În vatra ta şi cenuşa arde.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşti de rege şi de sultan, dar acasă vatra arde în zadar.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa este accesibilă doar celui care arde.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul arde permanent, ca să nască viitorul din cenuşa lui.

aforism de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa speranţei

Infirme vorbele pe buze
Se-ntrec în stih de rugăciuni
Încât se încovoaie cerul
În vatra plină cu minciuni.

Ne amăgesc de ani de zile
Hulpavii care vând iluzii
În timp ce sufletele crapă
În strigăte cu vechi concluzii.

S-a tot bătut toba în toate
Şi ţara-i târâită-n haos,
Degeaba preoţii se roagă
La cartea sfântă din pronaos.

S-a zis şi zicerea e fum
Deşi în lege e scris bine
Că nimeni n-are drept să fie
Călăul tău, călău şi mie.

Mai e încredere în omul
Ce se înalţă peste trepte
Uitând de mamă şi de neam,
De binele ce stă s-aştepte?

Sunt vânătorii de iluzii,
Sunt detractorii, decadenţii,
Au înecat ţara-n mocirle
Jurând pe biblie ca drepţii...

Dreptatea lor e o minciună,
Ciuperca morţii prinsă-n steag,
În vatra a rămas cenuşa
Speranţei ce renaşte-n prag.

Infirme-s vorbele pe buze,
În preajma lor e frământare
Din care desluşim scânteia
Vocalelor de-nverşunare.

Cum nimeni nu-i presus de lege –
Otrava care o îndurăm
S-o împărţim cu toţi frăţeşte:
Nu vă-nduraţi? Vă obligăm!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

citeşte poeziile din caiet
rupe foile, rând cu rând
taie sforile cuvântului
şi arde tot
apoi cenuşa dă-o vântului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.

definiţie clasică de Leonard Cohen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vatra arsă a sufletului

m-am ridicat din cenuşa trupului către lumină
în cântecul morţilor
prin văile sufletului
şi am strigat...
s-au cutremurat munţii, a adâncă mirare
cine este nebunul ce tulbură anotimpurile
uneori mă ascundeam în tăcerea anilor pierduţi
să nu mă găsească răspunsurile
aveam ochii plini de întrebări
pe frunte duceam spinii cunoaşterii
rătăcit într-un cerc,
în vatra arsă a sufletului
căutam taina în dialoguri neconvenţionale cu strămoşii
sângele se năpustea haotic prin venele obturate
în ţipătul furtunii din mine
am strâns în palme cuvintele din gură
să nu tulbur tăcerea îngerilor
aşezaţi pe umerii sufletului
în văi pâraie, în ochi văpaie
colind din poartă în poartă
să-mi caut destinul şi chinul
purtând pe buze a mea soartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare 8

printre minciuni,
măştile copacilor singure, pot simula zborul.
lasă cenuşa trecutului în cupa ninsorilor apoi,
mâinile moarte, pline de minciuni,
le recolorează anotimpurile, reconstruind o lume falsă.

cenuşa prostiei arde totul.
de unde să mai ceri ecoul?
de unde să mai ceri puritatea anotimpului?

tălpi pline de mocirla umanului,
mărşăluiesc de-a lungul falezelor,
ucigând câte un pescăruş,
pentru fiecare respiraţie a falsităţii.

indiferent de anotimp,
câte o mână murdară,
adaugă timpului încă un blestem.

poezie de Anne Marie Bejliu (7 februarie 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra de dor

vatră de dor am zidit în univers
pâinea de lumină să se coacă în ea
că să hrănească minunea iubirii de vers
în nopţi întunecate să bucure o stea.

dintre multe locuri dragi şi sfinte
vatra părintească mă mai cheamă
sufletul flămând să îl alinte
departe de tristeţe şi de teamă.

timpul are grijă de casa părintească
de când părinţii s-au înălţat la cer
o udă ploaia să o primenească
nucul de la poartă este bun străjer.

vatra de dor s-a clădit şi în suflet
cu viţa de vie boltă pentru sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului

În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind,
Dorul întreţine trăirile anterioare
Cum râul întreţine propriul grind.

Doru-i acea catedrală de frustrare,
Pe care încinse-amintiri o cuprind,
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind.

În căutări de negăsire, dorul doare,
Fulgerând, sfidează timpul puhoind...
Şi la-ndemnul vechilor trăiri, tresare,
Reprezentări nostalgice reînnoind
În vatra frământărilor interioare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde

Arde casa, măi, muiere
Şi în casă am căldură,
Arde la calorifere,
Vine iarna... nu-i a bună!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finiş

Acum că ai ajuns
la sfârşit
te-ntrebi
Ce mai fac?
Să ştii că
Am devenit
Cenuşă
Aşa cum i se cuvine
Oricărui lucru
care arde…
Numai cenuşa poate să spună
ce e focul cu adevărat.
Pasărea Phoenix e doar o legendă...

poezie de Iasmos Rapla
Adăugat de Iasmos Rapla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă Melancoliei

Buzele
mele
vei
deschide

Melancolie

Şi
gura mea
va
vesti
lauda
ta

În numele
tău
voi arde

În
toate
cuvintele
limbii române

Căci
nu
doar
focul trece

Şi
nu
doar
cenuşa
rămâne

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (28 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc

Un foc de aş fi... doar langa tine aş arde,
Şi cenuşa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Şi flacăra... mi-o pot a alina.

Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopţile senine şi deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.

Nu vrei sa fiu eu focul vieţii tale
Să ardem la nesfârşit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar şi peste ploi.

De nu pot arde... inima îmi tace
Şi clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi daţi pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.

La foc... v-aţi încălzit in zile triste
Şi-n ieri geroase, eu v-am ocrotit.
Acum... în jur sunt dealuri pustiite...
Şi eu... sunt stins... că voi nu m-aţi iubit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc pentru vioară şi orchestră

În loc de creier jar parc-aş avea
cuvintele se-aprind pe limbă
cenuşa devorând stea după stea
în gândul meu tăcerea-şi plimbă

Cuvintele se-aprind pe limbă
miroase gura a foc şi pară
un rug atâta am în partea stângă
şi altu-i trupul tău vioară

Miroase gura-a foc şi pară
cenuşa devorând stea după stea
în pieptul meu arde a doua oară
în loc de creier jar parc-aş avea

Cuvintele se-aprind pe limbă
şi cântecul în foc mi-l schimbă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa din palmă

Cu timpul arzând în mine,
mai urc o dată
Muntele;

dicolo de orizont
cântecul luminează,
amintindu-mi
că cenuşa din palmă
a fost cândva fluture...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi iubim. Toţi purtăm în inimile noastre florile iubirii, şi mai pe urmă, după ce iubirile au murit, în aceleaşi inimi purtăm cenuşa iubirilor. Cenuşa rece a iubirilor moarte...

Zaharia Stancu în Ce mult te-am iubit
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din Apuseni

Ce-mi sopteşti creangă-nmugurită,
De geamul meu când te-ai lovit
Din somnul lin acum trezită,
Ce veşti străbunii ne trimit?

Ce spune mama, tata ce îmi spune
Şi bunii mei ce somnu-şi dorm in lut,
Ce veşti ne mai trimit aici în lume,
Ce treburi mai avem noi de făcut?

Tot în picioare-i casa, îţi pot spune
Velinţele poate puţin s-au rupt,
A-mbătranit războiul de ţesut,
Şi-n vatra veche mai arde un tăciune.

A-mbătrănit livada, dar pui îşi lasă merii
Şi prunii şi cireşii îşi lasă-n jur urmaşi,
Miroase dinspre şură a urdă şi cas,
Copii în vatra veche se joaca pişicherii.

De-mi vii cu veste bună, eu vestea ţi-oi întoarce
Îmbătrânim şi noi, dar linişte-i si pace.
Nu s-a schimbat nimic, cu noi rămas e Domnul,
Sunt Apuseni verzi, cât verde este omul.

poezie de Valeria Iacob Tamaş (februarie 2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul este generos şi este răbdător şi învinge întotdeauna. Învinge întotdeauna pentru că este peste tot. Este în lemnul care arde în vatra ta şi în oala de pe foc; este sub scaunul tău, sub masa ta şi sub cearşafurile de pe patul tău. Mergi sub soarele amiezei şi întunericul este cu tine, legat de tălpile tale. Lumina cea mai puternică aruncă umbra cea mai întunecată.

Matthew Stover în Star Wars - Răzbunarea lui Sith
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!