Căci omul este o fiinţă fără vârstă, o fiinţă care deţine îndemânarea, ca în câteva secunde să devină mai tânără şi aceasta în cadrul zidurilor timpului în care a trăit, în care înoată în sus şi în jos ca într-un bazin, la care oglinda apei se ridică şi coboară şi o conduce când cu această epocă, când cu alta.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare: doar fiinţa care suferă este o fiinţă necesară. Existenţa fără nevoi este o existenţă superfluă;o fiinţă fără nevoie este o fiinţă fără cauză;o fiinţă fără suferinţă este o fiinţă fără esenţă. O fiinţă fără suferinţă nu este nimic altceva decât o fiinţă fără sensibilitate, fără materie.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar în boală ne dăm seama că nu trăim singuri, ci înlănţuiţi de o fiinţă de regn diferit, de care ne separă abisuri, care nu ne cunoaşte, şi căruia este imposibil să ne facem înţeleşi: corpul nostru.

citat clasic din Marcel Proust
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura fiinţă care nu te lasă să cazi, care te ridică de jos când ai nevoie de sprijin... eşti tu însuţi. Restul e poveste.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria lumii este aceea a câtorva oameni extraordinari care au avut credinţă deplină în ei. Această credinţă face să se manifeste Divinul care este totdeauna în spatele nostru. O fiinţă umană care are o credinţă mare poate orice; acesteia îi este totul cu putinţă. O asemenea fiinţă umană va eşua numai când nu-şi va mai da în mod suficient osteneala să manifeste puterea subtilă infinită a Universului. Cel ce va înţelege aceasta va realiza cât de important este să credem, înainte de toate, în forţele noastre proprii.

citat din Swami Sivananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul e o fiinţă ce se caracterizează prin apartenenţa la două lumi, o fiinţă ce nu poate fi cuprinsă în întregime în lumea naturală a necesităţii, transcendându-se ca fiinţă empiric dată şi manifestând o libertate care nu poate fi dedusă din această lume.

definiţie clasică de Nikolai Berdiaev
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această mare epocă pe care o cunosc de când era încă foarte mică, care va deveni din nou mică, dacă va mai avea timp;... în această epocă zgomotoasă care răsună după groaznica simfonie de fapte pe care progeniturile ei ne-o povestesc, în care poveştile sunt de incriminat pentru fapte: într-o asemenea epocă, nu aveţi de ce să mai aşteptaţi vreun cuvânt de la mine.

Karl Kraus în eseul "În această mare epocă" (decembrie 1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica fiinţă

Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu eşti unica fiinţă
Care în sufletul meu veşnic va rămâne.

Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica fiinţă
Care mă va apăra de vânt şi ploi.

Pentru tine, scumpă mamă,
Aş trece munţii în zbor,
Căci tu eşti acea fiinţă
Care mi-ai dat un viitor.

În faţa ta mă închin
Şi multă sănătate îţi doresc,
Căci tu eşti unica fiinţă
Pe care cu adevărat o iubesc.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce înseamnă să fii simplu? A. M: Să fii simplu în lumea gândului este imposibil. Aş spune totuşi că a fi simplu înseamnă să îl pui în centrul existenţei tale pe Dumnezeu, atât de complet, încât să te dizolvi în El. Această comuniune în care nu mai rămâne nici o urmă de "eu şi al meu" este apogeul simplităţii. Dumnezeu este teribil de simplu! I: Ce înseamnă să fii om? A. M: A te crede un ego separat de Dumnezeu, care "îşi trăieşte viaţa", este suferinţa lucie de a fi om. I: Ce este o fiinţă superficială? A. M: O fiinţă care fuge, urmează orbeşte gândul, fie că e gândul "voi lua covid" sau gândul "sunt iluminat", este o fiinţă teribil de superficială. O fiinţă care îl urmează tot timpul pe "eu şi al meu" este o fiinţă cutremurător de superficială.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, se doarme la ora asta, şi asta e liniştitor, deoarece marea dorinţă a unei inimi neliniştite este să posede la nesfârşit fiinţa pe care o iubeşte sau să poată să scufunde această fiinţă, când timpul despărţirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârşească decât în ziua revederii.

Albert Camus în Ciuma
Adăugat de Alex Kazumi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a fost creat ca o fiinţă care continuă să se perfecţioneze mereu, ca o fiinţă care, după ce atinge un ţel, îşi propune un alt ţel şi mai înalt.

citat din Ralph Ransom
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sensibil, adică a fi real, înseamnă a fi obiect al simţurilor, şi deci a avea în afara sa obiecte sensibile, obiecte ale sensibilităţii. Sensibilitatea este singura formă de cunoaştere umană prin care ne sunt date obiectele. Acestea nu pot fi date omului decât în măsura în care îl "afectează";ca fiinţă senzorială el este o fiinţă care este afectată de obiecte, pasivă;o fiinţă care suferă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este vorba despre o tânără, ea trebuie să se ridice când e prezentată unei doamne sau unui domn mult mai în vârstă. În general, când se fac prezentările sau în cadrul unor discuţii, tinerii nu vor sta jos în prezenţa persoanelor mai în vârstă. Dacă este vorba despre un bătrân, este politicos, dar nu indispensabil, să se ridice femeile. Dacă este vorba despre o doamnă în vârstă, se va ridica în picioare toată asistenţa.

Aurelia Marinescu în Codul bunelor maniere astăzi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a spus că eram un copil aproape grav, deşi plin de toate naivităţile acelei vârste. Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate şi a unei vieţi care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută şi frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile şi săptămâni la o cuscutură, pentru care lua câţiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu începu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o ţin minte cum era la faţă, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre fiinţa ei, despre esenţa ei sufletească, despre ceva cald şi lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o fiinţă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit la vârsta de 31 de ani, şi o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu să-l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există poate zile ale copilăriei pe care le-am trăit cu atâta plenitudine precum cele pe care le credem pierdute, netrăite, petrecute cu o carte favorită.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
fiinţă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsaţi-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceţi sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
şi eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi şi acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu ştiu dacă înţelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit şi din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.

La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăieşte în mintea câtorva oameni şi mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va şterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică fiinţă, de acele care mor cu milioanele, înghiţite în natura infinită fără urmă, ca şi cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumuseţe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereţii.

Ea a fost demult, foarte demult, şi sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o fiinţă care n-a avut când să guste viaţa, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia supremă de fiinţă reprezintă realiter un scop superior unei rarefacţii ontologice. Acolo unde este adevăr există mai multă fiinţă decât în aparenţă sau eroare, care reclamă fiinţă fără să o deţină. Maximitatea fiinţei este deci scopul suprem, şi totodată sursa de fiinţă a tuturor scopurilor derivate: manifestarea fiinţei are natura unei cascade ontologice, ea fiind astfel o ontofanie.

Vlad Mureşan în Arhitectonica valorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În percepţia noastră oamenii nu mor deodată, ci rămân învăluiţi într-un fel de aură a vieţii care nu are nici o legătură cu nemurirea, ci care ne face să continuăm să-i avem în gândurile noastre în acelaşi fel ca atunci când erau în viaţă. Este ca şi cum ne-am gândi că ei sunt într-o călătorie în strainătate.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura care se limitează să descrie anumite lucruri, să ofere un mizerabil releveu de linii şi suprafeţe, este cea care, dorindu-se realistă, nu este, de fapt, decât cea mai îndepărtată de realitate... căci întrerupe brusc orice comunicare a Eului nostru prezent cu trecutul, cel care păstrează esenţa lucrurilor, dar şi cu prezentul, cel care ne incită să le redescoperim şi să le cunoaştem mai profund.

Marcel Proust în Timpul regăsit
Adăugat de Mademoiselle
Comentează! | Votează! | Copiază!