Plugul când taie adânc, pământul își deschide sânul.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tăcere
taie adânc
au, ce doare
sala este mare
albă
preaplină de alb
chirurgul operează
iubirea
atenție pe masă se află
inima mea...
ce pulsează
lumina orbește
lobul stâng
acolo unde ești tu
incizia este adâncă
încă nu te găsește
te ascunzi
fugi
rătăcești
bisturiul taie
taie
taie
sau eu nu vreau
sa fii găsită
inima mie hărpănită
se zbate
se agită
deodată...
se oprește
tresare și tace
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pământu-aș vrea să-i fie sânu-i,
Iar sânul ei, întreg pământul,
Mai bine-aș fi murit decât
Să trec prin acest jar, răbdându-l.
Cu sângele-mi să spăl murirea
Și-n piept să-i țin adânc mormântul.
poezie de Ibn Hazm al-Andalusi din Colierul porumbiței
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschide, deschide fereastra
Deschide, deschide fereastra
Numai o vorba sa-ti spun!
Caci nimeni in lumea aceasta
Frumoasa ca tine nu-i!
Deschide, deschide si vina
Alaturi o clipa sa fim
Sub murmurul de mandolina,
asa sa ne-ndragostim!
poezie de Mihai Stanciuc
Adăugat de Mihai Stanciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când se va deschide alb, pământul
Când se va deschide alb pământul,
Și cerurile în mormant s-or arunca,
Vor pluti, în oameni, zeii, gândurile,
Dar numai un om, Unul, le va vedea.
Și acest om cu capul pe valuri,
Din nori alizee pe trepte va sta-
Pelerin, surmenat de ape, maluri,
Grăind către ceruri, în hău va intra...
Apoi, se va sfinți obolul și carnea
Lui, arsă în vasul plin de pământ,
Răspândind gravitației- binoame,
C-un miros de-abia cunoscut ivit.
Lumina, din el, ca mintea, ce naște,
Se va întinde prin stratul nervos -
Alb, comparabil cu sfintele moaște,
Ridica-va icoana, întâlnind pe Hristos.
Pretutindeni, nu va fi o altă putere,
Cu simț de Duh Preacurat și dalb,
Omul înviind, la ultima lui cădere,
Din crini va lacrima, eter la prag...
Se vor deschide grotele, amforele
Ochii oamenilor în Duh vor cauta
Ziua când s-au înmormântat zilele
Și cine era acest om, cum se numea...
Lilia Manole
poezie de Lilia Manole din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Georgica I
oripilat țăranul își ară
voios câmpia între lăstărișuri
taie cu plugul brazdă bizară și viermănoasă
grânele cresc la telejurnal se împing
în tubul catodic al ciorilor. cra, fatalistule
pământul e un ochi însămânțat cu poze
păscute de râme dințoase voalate
de peștii cu voal. iar țăranul vetust
și bulversat trage apa la baie
și-ncepe să ningă pe pielea lui carnivoră
cu fulgi de porumb ci dă-ne doamne
nouă pâinea noastră ca să ascundem
în coca ei o sticlă de coniac
și-un pat de fier cu luna drept cearceafuri
cu goethe ca mormânt și cu țăranul
oripilat de grâu
ca epitaf.
poezie de Mircea Cărtărescu din Faruri, vitrine, fotografii (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Unui critic negativist
Când spun să pui cuvântul pe cântar,
Nu-ți recomand să-nțepi ca o insectă.
Taie adânc! Căci rana e infectă,
Dar fii artist-chirurg, nu măcelar.
epigramă de Pavel Bellu din Epigrame și epigramiști (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Visul îmi deschide pleoapele în zori
Aripi se învârt printre frunzele moarte,
Rotunjite maiestos în inimi încercate.
Zborul meu trece cu vântul în zare
Punând peste răni la aripi culoare.
Visul îmi deschide pleoapele în zori,
Din sânul tău sug lapte îngeri și cocori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte: o, tu, chip în adânc
Noapte: o, tu, chip în adânc
destrămat într-al meu.
Tu, căutării mele înmărmurite, adânc
covârșitoare, mereu.
Noapte, în privirea mea fremătând,
în tine însă trăinicie;
creație fără sfârșit, dăinuind
pământul când n-o să mai fie.
Plină de noi constelații
lepădând din goană nebună
pojar aventuros în interspații
tăcut ce se-nstrună.
Prin simpla-ți prezență, cât de mărunt,
covârșitoareo, mă știu
totuși, uns cu-ntunecatul pământ
îndrăznesc în tine să fiu.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama taie mai adânc decât o sabie.
citat din George R.R. Martin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te dai cu gel
la genunchii care dor
e o dramă a oaselor
și cartilajelor, o boală de
generativă a timpului nebun
care s-a urcat în cârcă
articulația scârție ca un căruț
ne
uns cu gel
simți căldura veninului de șarpe
gheara diavolului lucrează la articulație
forează adânc, repară, taie durerea
te-a scormonit adânc până la lacrimi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoaștere
Mai întâi pământul, apoi plugul:
Astfel, cunoașterea vine din cunoaștere.
Știm, nu știm.
Nu știm că știm.
Știm că nu știm.
Gândim:
Aceasta arată așa
Această lămâie, acea portocală
Până când într-o zi simțim un gust amar.
poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea unei femei taie mai adânc decât un cuțit.
citat din Robert Jordan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercare
Încercarea de a crea ceva,
Un creier ca un cinema,
Un turn Vavel lat, înalt, Gewalt.
Frumos, naiv început,
Treptat el devine lut,
Uriaș ce va să cază-n zori, luminător.
Privesc la teancul de hârtii, poeme,
Bieții mei copii, volume, eu muream pe cal,
Un cal mereu atemporal.
Mă întrebi de ce nu mă căutai. Uitai.
Gutta cavat lapidem,
Nu mă tem și nu te temi,
Sceptrul prelungește mâna,
Inima ne e stăpâna,
Stând în umbră te dezvălui.
Binele vrăjește răul,
Mai adânc tot în pământ,
Te iubesc sub sânul stâng,
Vom deschide balul azi,
Poezie, simt cum arzi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neatinsă nicăieri
te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală
o-ndeși la sânul tău
ca pe o coțofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
și-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă
tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi
Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.
Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfințit
Peste-aceleași arătări și-aceleași case
clopot de sear-aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani subt poduri se depărtează
ce focuri vechi? ce nouă plută?
Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.
Se desface - care poartă?
Se deschide - care ușă?
Ies vârstele și-mi pun pe cap
aureolă de cenușă.
Întârziind subt vremi schimbate,
îmi taie drumul - care prieten?
Îmi taie pasul - ce vrăjmaș?
Ah, pasărea Foenix ca altădată
nu mai zboară peste oraș.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini
Mi-am împletit visele în palme
- înăuntru era prea multă îndoială,
râuri de cuvinte au început
să-mi curgă printre degete
adânc, în pământul
pe care mi-am construit lumea.
Nu știu când și unde
am învățat
să oblig tăcerea să cânte.
M-ating sunetele ei,
vibrații de distanțe
care apun în urme de pași.
Ma joc cu niște cioburi
de aripi
pe care le-am spart
din greșeală,
când am încercat să-ntind brațele
către rădăcinile prinse adânc
în drumul dintre noi.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Gabriela Dornean
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cât de departe e
ce mi-ai promis?
mi-e foame, mamă!
tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul și de-a latul
să vezi câți sunt ca noi și rabdă
mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc
e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând
să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simți în gură
și nu uita să cânți
Copile!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă în luna mai, plugul e de aur.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschide fereastra!
Bate cineva în geam.
Deschide, te rog!
Deschide chiar dacă
Nimeni nu e acolo,
Chiar dacă mi s-a părut.
Deschide!
Deschide fereastra larg,
Să mai simțim o dată
Parfumul florilor de tei,
Invadându-ne lacom
Somnul vieții,
În odaia întunecată
De-atâta uitare,
De noi doi.
Știi?!
Cei ce trec
Pe strada noastră
Pot crede
Că nu mai suntem aici.
Aici, unde cândva
Totul era al nostru.
Și fereastra,
Și casa,
Și strada,
Și teii.
Deschide!
Deschide larg fereastra
Iubirii noastre apuse.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (iunie 2006, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!