Morarul, când are apă la moară, bea vin și când n-are apă, nu bea nici apă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe patul de la moară
Albise brusc! Morile de moarte
învârteau mormintele goale
Vânăt!
Vânăt deget rupt în ochiul alb
ce leagă privirea de vedere
Se pregătea să moară.
Morarul striga
Striga... La revedere!
când noi reînviați stăteam la rând
și unul către altul
măcinați
strigam cu bucurie și durere
Pe curând!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru
Am făcut o derogare:
N-are bani, nici casă n-are.
Dar, când dragoste să fac,
Am văzut: n-are nici "ac"!
epigramă de Ștefan Boboc-Pungeșteanu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicolae Dabija este o vie dovadă că Basarabia n-a murit și n-are când să moară.
Grigore Vieru în Nicolae Dabija, Libertatea are chipul lui Dumnezeu (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar I-ai spune morții, când îți bate la poartă, că la acea adresă n-are cine să moară?
aforism de Cornel Stelian Popa (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu mă înțeleg pe deplin cu cineva decât atunci când e la pământ și când n-are nici dorința, nici puterea de a reveni la iluziile sale obișnuite.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Morarul
Melodiile, cupele pline,
Orele zilei, ritmate-n poeme
M-au gonit și pe mine
Pentru o vreme.
Am găsit moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Moara cu glas răgușit și cântat
În scrâșnet de piatră și plânset de undă.
Plutea înăuntru o spuză amară
Și-afară, la geam, luceau dulce caisele.
Mulți oameni își mai macină-n moară
Grâul și visele!
Morarul era un bătrân filosof,
Știa ce-i în țară și ce-i mai departe,
În Lună sau Marte,
Și nu cugeta la moarte.
Dar moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Are un glas răgușit și cântat
În scrâșnet de piatră și plânset de undă.
Morarul și el cântă, plânge aproape
Un rai pitoresc ori aproape-un prăpăd.
Privirile-i duse prin geam ori prin ape
Nu știu ce văd ori nu văd.
Cântă, morarule, plângi!
Eu îmi plâng până și-un vis ce se leagă,
Până și-un dor! Tu să plângi, să te frângi
Pentru viața-ți întreagă.
Căci aș cere prea mulți să mai fie
Ori nu!
Roși de iubire, asemenea mie.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
nu, nu mi-am dus mâna prin păr
nici nu am glaucom
cum nici nu sunt morarul
am rupt un poem eșuat în bucățele mii
așa cum Iisus a frânt pâinea
am aruncat deci trupul meu de hârtie și pustiu
văzduhului...
de aia îmi pare că
ninge
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată tânără pe patul morții
Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanțul de brațe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.
Un crin se usucă și-n laturi s-abate
Când ziua e rece și cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;
Așa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Și astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.
Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.
Amară e moartea când omul e june,
Și ziua-i frumoasă, și traiul e lin,
Când paserea cântă, când florile spune
Că viața e dulce și n-are suspin!
Să moară bătrânul ce fruntea înclină,
Ce plânge trecutul de ani obosit;
Să moară și robul ce-n lanțuri suspină,
Să moară tot omul cu suflet zdrobit!
Iar eu ca o floare ce naște când plouă
Creșteam, pe cunună să am dezmierdări,
Și mie amorul cu buze de rouă
Cu inimă dulce îmi da sărutări.
Ca frunza ce cade pe toamnă când ninge,
Suflată de vânturi aici pe pământ,
Ah! Juna mea viață acuma se stinge
Și anii mei tineri apun în mormânt!
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar E seară, povară-s la moară (a se citi în clar-obscurul Efectului Doppler din acustică)
M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai grea.
Nimic n-are poetul, când are tot ce vrea;
Puneți-mi, de se poate, zăbală, frâu, ham, șea,
Duceți-vă la moară, cu mine, pe șosea!
M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai greu.
Potcoavele tocite fac trap galopul meu,
Bătrânul sunt, ce țipă: copile, stai mereu,
Și nu mai bate calul, căci poate sunt chiar eu!
M-apasă înserarea. Pe tâmple, tot mai grei,
Se-aud la cotitură, spre moară, pașii mei...
Nu Doppler e de vină, de vină sunt acei
Ce te-au trimis în cale-mi, povara să mi-o iei!
poezie de Marius Robu (12 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre de moară
Au murit brazii de pe stânci,
Trăiesc doar butoaiele de lemn.
Lumea lor nu are soare,
Doar păianjeni ce sunt eroi ai nimănui.
Oamenii râd, oamenii uită, oamenii nu simt...
Perdele de fum desenate în noapte
Și șoapte rostite ultima oară,
Aș fi vrut să rămâi mereu aproape
Dar și despărțirea poate fi o comoară.
Cu sticle de plastic păstrez amintiri,
Lemnul mă ceartă dar știe și el
Că munții suspină când nimeni n-are
Nici o vină.
Au venit zilele cu praful gri,
Cuiele ruginite se-ndoaie în timp,
Păstrez același lacăt,
Deschid aceleași uși,
Ascult aceeași liniște.
În lumea care nu mai este a ta
Eu am venit cu lumea mea,
Să stau acolo?
Nu știu cât
Și nici nu știu dacă e bine.
Voi reuși?
Poate nu vreau,
Oare mai sunt alții ca mine?
Las întrebări în rumeguș
Să se usuce, să dispară.
Pășesc acum, pământul gol,
Am reușit, pietre de moară!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui ateu
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Și nu pot să-l contrazic.
De credință dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic.
Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că așa făcea de mic...
N-are nici un Dumnezeu...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mintea te-a stors, te-a epuizat, când ai urmat-o orbește toata viața, când nici măcar binecuvântatul somn nu mai vine la tine din cauza nesațului ei, când ești sleit și de ultima picătură de energie, acum ești cu adevărat pregătit să lași mintea să moară înainte de a muri. Dacă nu faci asta Chiar Acum, daca nu lași mintea să moară, ea nu te va lăsa să trăiești. Când cu adevărat mintea moare cu tot cu "eu"-l ei infect, când ai ajuns la capătul minții, în sfârșit, ești liber ca libertatea. Ești Liber ca viața și nu ca un corp efemer prizonier în ea! Privește și vezi chiar Acum, chiar în aceasta Clipă, tu ești Viața etern liberă de gândul efemer ce apare chiar acum în ea și încearcă, plănuiește, zămislește și speră până disperă să o ia în posesie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel epigramatic, seria 2-a din 10.07.1979 - 27.11.1979: 6. Precizare
E cazul să mă "încontrez".
Când sunt de adversar constrâns;
Când poanta n-are nici un miez,
E autorul ei de plâns!
epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristeți neîmplinite...
Când n-are omul ce să facă
O ia pe drumuri ca nebunul
Și-alege din trasee unul
Își ia și soața pentru clacă
Sperând să-i placă
Îi merge gura ca taifunul
Și schimbă placă după placă
Soția
Fără să mai tacă...
Când n-are omul argumente
Să o-ntrerupă pe soție
O ia pe drumul dinspre vie
Și-n fericitele momente
Precum Terente
Se-ndrăgostește în prostie
Își lasă soața cu talente
Și pleacă
Fără argumente...
Când n-are omul pic de minte
E inutil să vă mai spun
Crezând că e pe drumul bun
O ia cu capul înainte
Ideile și le dezminte
Bezmetic ca un om nebun
Îi umple capul de cuvinte
Soția
Veșnicul taifun!
Când n-are omul ce să facă!...
poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când îi dă Dumnezeu, nici dracul n-are ce-i face.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.
Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutăm
Căutăm soarele când cerul e acoperit de nori.
Căutăm frumosul când grădina n-are flori.
Căutăm sănătatea după ce ne-îmbolnăvim,
Căutăm tinerețea după ce îmbătrânim.
Căutăm prietenii pe care i-am pierdut,
Căutăm înălțarea atunci când am căzut.
Căutăm totul.
Ce căutăm, nici noi nu știm.
Căutăm viața când este prea târziu.
O căutăm, dar n-o mai găsim.
poezie de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Oare ce-ar putea să fie?!
Să vă spun câteva fapte,
Despre visul de azi-noapte.
Stam pe-un fund de pălărie
Gata de-o călătorie.
Pe deasupra, o umbrelă,
Ca un petec dintr-o velă,
Din puf fin de păpădie,
De zici că-i scamatorie.
Ce ciudată arătare
Stau și mă uit cu mirare.
În ce soi de daravelă
Sunt, sau e o bagatelă?!
Îmi zic singur: - Ei drăcie,
Oare ce-ar putea să fie?!
E-un vehicul, e-o minune,
E real, e ficțiune?!
Când deodată se smucește,
Saltă, se rostogolește...
E ditamai hărăbaia,
De-ajung să mă-ntreb ce-i aia?!
Nu-i vapor, nici limuzină
Nu-i nici tren, dar nici drezină
Avion nu-i, nici rachetă
Nici tramvai, nici bicicletă
Nici elicopter, nici barcă
Nici căruță, dar nici arcă
De o vezi pe ceru-albastru
Nu-i cometă, dar nici astru.
Nu-nțeleg, la o adică,
Oare cum de se ridică?!
Volan n-are, nici padelă,
Nici bielă-manivelă.
Nici motor, nici tu pedale,
Nici doi cai mușcând zăbale.
Nici pagaie, nici benzină
Kerosen nu-i, nici turbină.
Nu are șenaluri, șine,
N-are rute, serpentine.
Nu-s ioc zbaturi, ori șenile,
Nu-i nici urmă de rotile.
Nu tu abur, nici elice,
Nu curent, nu tu tălpige.
Aripi n-are, însă zboară?!
Pare că e tras pe sfoară...
Am confort unu-n nacelă;
Parcă-s în telenovelă...
Dacă îi pun și-un claxon,
Vă iau pe toți... în balon...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!