul sunt botezat

Muza mea-n ascunse rânduri
Pune focul peste paie,
Arde cerul poeziei,
Vinul fierbe în butoaie.

Ea nici nu vrea să audă
Cum paharele ciocnesc,
Aleargă în vis cu mine
Să-i promit că o iubesc.

Intru-n rătăcita cale
Unde fluturii se-nalţă,
Luna-n versuri se arată
Împărţind dulcea speranţă.

Mă sărută printre rânduri,
Pe sub florile de tei
Şi intrăm în poezie
Pe aripi de porumbei.

Arde focul, în butoaie
Bachus stoarce gradele,
Cu fripturi se umple masa
Să se-nfrupte stelele.

Muza mea, scumpă femeie
Sufletul mi-ai fermecat
Netezind în vers butoiul,
Cu vinul m-ai botezat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nici soare, nici cer
peste tot numai ploaia -
satul nicăieri

haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există dragoste fără pasiune. Pasiunea e focul care întreţine dragostea, arde intens la început, apoi, în timp, la foc mic. Atâta timp cât focul încă arde, dragostea există.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici politicienii şi nici femeile nu au descoperit focul. Dar le place teribil să se joace cu el.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!