Numai când moare omul se cunoaște ce-a fost.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
CÂND OMUL MOARE, VREA S-AJUNGĂ-N PARADIS (Rubaiat)
Când omul moare, vrea s-ajungă-n paradis,
Cu fapte bune drumu-n ceruri e deschis,
Dar cum în viață greșelii e supus
E temător că lumea lui a fost un vis.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu moare dacă nu se naște, precum nimeni nu știe dacă nu cunoaște, iar Omul nu cunoaște nici măcar Necunoașterea.
citat din T.S. Eliot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.- om (vezi și ființă umană)
- Omul este singura dintre ființele create căreia i s-a dat puterea de a simți, de a cunoaște, de a cunoaște că el cunoaște, și de a cugeta că el cunoaște.
definiție de Pierre Flourens
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad lacrimi
Strânge mâna poza-n care
Tu erai om, ci nu stea
Curg din ochi lacrimi șiroaie
C-ai plecat din viața mea.
Plâng și mă gândesc la tine
Neuitând ce s-a sfârșit
Căci ai fost speranța care
Prea devreme mi-a murit.
Curg din ochi lacrimi amare,
Timpu-ngroapă în uitare
Tot ce-a fost și nu mai moare,
Tot ce-a fost și încă doare.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frământări de limbă
Doamne,
Știi Tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare,
când văd cum moare,
moare om
și moare floare.
Doamne,
unde am fost,
unde ne-au dus!
Cum am fost,
cum am ajuns!
Dacă știi,
dă-ne răspuns!
poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când moare boul, îi rămâne pielea; când moare omul numele.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e omul pe pământ
Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, și nici sfârșit.
Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Și când vin zorile moare?
Omul, cine e el?
O ființă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.
Dar face cum vrea el,
Și bine, și rău!
Căci așa a fost și va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu
poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Omul nu moare de o boală anume, omul moare de o viață întreagă.
citat din Charles Pierre Peguy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când lumea
De când știm că e pământul,
A fost apă, aer, vântul...
Pomu-a fost și este pom,
Numai omul nu e om.
epigramă de Florea Ștefănescu (septembrie 2007)
Adăugat de Florea Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul din luna
Privesc o semuire de om în discul lunii,
Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,
Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii,
Și morții, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.
E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască,
Dar după ironia acestei măști s-ascunde
Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească;
Și totuși chipul ăsta îl știu de nu știu unde
L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii
Și-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere
Și tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii
Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere.
L-am mai văzut desigur, și-l știu, - dar tu, iubită,
Ce te-ai desprins să judeci cuminții și nebunii,
Când stai privind pe geamuri cu fața liniștită
Cunoști tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Dimitrie Anghel este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Viciul face diferanța
Moare și-un nefumător,
Și cel ce-a fumat de zor,
Însă cel nevicios,
Moare mult mai sănătos...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din când în când
Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Și-ac smuls din pântec, insectar;
Așa din când în când se moare!
Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Așa din când în când se moare!
De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Așa din când în când se moare!
Doar dăruire-n așteptare
Și înșelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Așa din când în când se moare!
Sublim amor cu violare
De vis și trup pur neatins,
Cu gust amar de viață stins;
Așa din când în când se moare!
O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o știe
Și singur stingere-și îmbie;
Așa din când în când se moare!
Ochi plânși înălțați la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-și pierde pereche-n țărână;
Așa din când în când se moare!
Părinții duși rămași o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng și-acum și n-ai habar;
Așa din când în când se moare!
Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Așa din când în când se moare!
Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezență,
Nici gând de urmă, de esență...
Așa din când în când se moare!
Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Așa din când în când se moare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța care nu moare
Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primește valoare.
Din copilărie-învață
Cum să pună în valoare,
Acea veșnică speranță,
Ce niciodată nu moare.
Când speranța prinde viață
Omul fericit trăiește.
Soarele îi râde-n față,
Mulțumit, și el zâmbește.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unui critic vehement
Vreau ca tot omul să priceapă
Această diferență mare:
Albina moare când înțeapă
Iar el, de nu înțeapă, moare!
antimetabolă epigramatică de Mihai Gănescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil naiv cu păr bălai
Mă văd copil într-o căruță
Mergând cu cei mai mari la târg
Când visele-mi dădeau în pârg,
Pe lângă hanul lui Măruță;
Purtam cu mine-un univers întreg
Alai de Feți-frumoși și cosânzene
Și nu știam că, nota bene,
Va trebui să mă dezleg
de tot ce-a fost. Ce-a mai rămas
Din landu-acela cu povești,
Cu bunătățile-i regești
Când te pune viața în impas?
O fi aievea sau doar cred
C-am fost un prinț așa ferice
Cu grații, jocuri și arșice
Sau numai visul lui Tancred?
Copil naiv cu păr bălai
Te cat întruna printre vise
Acum, bătrân, când pare-mi-se
Sosește iarna-n luna mai...
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi tu oare ...
Știi tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare
când văd cum moare,
moare om și moare floare.
Moare sufletul în om,
moare și poama în pom.
Moare tot ce este viață,
Planeta Pământ îngheață.
Îngheață întregul Univers,
haosul este imens.
poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iar când...
Motto: Când eu n-am fost, nimic n-a fost creat.
Dante Alighieri în Divina comedie, Infernul, III (19 martie 1304)
iar când am apărut în lumea pentru mine
și numai pentru mine de Dumnezeu creată
din liberă alegere și tainele divine
mai ridica-i o alta de resturi separată
în care Universul era doar hologramă
la infinit punctată pe irișii retinei
materia și timpul-un boț de amalgamă
scăldat mereu în lacrimi de sentimentul vinei
și eu, atotputernic ca Dumnezeu în fine
în limita ego-lui dispus de fler intern
urzind în transcendențe comploturi clandestine
ce-ar stă să mă ferească de cercuri de infern
doar când voi părăsi această lume plată
ce-a fost și pentru mine creată uneori
nimic se va lăsa în tot ce-a fost odată
doar flux de energie și gamă de fiori...
poezie de Iurie Osoianu (20 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este imposibil să studiezi un sistem al universului fără să studiezi omul. În același timp este imposibil să studiezi omul fără să studiezi universul. Omul este o imagine a lumii. El a fost creat chiar din legile care au creat ansamblul lumii. Dacă un om s-ar cunoaște și s-ar înțelege pe el însuși, ar cunoaște și ar înțelege întreaga lume; toate legile după care a fost si este guvernata lumea. Si invers, din studiul lumii și al legilor care o guvernează, el ar învăța și ar înțelege legile care il guvernează pe el însuși.
citat clasic din P.D. Ouspensky
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea umană e cea mai mare prostie și cea mai mișelească cruzime pe care omul a putut să o inventeze, și această Suferință din păcate va continua până când omul își va redescoperi Inima! Doar astfel ne vom trezi cu toții din visul nașterii și morții! Tu nu ai fost născut vreodată, doar visezi că o formă s-a născut și moare în Tine!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!