Prostului îi mănâncă şi câinii din traistă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musafirul întârziat mănâncă din traistă.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa Domnului.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aperitivele se mănâncă, ciorba se mănâncă, friptura se mănâncă, sarmalele se mănâncă, fructele se se mănâncă, ciocolata se savurează.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, Ciocolata (22 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca omnivor, omul nu este programat pentru un anume tip de hrană precum câinii, care mănâncă aproape numai carne, sau vacile, care nu mănâncă decât iarbă. De aceea omul e nevoit să încerce de multe ori mâncăruri noi şi să le evalueze cu ajutorul gustului.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii mănâncă. Pisicile iau câte un dineu.

citat din Ann Taylor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a bătut prostului norocul la uşă şi nu a ştiut dacă se bea sau dacă se mănâncă.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Estetica decadenţei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (T-Z)

Nu degeaba îl cheamă Taină: este un om plin de taine.
Nu degeaba îl cheamă Tăcutu: este un om tăcut.
Nu degeaba îl cheamă Tânjală: se lasă mereu pe tânjală.
Nu degeaba îl cheamă Toma: e greu de convins.
Nu degeaba îl cheamă Traistă: e neam de traistă.
Nu degeaba o cheamă Tufă: e tufă.
Nu degeaba îl cheamă Urâtu: este un bărbat urât.
Nu degeaba îl cheamă Uriaşu: este uriaş.
Nu degeaba îl cheamă Văcaru: este văcar.
Nu degeaba îl cheamă Vicleanu: este un om viclean.
Nu degeaba îl cheamă Viteazu: este un om viteaz.
Nu degeaba îl cheamă Voinicu: este un om voinic.
Nu degeaba îl cheamă Vrăjmaşu: este un om vrăjmăşos.
Nu degeaba o cheamă Vulpe: este o femeie şireată ca o vulpe.
Nu degeaba îl cheamă Zgârcitu: este atât de zgârcit, încât îşi mănâncă de sub unghii.

George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Mustesc zemurile păsării, pasărea a fost
împuşcată şi acum putrezeşte pe câmp
nici câinii n-o mai mănâncă, su fugit şi câinii
pe pustie printre zăbrelele oaselor
dar apare visul în cămaşă albă
însângerat în dreptul inimii
se plimbă la marginea pădurii visul
Doamne, ştiam că pasărea a fost împuşcată
nu visul, credeam că mai
am dreptul la vis
taci, îmi şopteşte sufletul
visul nu moare odată cu trupul
visul nu e din carne
Iar trupul e doar imaginaţia visului.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostului nu ai ce-i face

Prostului orice i-ai zice
Nu-l poţi convinge că-i prost
Mai degrabă sapi amice
Un hectar de permafrost.

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două tipuri de câini: câinii de pe lângă casa omului şi câinii din fruntea ţării.

aforism de George Budoi din Politică şi politicieni (10 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunarea prostului

Cu curaj, nu fără rost,
I-am spus prostului că-i prost;
Azi îmi este şef la stat,
Iară prostul... n-a uitat!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (10 ianuarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observ cu tristeţe că lumea de azi, în care câinii celor bogaţi mănâncă mai bine decât săracii, este obosită şi confuză, pierdută în mizerie şi disperare, că soarta noastră trece din mâinile unora pe mâinile altora flămânzi de putere.

Camelia Opriţa în Părinţilor noştri – între esenţial şi etern (2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesia prostului

Obsedat că nu mai scapă
De blestemul cunoscut,
Ocolind în cale-o groapă
În prăpastie-a căzut.

epigramă de Valerian Lică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea prostului

Să se recunoască depăşit de unul mai prost decât el!

culmi
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baxurile şi câinii

Din poliţie se strigă:
Fugit-au câinii afară,
Dar pe noi nu ne intrigă?!
Vor să vadă... cum se cară!

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii lunii...

Ciobănaşul cată mieii
Răzleţiţi de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.

Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?

Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit şi câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!

Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanţa,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

avere n-am
imi pun opincile în traistă
şi vin desculţ acasă
Mamă
de mă primeşti
să-mi laşi doi rugi de mur
în prag
de nu
altă avere n-am
îmi pun opincile în traistă
şi plec spre nicăieri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada prostului... fără sfârşit

Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aştepţi la recompensă;
Nici cel puţin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?

Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aştepţi să-l ai fidel;
Nici cel puţin că-i speli păcate...
Ce ţi le pune-n cârcă... el!

Când prostului mai dai o şansă,
Să nu te-aştepţi să recunoască
Nici cel puţin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?

Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aştepţi să-şi plece capul...
Nici cel puţin să-şi ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispăşeşti... Ţapul!

Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aştepţi la modestie;
Nici cel puţin c-a înţeles
Că-i doar bun simţ... nu măgărie!?!

Când prostului îi spui deştept,
Să nu te-aştepţi la vreo favoare;
Nici cel puţin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!

Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aştepţi s-o demonstreze...
Nici cel puţin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?

Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aştepţi la argumente
Nici cel puţin... Nu-şi are rost;
EL, umple săli de... parlamente!

... Şi cum nu-i singur, are adepţi;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza şi iarba-s, de inepţi!
Cert; poţi să te adresezi... oricui!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidiosului nu-i vine indigestia din ce mănâncă el, ci din ce mănâncă ceilalţi.

proverbe portugheze
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!