Mână apa la moara lui.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om trage apa la moara sa.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni apa şi la moara mea.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara cu noroc

nuvelă

• Citeşte online
• Descarcă/citeşte în format DOC (Microsoft Word)

Această lucrare este în domeniul public, deoarece drepturile de autor au expirat.

carte de Ioan Slavici
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albert Schirding

Jonas Keene credea ca soarta i-a fost potrivnică
Pentru ca toţi copii lui au fost nişte rataţi.
Dar eu ştiu un destin mai încercat dacât al lui:
Să fii un ratat pe când copii tăi excelează.
Eu am crescut o specie de vulturi
Care a zburat departe, lasându-mă pe mine, cioara,
Pe creanga abandonată.
De aceea, cu ambiţia de a pune un prefix
Onorabil numelui meu,
Cum şi pentru a câştiga admiraţia copiilor mei,
M-am înscris în cursa electorală pentru Inspector al Şcolilor din Comitat,
Cheltuind toate economiile, pentru ca în final să pierd.
Asta s-a întâmplat chiar când fata mea a primit premiul întâi la Paris
Pentru pictura ei numită "Moara cea veche" –
(Era moara de apă, de dinainte ca Henry Wilkins sa faca moara cu aburi).
Sentimentul că nu eram vrednic de ea m-a terminat.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capitală. Moara lui Bucur. Vad bun. Aici se macină bugetul central.

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nepotul lui Don Quijote: pagina alba e moara mea de vant.

aforism de Costel Zăgan (2 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără de rost

nu mai lupta cu moara de vânt,
vântul umflă azi numai
pânza piratului,
ce dacă se mai scufundă o Atlantidă,
stindardul alienării flutură-a
biruinţă,
nu mai lupta cu moara de vise,
tărâţa se vinde mai bine,
e hrănitoare şi light,
memoria colectivă,
falimentară,
aşteaptă investitorii străini,
plugul ignoranţei
întoarce culturi,
dormi cuminte sub brazdă,
oamenii de gheaţă
nu au timp de discursuri patetice,
nu mai lupta cu moara de apă,
lacrima nu-i mai clinteşte rota
împotmolită-n noroi,
într-un ungher de univers,
cuvântul a intrat în reflux.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara viselor

La moara părăsită de pe râu,
Mai vine un bătrân cu o desagă
Ce poartă-n ea nu boabele de grâu,
Ci petice-adunate-o viaţă-ntreagă.

Doar el mai vine, ultimul morar
Din vremea-n care pumnul de făină
Se drămuia în traiul prea amar
Al celor ce pământului se-nchină.

Nu merge moara: pietrele s-au ros,
Îmbătrânite-n anii de rotire
Din care el, bărbat pe-atunci vânjos,
Îşi aminteşte marea lui iubire.

Nici roata nu mai merge. S-a oprit
Atunci când ea s-a dus în altă lume
Purtând în pântec fructul mult dorit
Ce-a căpătat doar printre îngeri nume.

Mai vine. Rar. Nu-i trebuie nimic
Din tot ce-a mai rămas în vechea moară;
El vrea, din amintiri, măcar un pic,
Un strop din visul său de-odinioară.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce din Laodiceea

Eu Te-am lovit, Tu mi-ai dat binecuvantare!
Te-am parasit, dar Tu ai stat in asteptare...
Te-am inselat cu idoli, dar Tu credinta mi-ai jurat!
Si mortii eu Te-am dat, dar Tu din moarte m-ai rascumparat!

Cand chinuit si singur atunci eu m-am aflat,
Doar cu-o scanteie de credinta in duhul meu sarac,
Precum se-arata soarele in zorii diminetii,
Asa Tu mi te-ai aratat si m-ai scaldat in apa vietii...

A fost odat' un om ticalos, sarac, orb si gol
Hristos ins-a venit sa moara pentru el.
Sa-i dea credinta Sa si haina Lui cea scumpa
Si-n Duhul Lui cel Sfant sa-l poarte spre izbanda

poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara părăsită

Jgheab din lemn uscat de moară
Numai vântul te coboară
Şi din când în când vreo ploaie
Adunată în şiroaie.

Piatră seacă ne-nvârtită
Zaci în moara părăsită
Peste-un veac, mai ştiu şi eu
Vei fi piesă de muzeu.

Lemn şi piatră ţărănească
Dumnezeu vă odihnească!

poezie de Mihail Mataringa din Din cartea "Singur în Atlantic", Ed. Muntenia, 2008
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordonate de urgenţă

am libertatea să mă desfăşor
ca peştele-n congelator
şi dacă focul se aprinde în brichetă
se poate să acord o piruetă?

am înţelegerea copilului din flori
ca un Dasgupta de atâtea ori
şi dacă apa curge în fântână
se poate să mă dau din mână-n mână?

am o dorinţă fără precedent
s-arunc bricheta-n apă
şi apa în curent

poate la tropice se-ntârzie coliva
nu şi-au găsit posmagii directiva

dar pe la noi prin urbea nimănui
apa mai nou se-agaţă drept în cui

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Eu m-aş fi aşteptat ca ea să rămâie deasupra morii de la iaz!) Cel mai frumos lucru de-acolo pentru mine erau poate iazul şi moara. Şi cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung şi trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeaţă şi de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa nu opune rezistenţă.
Apa curge.
Când intri în apă, o simţi ca pe o mângâiere.
Apa nu este un zid solid, ea nu-ţi va opri înaintarea,
Dar apa se duce întotdeauna acolo unde doreşte
Şi nimic pe lumea asta n-o poate opri.
Apa are răbdare.
Picăturile de apă descompun pietrele.
Aminteşte-ţi mereu aceste lucruri, copile.
Aminteşte-ţi că tu eşti, jumătate, apă.
Dacă nu poţi trece peste un obstacol, ocoleşte-l.
Apa asta face.

poezie de Margaret Atwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baţi apa

în piuă după ce-ai văzut
că două pietre au inventat
focul ce prăjeşte smacul
ce intră mişto din acul
băgat în venă ascultând
chopin şi culcându-te
lângă patul unde doarme
salma hayek în alt pat
în altă cameră
în două zile diferite
ţii în mână sânii plini
femeile iubite de tine
citesc goethe sau nietzsche

baţi apa şi sar picăturile
de turcoaz pe mesele de oţel
iar femeile dansează
goale de sentimente
fumând ţigări ieftine
ţinând de mână amanţii
nebărbieriţi şi desculţi
care au călcat în berea
vărsată în trei direcţii diferite

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă de mână

ia-mă de mână,
aşa mă simt frumoasă,
cu apa din mine nesălcie şi sarea mai puţin sărată.
într-o alcătuire dintr-o ploaie de frunze,
cu amurgul ce cade din mine înapoi şi înainte
sub luna ce ucide şi mă împarte-n aşchii.

printre vocale rămâne aşteptarea,
vibrează deasupra-mi nuanţe-n destrămare,
cuvintele respiră materia-n durere.

desfid hotarul care duce-n haos,
nepăstrând distanţa sacră de măsură,
pe-un drum neînsemnat pe nicio hartă
să alergăm, ţinându-ne de mână.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O reţetă de mâncare e ca şi o partitură: trebuie interpretată. Menuetul lui Beethoven e acelaşi pentru toate privirile. Dar una e pe vioara maestrului George Enescu şi alta pe dibla lăutarului de la Moara Văduva.

Păstorel Teodoreanu în Gastronomice (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi venea nu să beau apa, ci s-o sărut. Îmi amintesc bine cum am încercat să "sărut" apa strângând buzele şi plimbând lichidul prin gură. Cred că dacă în momentul acela aş fi avut un revolver încărcat în mână şi cineva ar fi încercat să mă oprească de a bea, aş fi tras fără nici o ezitare, cu pofta, cu voluptatea şi cu îndârjirea cu care golii o jumătate de sticlă.

Max Blecher în Vizuina luminată
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilat din Pont

Daca apa nu se innegreste,
Satisfactia spalatului este egala cu zero,
Spuse Pilat, frecandu-se bine cu sapun.
In acest timp Isus e batjocorit,
Rastignit,
Pus sa se foiasca pe cruce
Ca intr-un pat cu iasomie.
Pus sa bea otrava,
Pus sa moara,
Pus sa invie a treia zi,
Pus sa se urce la ceruri.
In acest timp crucea e azvarlita in foc,
Cruciadele facute aschii;
Prin crapaturile dintre natii
Iese un fum inecacios,
Se starneste praful de pusca,
Zgura iradiatiilor vestind zorii moderni.
In sfarsit,
Apa curge tot mai murdara,
Istoria-si urmeaza cursul ei,
Iar Pilat din Pont continua sa-si spele
Cu satisfactie tot mai mare
Mainile.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea mătăsii
În scrierea de mână —
Drum spre albastrul sud.
Cu el voi aduna lucrurile mării
şi apa de acasă.

tanka de Clelia Ifrim din revista Lynx (1997)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi moara de apă

N-are rost să plângi de iubire
poti mângâia florile înmiresmate,
trupul flămând îl poate sătura
marea cu valurile calde.
Când suferi, poţi vorbi cu delfinii,
te poţi împrieteni cu pescăruşii
caută gândul dus, îl ciugulesc.
Dacă te nelinişteşte singurătatea
poţi chema femeia de seară
s-o aştepţi undeva pe râu,
îi vei mărturisi dimineaţa,
ce miracol a bântuit noaptea
şi cum moara de apă ţi-a măcinat timpul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!