Muma cea bună nu întreabă pe copii de le este foame.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ne ştim pe acest pământ am fost

De când ne ştim pe acest pământ am fost
Fii demni din neamuri de români şi daci
Legaţi ca şi-o pădure de copaci,
Leagăn măreţ şi vatră şi-adăpost.

Noi împlinim în lumea noastră-un rost
Şi-n ceasuri grele avut-am buni cârmaci,
Străbunii au dat în timp nedrept haraci,
Dar niciodată îngenuncheaţi n-au fost.

Ni-i glia gând şi vatra noastră bună
De mii de ani doar vatră strămoşească
E muma noastră, muma cea străbună,

Cu munţii şi câmpia părintească
La pieptul ei ca pe copii ne-adună
Cu grija ei tot demni ca să ne crească.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menuet

Vine un copil, face o reverenţă
şi moare.
Vin doi copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin trei copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin patru copii,
fac o reverenţă.
Vin cinci copii,
fac o reverenţă.
Şase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă ţinteşte cu ochii lui ficşi în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că Dumnezeu i-a dat femeii un lucru pe care nu-l are bărbatul - responsabilitatea, şi de aceea i-a dat ei sarcina să facă copii. Pentru că dacă bărbaţii ar face copii, sunt convins că jumătate dintre ei ar muri de foame.

Mohammad Murad în Business Magazin (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea noastră ţară este bogată şi abundentă, în multe feluri. Este absolut inacceptabil că există copii şi familii care suferă de foame!

citat din Diane Ladd
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singură!

Am un rost aicea, pe pământ,
Dumnezeu în grija lui mă are!
Am copii, deci singură nu sunt
Şi, un prieten avem fiecare.

Văd un bătrânel fumând tutun,
În baston găseşte sprijinire
Şi, în timp ce-l urmăresc, îmi spun:
"Toţi avem pe lume, o menire!"

Viaţa e din ce în ce mai grea,
Dacă ai copii este frumoasă!
Întreabă, pe orişicine-ai vrea -
Ai copii, ai veselie-n casă!

Azi, prietenia vă ofer,
Inima o dau ca amanet.
Singur, nu eşti astăzi, nici stingher;
Mulţi prieteni am, astăzi, pe net!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (7 noiembrie 1998)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muma zmeului precepu că aci la mijloc se joacă vreo drăcie. Ea spuse fiului său că voinicul ce-l scăpase de primejdie trebuie să fie fată şi că o asemenea fată vitează ar fi numai bună să o ia el de soţie. Fiul său zicea că o dată cu capul nu putea el crede una ca asta, fiindcă nu se putea ca o mână femeiască să răsucească paloşul aşa de bine cum făcea Făt-Frumos. Atunci muma zmeului zise că are să facă cercare. Pentru aceasta puse seara la capul fiecăruia din ei câte un mănunchi de flori: la care se vor veşteji florile, acela este bărbat, şi la care va rămânea verzi, este femeie. Fata împăratului, după povaţa calului, s-a sculat peste noapte cam despre ziuă, când somnul este mai dulce, şi pâş, pâş, în vârful degetelor, intră în cămara zmeului, îi puse mănunchiul său de flori, luă pe al lui şi, punându-l la capul patului său, se culcă şi dormi dusă.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...

Pe Columnă-i neamul românesc
Şi invinşilor, şi veneraţilor.
Şi copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraţilor!

Pe Columnă-s cei, căror învinşi
Li s-a dăltuit în piatră veşnicia.
Şi copii, copii, copii, care şi stinşi,
Dăinuiesc prin noi cu România...

Pe Columnă-i şi Hiperion,
Şi acel, lăsat în grija schitului.
Şi copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul fiu

Din cîţi copii tot crezi că ai matale
Prea bună maică, spune-mi care-ţi este
Adevăratul fiu a cărui mamă
Te simţi într-adevăr pînă la capăt.

Nu poţi avea copii mai mulţi ca unul,
Mărturiseşte-mi care-ţi aparţine,
Pe care l-ai făcut, murind tu însăţi,
Ca să le dai şi celorlalţi putere.

Căci, dacă fiul are doar o mamă,
Irepetabil este şi copilul,
Dar spune-mi, maică bună, adevărul
Din toţi aceştia, care-ţi este fiul?

Ai mei sînt toţi, răspunse maica tristă,
Dar cel mai mult acel ce n-are mamă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul: Locuri Comune (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poftă bună! (dactil)

Metric este de bază
Când pritoceşti epigrame;
Fiţi cu atenţia trează...
N-o să vă fie azi "foame"!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRMAE (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.

Antoine de Saint-Exupery în Micul prinţ
Adăugat de Karola Gulianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiul

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânţa mea de copil, în tine!
Ce-aş fi?.. Că nu aş mai şti, de atâta dor, de foşnesc
Brazi... Prinşi în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceaţă nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte şi aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Şi atât cât voi fi, veştile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste suliţe, toţi anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aş ţese zi şi noapte la iţar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ţi tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Aşa umezit, vei şti, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...

poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâine, la foame, udată, e cea mai bună bucată.

citat clasic din Anton Pann
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este deci timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, ştiu ce este. Dacă mă întreabă cineva, nu ştiu ce să-i răspund.

citat din Sfântul Augustin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Soare

viaţa mă întreabă
-ce faci mai departe?!
zic -îmi văd de treabă
şi de cioburi sparte

viaţa îmi şopteşte
-cine-i omuleanul
care şi iubeşte
şi alin-aleanul?!

-zic că eu sunt dânsul
eu şi nimeni altul
când îi şterg de plânsul
lacrimei bazaltul

viaţa iar întreabă
-unde-i neajunsul
bag într-o silabă
scurt ca ea răspunsul

nu mai are viaţa
nici o întrebare
-bună dimineaţa
dulcele meu Soare...

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie

Neavând ce face, muma,
Pentru cei care prăşau
Şi trudind în taină gândul,
Ştiind că-nfometaţi erau,
Scoase carne din găleată...
Cu asta nu-i sătura,
Deci se hotărî îndată
De-o soluţie să dea.
Grădina, verde era,
Ca o floare de frumoasă...
Cu ceapă şi cu salată,
Mai bine nu se putea,
Ceapa fiind totu-n casă.
Scoase-un braţ, aproape două,
Se-apucă să cureţe,
Încropi o ciorbă lungă
Combinând legumele,
Făcu apoi o tocană,
Tot cu ceapă, se-nţelege,
Fiindcă,..., cum ştie românul,
Numai cui pe cui se drege.
Ce femeie gospodină!
Bună cum e pâinea caldă
Şi e ceapa la mâncare -
Gospodină-adevărată.
Şi să fie treaba bună,
Le trânti şi o salată,
Apoi ceapă nouă, sare...
Pentr-o masă minunată.
Da cu pâine toate, frate!
Că avea făină-n sac...
Mai lipsea la masa ceea
Usturoi şi cozonac.
- Mumă, ce mâncăm?! îi zise
O femeie, c-am muncit.
- Iaca, ce pusăi în traistă!
(Şi îndată a grăit:)
- "Ceapă vie, ceapă moartă
Şi salată şi sărată"
O bucată din căldare,
Pâine caldă şi cu sare,
Că-altceva, muma nu are...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm că strămoşul nostru comun este haosul, că muma noastră este bezna.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muma gândului este FRICA iar tătucă-i SEPARAREA!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă marinarul dacă poate trăi pe uscat, întreabă pasărea dacă poate fi fericită fără aripi, întreabă inima omului dacă se poate lipsi de emoţii.

citat celebru din romanul Lelia de George Sand
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii sărmani

De ce în suflete avem atâta răutate
Şi mame ce au sufletele blestemate
Care dau viaţă la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conştiinţă
Acei ce condamnă doar la suferinţă

Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonaţi, sărmani
Femei lipsite de omenie şi iubire
Copii fara copilărie

Prin plâns îşi strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulţi copii îndureraţi
Prin gări şi prin spitale abandonaţi
Sunt tot mai mulţi copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele

Cuvântul mamă pentru ei înseamnă răutate
Copilul e un dar de la divinitate
Nu este un animal de soi
Să-l aruncam prin lada de gunoi
Nu-i un ziar, o pungă reciclată
Să obligăm statul să îl crească.

Chiar Dumnezeu ne plânge din icoane
de un copil ce suferă de frig şi foame
E tot mai plin pământul de cretini şi ipocriţi
De acele bestii ce pretind că sunt părinţi.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un om şi o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineaţa până seara târziu, alături cu muierea, de-i treceau năduşelele, şi ca să dea şi ei în spor, ba. Se ţinea, vezi, norocul după dânşii ca pulberea după câini, cum se zice. Umblau cu tărăbuţele de colo până colo, şi ca să se statornicească şi ei la un loc, nu găseau. Căci cine era să-i priimească pe ei, doi calici, cu leaota de copii după dânşii?! Adică uitasem să vă spui. Aveau aceşti oameni o spuză de copii. Din aceşti copii, cei mai mari erau numai fete, iară băieţii erau mărunţei şi stau lângă dânşii ca ulceluşele. Să nu vă fi dus Dumnezeu vrodată să fiţi faţă când venea omul de la muncă, că v-aţi fi luat câmpii. Ieşeau toţi afară înaintea lui, jigăriţi şi hărtăniţi, ca nişte netoţi, subţiratici şi piţigăiaţi, mă rog, leşinaţi de foame, şi tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame. Tatăl lor se zăpăcea şi nu ştia către care să se întoarcă mai întâi şi le da toată agoniseala lui dintr-o zi. Dară de unde să le ajungă ce brumă le aducea el? Abia puneau p-o măsea.

citat clasic din povestea Fata săracului cea isteaţă de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!