Numai Dunărea știa câte țara suferea.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Țara mea
Țara mea e limba noastră,
Munții dacilor și Marea,
De la Dunărea albastră
Până unde-ncepe zarea.
Țara mea e limba-n care
Scriu și sufăr și vorbesc,
Niciodată de vânzare
Nu-i, când alții o tocmesc.
Țara mea nu-i doar scursura
Care-o-njură, sau cea care
Merită înjurătura,
Țara mea e mult mai mare.
Țara mea-s tata și mama
Și copiii. Vă implor,
Înjurați, dar țineți seama:
Nu mă înjurați de dor,
De morminte, de Luceafăr sau de Pasărea Măiastră;
Înjurați, vă rog, doar țara celor de-njurat și-a voastră!
poezie de Marius Robu din Degeaba (10 iulie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ea nu știa
Ea nu știa să potrivească cheia,
În chestii foarte simple se-ncurca,
Nu știu de ce? poate așa-i femeia?
A vrut s-o potrivească și pe-a mea.
Ea nu știa... cu cheia ce să facă,
De săptămâni o ține în vitrină,
Cu cheia asta, însă, nu-i de joacă,
I-a mea și n-are-o pată de rugină.
Ea nu știa... că-i cheia împăcării
Și-n broască de o bagi, o răsucești,
O fi ajuns la limita răbdării,
Fără de cheie... nu poți să iubești.
Ea nu știa de ce mereu vibrează,
Dar îi plăcea sărutului s-o dea,
Cheia aceasta-i tot ce mai contează
Și-am fost de-acord, s-o țină numai... EA.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E țara mea!
În țara-n care codrii plâng ades
Și Dunărea îmbrățișează marea,
Se lasă munții către deal, la șes
Unde chindia-ți taie răsuflarea.
În țara-n care toate sunt pe dos,
De unde, nu mai pleacă sărăcia,
Vibrează-n suflet viersul cel duios
Și e prezentă încă, omenia.
E țara mea, cu bune și cu rele
E țara nimănui și-a tuturor,
Și a trecut prin cumpene prea grele
Purtate cu obidă, de popor.
O zi pe an îți suntem datori, țară,
O zi pe an măcar, să te cinstim,
Destul în rest, te facem de ocară
Când pentru alții, din nevoi, spetim.
Mi-e dragă țara asta necăjită
Ce speră că-ntr-o zi va prospera,
Vă jur, oricât aș fi de îndârjită
Am s-o iubesc mereu, e țara mea!
poezie de Adriana Papuc (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunărea
Nicio umbră de-ndoială
N-am avut, de când mă știu,
Că prin Dunărea regală
Curge-o țâră și de Jiu.
epigramă de Grigore Tunșanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Latinitatea dacilor o recunoaște Traian: "Mă întorc în țara străbunilor mei," spune acesta, trecând Dunărea, ca să-i înrobească.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Să curgă limpezi izvoare
Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească țara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniți în cuget și simțiri
peste Carpați vom dăinui.
Voi, cei plecați printre străini,
reveniți la rădăcini!
Să apărăm țara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Țara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ieși din han pe jos, mergând alături de cal. Nu știa să călărească, așa cum nu știa nici să mânuiască nici sabia. Așa cum nu știa să fie cavaler. Cum nu știa să fie Păzitor. Trebuia însă să treacă peste toate astea. Acolo, în depărtare Tărâmurile îl așteptau...
Aurel Cărășel în Poveștile Paznicului de Tărâmuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara numită România
Unde Dunărea aleargă
să-întâlnească marea,
Către lunea-întreagă
se deschide zarea.
În lumina zării
își așterne glia,
Țara mea de glorii
numită România.
De soare luminată,
cu aur poleită,
Pe români îi poartă
în lumea nesfârșită.
Din vremuri îndepărtate
purtăm cu noi mândria,
De a trăi frate cu frate,
aici, în România.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știa sufletul meu
Nu știa sufletul meu, cănd umbla prin sanctuare
Și-n cetăți de gheață verde, culegea flori de lumină!
Nu știa că focul arde, nu numai în felinare,
Dar și în talpa în umblet prin pădurile de-arină
Și în mâna, care-n munți, pe stâncile-ncremenite,
Sculpta ca să prindă viață precum Phoenix din cenușă,
Versuri de amor și fluturi de mușchi verzi acoperite-n
Tămăduitoare liniști, străjeri păzind a lor ușă!
Nu știa sufletul meu, negustor de evantaie,
De ce iubesc eu pământul! Culegând flori de lumină
Semănam sămânța vieții, cerul și stropii de ploaie
Botezând apoi lăstarii, în cânt lin, de violină!
Nu știa sufletul meu, că zborul spre nemurire
Este-al,, animei" plămadă, aluat de fericire...
Nu știa sufletul meu!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i precum Dunărea, unora le dă câte ceva din ce-ar merita altora mai mult le ia.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Rai din vremi patriarhale,
Țara mea cu munți și dalii,
N-are gropi și nici canale
Câte sunt, la vârf... canalii!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara e în noi
Țara este locul unde dorul devine cântec
și lacrima vers de poezie.
Țara e locul unde soarele e zâmbet
și râsetul divină armonie.
Țara e-n susur de izvoare,
și-n cumpăna de la fântână,
Țara e-n glas de privighetoare,
Țara e limba mea, limba româna.
Țara e-n brazii din munți,
Țara e-n falnicii stejari,
E-n sudoarea pe-obositele frunți
Țara e-n oamenii ei buni și mari.
Țara e-n fluier de cioban
și-n turmele de oi,
Țara e-n tine și-n mine,
Țara e săpată adânc în noi.
Țara e-n dealuri și văi,
e grădina cea mai minunată,
Țara e-n fete frumoase și-n flăcăi,
Țara e eternă, nu moare niciodată.
poezie de Marius Alexandru (1 ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea poem diamant
Aceasta-i
patria mea,
cu munți semeți,
ape limpezi și adânci,
păduri străvechi cu copaci înalți,
câmpii întinse și bogate,
dealuri, râuri, Dunărea...
Aici este
România.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte focuri, câte lumânări și câte văpaițe n-ai ars, poveste, și toate s-au stins, și multe se vor aprinde ca să se stingă iarăși, numai tu, poveste, nu te vei stinge decât cu cel din urmă om... și numai acela va ști bine că lumea asta a fost o lungă și aceeași poveste.
Barbu Ștefănescu Delavrancea în Basme (1892)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani. La marginea împărăției lui mai era un alt împărat carele, cât a fost tânăr, nu se lăsase să-l bată; când cădea câte un pârjol asupra țărei sale, el se făcea luntre și punte și-și scăpa țara de nevoie; iară după ce-ajunse la bătrânețe, se supusese și el împăratului celui mare și tare, fiindcă n-avea încotro. El nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat de a-i trimite pe unul din fiii săi, ca să-i slujească: fiindcă n-avea băieți, ci numai trei fete. Dintr-aceasta el sta pe gânduri. Grija lui cea mare era ca să nu crează acel împărat că el este zacaș și se îndărătnicește a-i trimite vreun fiu, din care pricină să vină să-i ia împărăția, iară el cu fetele lui să moară în ticăloșie, în sărăcie și cu rușine.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mascarada-da
Despre moravuri numai de bine,
Un biscuite, patru măsline,
Vine Golemul și spune pas,
Razele lunii pentru by-pass.
Câte obuze zac îngropate,
Câte vieți plecară spre moarte?
Brusc m-am trezit într-o curte cu fete
Să mă iubească, să mă desfete,
știu cartierul acela famat,
cum m-am simțit prima oară bărbat,
totul se spală, morții se scaldă
și reînvie în țara mai caldă.
Febra speranței, ca o iubire,
Numai din astre coboară pe spire.
Nu este falsă senzația, arde,
Vine piticul mizer să ne prade.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impulsuri
În țara mea țâțele vacilor dau numai lapte și miere
și sânii femeilor se lasă sărutate de oricine
în țara mea e apreciat oricare
drumurile sunt presărate în cale
Suntem bogați
din buzunare ne curge numai lapte și miere
potecile, cărările, drumurile sunt pline
de lapte și miere
dar ce folos, ești născut diabetic și mori de foame
degeaba țâțele te îmbie, funcțiile curg
ești dat la o parte dacă nu ești cu cel mare și tare
Ești sufocat de cuvinte, de partide și să fim serioși
în țara mea curge numai lapte și miere
dar pentru alții.
În țara mea... aproape toți au diabet.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dosarul...
Motto: MAI MD, Năstase confirmă existența
unui dosar penal în Elveția pe numele lui Plahotniuc.
în Elveția este, la noi încă nu-i
țara asta-i poveste, da povestea-i a lui
țara asta platonică și cu oameni cuminți
țara asta demonică dar condusă de sfinți...
prostul satului spune- alte țări intentează
nu dosare- minune, numai nu a lui -brează
țara asta dodonică, cu finuți și nănași
țara asta canonică cu miniștrii săi lași...
iaca luna se trece de când au guvernare
nici lucidă nici rece, la un porc la picioare
țara asta ironică cu cumătri de soi
țara asta din cronică - locuită de (v)oi...
poezie de Iurie Osoianu (9 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se dă lumea în scrânciob
Vorbește presa despre drepturi
Mă rog, acesta-i dreptul ei
Îndreptăție în câte piepturi
Nemulțumirile se strâng temei
Greve, mitinguri, zaveră
Încitații, incitații
Peste tot o filieră
Zeii soma beau. Somații,
Nimeni nu mai ține seama
De la Cotroceni în jos
Dacă teama sau doar zeama
Ne-a întors mințile pe dos!
Peste tot e câte un clinci
Când se ocupă o uzină
Cu pancarte și lozinci
Și canistre de banzină!!!
Geme țara de avarii
Spor în nici un fel de fel
Dacă noi vrem doar salarii
Și la muncă n-avem zel
Drepturi, drepturi, numai drepturi
Că tot ei și numai iei
Câte ofuri strang în piepturi
Toți acarii din Carei
Că plătim la oale sparte
Nu știu cin' le-a făcut zob
Și de dragul cărei arte,
Se dă lumea în scrânciob
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jorge: Am puterea de a visa numai în țara mea. Țara mea are nevoie de mine.
replică din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!