Numai când moare omul se cunoaşte ce-a fost.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND OMUL MOARE, VREA S-AJUNGĂ-N PARADIS (Rubaiat)
Când omul moare, vrea s-ajungă-n paradis,
Cu fapte bune drumu-n ceruri e deschis,
Dar cum în viaţă greşelii e supus
E temător că lumea lui a fost un vis.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu moare dacă nu se naşte, precum nimeni nu ştie dacă nu cunoaşte, iar Omul nu cunoaşte nici măcar Necunoaşterea.

citat din T.S. Eliot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este singura dintre fiinţele create căreia i s-a dat puterea de a simţi, de a cunoaşte, de a cunoaşte că el cunoaşte, şi de a cugeta că el cunoaşte.

definiţie de Pierre Flourens
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moare boul, îi rămâne pielea; când moare omul – numele.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu moare de o boală anume, omul moare de o viaţă întreagă.

citat din Charles Pierre Peguy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământări de limbă

Doamne,
Ştii Tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare,
când văd cum moare,
moare om
şi moare floare.
Doamne,
unde am fost,
unde ne-au dus!
Cum am fost,
cum am ajuns!
Dacă ştii,
dă-ne răspuns!

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când lumea

De când ştim că e pământul,
A fost apă, aer, vântul...
Pomu-a fost şi este pom,
Numai omul nu e om.

epigramă de Florea Ştefănescu (septembrie 2007)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad lacrimi

Strânge mâna poza-n care
Tu erai om, ci nu stea
Curg din ochi lacrimi şiroaie
C-ai plecat din viaţa mea.

Plâng şi mă gândesc la tine
Neuitând ce s-a sfârşit
Căci ai fost speranţa care
Prea devreme mi-a murit.

Curg din ochi lacrimi amare,
Timpu-ngroapă în uitare
Tot ce-a fost şi nu mai moare,
Tot ce-a fost şi încă doare.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primeşte valoare.
Din copilărie-învaţă
Cum să pună în valoare,
Acea veşnică speranţă,
Ce niciodată nu moare.
Când speranţa prinde viaţă
Omul fericit trăieşte.
Soarele îi râde-n faţă,
Mulţumit, şi el zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui critic vehement

Vreau ca tot omul să priceapă
Această diferenţă mare:
Albina moare când înţeapă
Iar el, de nu înţeapă, moare!

antimetabolă epigramatică de Mihai Gănescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

Îngheaţă întregul Univers,

haosul este imens.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate cunoaşte numai profunzimea şi tristeţea nefericirii pe care o trăieşte el.

citat din Iovan Ducici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este imposibil să studiezi un sistem al universului fără să studiezi omul. În acelaşi timp este imposibil să studiezi omul fără să studiezi universul. Omul este o imagine a lumii. El a fost creat chiar din legile care au creat ansamblul lumii. Dacă un om s-ar cunoaşte şi s-ar înţelege pe el însuşi, ar cunoaşte şi ar înţelege întreaga lume; toate legile după care a fost si este guvernata lumea. Si invers, din studiul lumii şi al legilor care o guvernează, el ar învăţa şi ar înţelege legile care il guvernează pe el însuşi.

citat clasic din P.D. Ouspensky
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciul face diferanţa

Moare şi-un nefumător,
Şi cel ce-a fumat de zor,
Însă cel nevicios,
Moare mult mai sănătos...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în poezie moare omul din dragoste; în viaţa cea de toate zilele se consolează.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Dumnezeu poate judeca, fiindcă numai El cunoaşte urzeala principiilor şi ştie cum a fost cu de-amănuntul, totdeauna. Noi, oamenii, dibuim, nu ştim nimic.

citat clasic din piesa de teatru Jocul Ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din luna

Privesc o semuire de om în discul lunii,
Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,
Un râs amar şi straniu ce-l au numai nebunii,
Şi morţii, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.

E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască,
Dar după ironia acestei măşti s-ascunde
Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărăţească;
Şi totuşi chipul ăsta îl ştiu de nu ştiu unde…

L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii
Şi-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere
Şi tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii
Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere.

L-am mai văzut desigur, şi-l ştiu, - dar tu, iubită,
Ce te-ai desprins să judeci cuminţii şi nebunii,
Când stai privind pe geamuri cu faţa liniştită
Cunoşti tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost... a fost (3) (Buzău, 2010)

De foştii-actuali peltici
Nu poţi decât atât să zici
Că-s măzgălici la ei în ţară
Şi-s măscărici pe dinafară!

epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost... a fost (Buzău, 2010)

Calul, cândva bidiviu
La stăpân, smerit, se roagă
- Te-aş ruga, cât încă-s viu
Să mă laşi cu... "cea" mârţoagă!...

epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!