Când tragi clopotele la Hotin, se-aude la Izmail.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te pripi să tragi clopotele la tot pasul, ci ascultă-le cum bat peste valurile vremii: dangătul lor leagă cerul cu pământul.

aforism de Vlad Chirinciuc (5 aprilie 2021)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac şi-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Şi ce Crist vorbeşte-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâţia ani de-a rândul
Şi la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Şi ce minciună
Iar schimba-va faţa lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca şi-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunaţi, clopote de-aramă!
Sunaţi, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalţe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deşarte
Şi să vă sugrume glasul profeţiilor ce mint.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi parcă

În curtea casei de la ţară,
Sub pomul încărcat cu dude,
Domneşte pacea seculară,
Şi parcă liniştea se-aude...

Fantasme bântuie prin jur,
Trezind străvechi făpturi zălude,
Plutind în tainic clarobscur,
Şi parcă liniştea se-aude...

Pe glia binecuvântată,
De roua dimineţii crude,
Sunt paşi de mamă şi de tată,
Şi parcă liniştea se-aude...

Miros de iarbă şi de flori,
Inundă pajiştile nude,
Umplând văzduhul cu fiori,
Şi parcă liniştea se-aude...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele Mânăstirii Golia, Iaşi

În zori, la ceasuri de utrenii,
Bat clopotele tărăgănat,
Chemând la rugă toţi mirenii
Că de postit s-au săturat!

epigramă de Mihai Cosma din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de vară

Liniştea-i atât de mare,
Că se-aude secerişul,
Simţi pe limbă o dogoare
Acrişoară ca macrişul.

Vara toată ţi se pare
Un prilej de mers la fragi,
Să-ndulceşti aşa dogoare
Jos, la râu, nădejde tragi.

Toţi aleargă după hrană
Doar poetul e sătul;
Ţine mâna pe o rană
Care... cică-i sufletul.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actualizată

Astăzi viaţa este grea,
Bine-ar fi să ştii, măi frate,
Dacă tragi des, la măsea,
După aia, tragi spre moarte.

epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopote!

Bat clopotele nopţii
Se aud zarurile vieţii
Şi jocul la ruletă.
O dansatoare dansează la bară
Dansul câştigului şi speranţei,
Viaţa aleargă-n noapte
După liniştea somnului,
Se strecoară pe gaura cheii
Suflând picătura vieţii în ea.
Zăngănesc lacătele
A închis şi deschis,
Poarta nopţii sau a vieţii.
Bat clopotele, se aud ceasurile
Bimbangul soseşte
Şi orologiul ne trezeşte.
Când Bimbangul nopţii soseşte
"Sunt aici trimis de Dumnezeu
Să mai curăţ lumea
Ca să fie mai bună,
Să stea pe o rază de vise."
Bat clopotele în noapte
Şi orologiul sună.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă împingi manşa, casele devin mai mari. Dacă tragi de manşă, casele se fac mai mici, asta dacă nu tragi în continuare până când ele devin mari din nou.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a înviat!

Bat clopotele în cea mai lungă noapte
Şi cerul se uneşte prin rugă cu pământul,
Din lumile astrale coboară blânde şoapte,
Sunt îngeri-soli ce răspândesc cuvântul.
Creştine, simţi tumult către o nouă viaţă
Unde speranţei-i cresc aripi de curcubeu?
Pe nor stă scris un psalm, o tainică povaţă,
Smeriţi să fim în toate şi iubitori mereu.

E noaptea-n care plânsul devine bucurie
Şi răul pierzător se-ascunde-n văgăuni,
Creştine, nu uita, să porţi în mâini, făclie,
Ca sufletul să zboare departe de genuni.
Să n-adormim vrăjiţi de amăgirea dulce,
Ci s-alergăm cu toţii lângă al Său altar,
Acolo e Hristos ce-a îndurat pe cruce
Păşind pe moartea rece şi-ntuncat hotar.

În patru zări se-aude cum clopotele bat
Şi glasuri se înalţă slăvind Mântuitorul,
Răsună-n lumea-ntregă, - Hristos a înviat!
Iisus, ce s-a jertfit pentru-a salva poporul.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sare prin gaură

în gaură şiretul îl bagi
tragi şi te uiţi la bătrână
degeaba o întrebi dacă a mâncat
ea spune acelaşi lucru
e numai piele şi os. simţi
că se duce
tragi şiretul papucului
până simţi deznădejdea
cum urcă în capul tău pătrat
de la ultimul chef. te uiţi. o
simţi că pleacă
te întrebi cât de mult
mai ţii la ea. atingi mâna ei
e rece de la circulaţia deficitară
zâmbetul a rămas acelaşi
şiretul sare din gaură
în gaură şi tragi uşor
e jocul învăţat de la ea
când erai bolnav. spunea
că şiretul era iepuraş
vocea ei alina durerea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inapoi Moldova rusa

Hai Stefane, te ridica,
Fiii iti calcara slova,
Vino sa vezi ce mica
Ne-a ramas Moldova.

Ca decand pe lume santem noi
Tara noastra la rascruci e pusa,
Insa astazi cerem inapoi,
Inapoi Moldova rusa.

Fratii mei moldavi din Chisinau
Eu cu lacrimi si cu sange va scriu voua,
Despre tara noastra-mi pare foarte rau
Ca se-mparte astazi in doua.

Eu nu pot dori nici o femeie
Cum mi-e dor de tara mea,
Si deaceea n-accept o idee:
S-o imparta-n doua cineva.

Tara noastra nu e pan' la Prut
Spune al istoriei registru.
Tara noastra, Doamne, in trecut
Era de la Tisa pan' la Nistru.

Ce dovada sa va dam la mana
Cand Soroca, Balti si Cernauti
Vorbesc ca si noi limba romana,
Storojinet, Dorohoi si Radauti.

Vom mai bea o cupa cu venin
Pan' istoria s-o lumina,
Tara noastra-i si-n Cahul, si in Hotin,
Si-n Lapusna, si-n Tighina.

Spune lumii pe unde treci,
Tu soldat si tu civil,
Tara noastra va dura in veci
Si-n Cetatea Alba, si in Izmail.

("Hai sa dam mana cu mana"
Pe hotarul strabunilor.
Nu uitati: Tara romana
E si-n Caliacra, si-n Durostor.)

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag clopotele a furtună

Când moarte a trecut pe drum spre apus
şi coasa era cu gura îndoită de pietre
trag clopotele a furtună,
cei care aşteptă să vadă ce se întâmplă
au neastâmpărul în trup.

Toţi cu o curiozitate bolnavă
mă privesc dacă îmi păstrez calmul,
un timp am crezut că nu sunt eu
cel cu braţele încrucişate
fără niciun scop,
am întrezărit repede apoi
timpul care se răzvrăteşte pentru cel iubit
înainte de împlinirea legilor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când clopotele bat prea tare, credinţa slăbeşte.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce des bat clopotele când dracul trage sforile!

aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un clopot

Clopotele sunt mereu învingătoare,
nu împrăştie întunericul din viaţă,
nu ne topesc speranţele cardinale
dacă le ţii ecoul ca pe o povaţă.

Pe sub bolte efemere şi uitate
clopotele nu vor victorii iluzorii,
chiar sub defilarea timpanelor sparte
de tobele surde sau adierea viorii.

Un cântec împletit cu aramă veche
ne opreşte în viaţă şi pasul de hoinar,
când căutăm din amfore o pereche
care uită floarea iubirii într-un ierbar.

Azi când totul devine un scurt rezumat
printre spaţiile fără puncte cardinale,
rămânem la clopotul care ne-a chemat
cu rugăciune clipele emoţionale.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când va fi să mor, pentru mine clopotele vor bate degeaba.

aforism de Iulian Bostan din suplimentul de umor "Buzunar"
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea vorbită

Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
gândurile pe care le trimit spre el se întorc mai repede ca altadată
şi-mi trec scântei şuierând în viteză prin suflet vestindu-l într-una
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
şi eu fac clădiri tot mai înalte şi turle
ca să-l întâmpin din vârful lor
şi cu acelaşi gest cu care-mi duc palma streaşină
la sprâncene aşteptându-l
gândurile mi le ridic în lume
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
primele lui valuri s-au şi amestecat cu varul, cu nisipul
ca-ntr-o plajă verticală
le simt împietrindu-mi sub tălpi
la şirul de cărămizi încă roşii pe care stau înălţat
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
zi de zi,
noapte de noapte,
soare de soare,
stele de stele.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul numai atunci sună, când îl tragi.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme de iubit

Afară-i frig şi noapte
În geam răsună ploaia,
Îţi spun duioase şoapte
Şi-n trup îţi simt văpaia.

Furtuna-i nemiloasă,
Copacii se îndoaie,
Eu te sărut, iubito,
Pe buzele-ţi vioaie.

Deodată, fără veste,
Un fulger ne orbeşte,
Îţi văd o clipă chipul,
Dorinţa ne uneşte.

Şi bubuie văzduhul
De se-nspăimântă zarea,
Mă tragi discret spre tine,
Iar eu pricep chemarea.

Frig, ploaie, vânt năpraznic,
Se-aude şuieratul;
Natura se frământă
Cum frământăm noi patul.

poezie de Octavian Cocoş (13 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea fulgilor de nea

Când fulgii dezleagă tăcerea
Şi stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,

Iar munţii îşi scutură creasta
Ducând avalanşa-n trecut,
Pădurea îşi plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,

Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,

Şi încă mai ninge spre seară
Uşor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
Să fie păstrată-n scântei,

Când fulgii dărâmă tăcerea
Pe uliţi se-aude vuind
Un cântec ce-alungă durerea
Şi totul devine colind.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!