Focul acoperit arde înăbuşit.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există dragoste fără pasiune. Pasiunea e focul care întreţine dragostea, arde intens la început, apoi, în timp, la foc mic. Atâta timp cât focul încă arde, dragostea există.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil nu va uita niciodată că focul arde, că acul înţeapă, că briciul taie, numai când se va arde cu focul, se va înţepa cu acul, sau se va tăia cu briciul şi în nici un caz când i se vor explica toate acestea.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e foc pe lume mai puternic decât focul care... arde focul dragostei.

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul Tău arde, Doamne, ca Focul inimii...! Oceanele nu-l pot stinge...

aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făţarnicul e ca un cărbune acoperit care pe neştiute te arde.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine arde de dor după lucrurile pământeşti, sfârşeşte în pământ cu mâinile goale şi sufletu-i va arde în focul cel de veci!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Alexandra Tuliscanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât este mai mare focul la amvoane, cu atât mai puţin arde focul în Iad.

citat din Leonard Ravenhill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa nu e aşa rea ca focul. Prin apă înoţi, un marinar de pe Titanic a înotat o zi şi o noapte şi l-a salvat, dar ce te faci cu focul, care te arde şi te face scrum? Cât rezişti la foc?

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul poate arde tot ceea ce duce apa dar apa nu poate duce tot ceea ce arde focul (m.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară şi-nlăuntru

Stăm prea mult în afara noastră,
Singuri tragem obloanele, închidem uşile,
Umblăm bezmetici printre oameni,
Ne este team să intrăm
În interiorul nostru, preferăm ocolul,
Cercul perfect,
Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic
Dărâmă, rupe totul
În interiorul nostru
Până în ziua când cineva deschide
Uşile, ferestrele,
Bine ai venit, iubito.

Pământul nu arde, e rece,
Numai fiinţele vii ard
Ca nişte făclii,
Unele ascund focul lor interior,
Altele ard precum Hus ori Giordano,
Tu, iubito, găseşti în mine un rug,
Eu aud cum şopteşti,
Focul arde, el arde, va veni şi tăcerea
Pe-ntregul pământ,
Noi vom arde în stele,
Alături, pe rând.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început mă gândeam: trebuie să existe un dedesubt. Ceva înăbuşit foarte adânc în el, dar ceva trebuie să fie. Acum n-o mai cred. Nu cred că el îşi înăbuşă nimic, căci nu există nimic de înăbuşit.

John Fowles în Colecţionarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

FOCUL

FOCUL
autor Ludmila Maciuga
Se consumă timpul cu imagini,
Ard frunzele cu spinii la un loc.
Se mişcă violetul din ciorchini,
Adaug inutille amintiri în foc.

Vaporii focului plutesc pe unde
Se vaită ramuri într-un plânset,
Luminoasă-i flacăra ce arde,
Melodie desluşesc din trosnet.

E sudoarea plantelor de ieri.
Ce scaldă inima cu mulţumire.
Liniştea de pace-mi dă puteri.
Aură misteriosă de iubire.

Se agită flacăra-n subţire unde,
Vărfuri tremurând de aur şi argint,
Trece clipa ca şi focul care arde
Alunecănd în amintire lent.

Perlele din ochi îmi explodează,
Focu-mi înferbîntă osul.
Roşul cu albastru valurează.
Flacăra îşi întrerupe plânsul...
2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţile fără de somn, focul mâniei arde în inima mea, dar odată cu el ard şi mândria, prejudecata şi valorile mele de altădată. O pâlpâire de teamă suie dinlăuntrul meu şi arde totul din calea ei. Mă topesc ca o lumânare a cărei lumină se împrăştie jur împrejur.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire la focul lui Zamolxe

Doamne ne ştii, suntem poporul de zei şi de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de faţă cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ţi spune.

Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Ştim că zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.

Ne sunt minţile treze de-a Ta-nţelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încălzeşte-te cât arde focul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e ca focul: când cauţi să-l descoperi, arde.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e ca focul: când cauţi să-l acoperi, arde.

proverbe malgaşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cel rău aprinde focul

Nu privi cu îngrijorare
Când cel rău aprinde focul
Şi încinge mult cuptorul...
Încinge-ţi şi tu mijlocul
Slăvind pe Mântuitorul!
Cel neprihănit nu moare,
E scăpat din strâmtorare,
Ca cel rău să-i ieie locul – Prov. 11, 8

Nu un om, ci miliarde,
Să fie-n potriva ta,
Focul lor nu te va arde;
Dumnezeu te va scăpa,
Nu pentru că-ai merita,
Fiindcă nu meriţi defel,
Dar El nu te va uita
Pentru că te încrezi în El!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou (9 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!