S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie pare că s-a mai spus. Se repetă, conştient sau inconştient, aproape fond şi formă, de condeiele de meserie şi de acei de bună-credinţă care au curajul să creadă că sunt cu totul originali.

citat celebru din George Bacovia
Adăugat de Danutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui literat fecund

S-a spus că dumnealui nu-i cult,
Dar s-a greşit profund: se ştie
Că el citeşte foarte mult -
Adică tot ceea ce scrie!

epigramă de George Corbu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destul

Când voi fi liniştit, voi scrie un vers
In care veţi vedea că sunt părăsit -
Voind să descifrez ceea ce era şters,
Aproape, nu mai ştiu ce-am voit...

Plângând, mi-am spus să nu mai plâng -
Eu aveam...
Cine mai ştie, şi eu, ce gândeam,
Altădată, în crâng!

Voi scrie un vers, când voi fi liniştit...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui scriitor

Am spus de mult că scrie prost,
Dar el, de scris, nu s-a lăsat.
Să i-o repet nu are rost
Că între timp s-a consacrat.

epitaf epigramatic de Gabriel Teodorescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop cadru pe o balenă albă

desigur că într-o mare neagră
asta ca să fie chiar mai clar totul
ce spun eu totul
mai mult decât orice ar putea fi închipuit
sau chiar mult mai mult decât atât
absolut de neînchipuit
apoi
ca în mai toate filmele alb-negru şi mute
(atât de mute încât surzii
ar prefera să râmână surzi
şi atât de lipsite de culoare
încât curcubeele devin liniare)
totul se reduce în final la un singur punct

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum s-a scris mai înainte de noi

Lumânarea se stinge lângă crucea de piatră
roasă de timpul sălbatic,
greierii din umbră anunţă înserarea.
Chiar dacă încerc să descifrez un nume
rămân cu aceeaşi durere,
totul s-a împlinit
cum s-a scris mai înainte de noi.

Mă apasă o vagă tristeţe
cu aripile rupte,
cu inima strânsă fără să ştiu de ce
plec mai bătrân decât sunt,
crucea mă apasă pe umeri
cu o povară grea atât de străină
că străin mi se pare şi drumul.

Nu ştiu dacă o să mai revin,
de pe acoperişul veacului trecut
lumina se teme să mai coboare
ascultă glasurile din pământ şi plânge

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţiile în care s-a făcut literatură în ultimul deceniu în România au fost - şi sunt mai departe - atât de vitrege, încât e de mirare că s-au mai scris cărţi.

citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori

Sau ne cautam prea mult...
Sau gandim nejustificat de mult...
Sau reactionam curios, cum nu am vrea...
Sau actionam cum dorim, dar ne iese prost sau aproape prost...
Sau nu stim ce gandeste celalalt...
Sau nu stim de ce am facut asa...
Sau nu stim ce ar vrea celalalt...
Sau ne pare rau ca nu am discutat...
Sau ne pare rau ca nu ne-am citit gandul, cuvantul...
Sau nu mai avem timp.
Oricum, atat de multe cuvinte, incat alternativa, solutia problemei,
nu se mai vede. S-a ascuns, s-a pierdut printre sau-uri. Nu poate fi inlocuita cu altceva? Cu alt cuvant?
Ori nu se poate?

poezie de Violeta Pifu din Biblioteca sentimentelor. Lumi retuşate (2004)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vechime se observă că omul minuţios "pune punctele pe i, nu uită o iotă"; apoi observaţiile s-au înmulţit: s-a constatat de pildă că o natură impetuousă, cu o imaginaţie aprinsă, neglijează punctuaţia, zvârle cu repeziciune litere rău formate pe hârtie, făcând mari mişcări de condei care imită gesturile nestăpânite ale naturii entuziaste; s-a observat că femeile au un scris mai culcat şi mai puţin apăsat ca bărbaţii; că o fire emotivă are un scris inegal, saltăreţ, pe când omul stăpân pe sine scrie ponderat, stăpânind mişcările condeiului; s-a observat că o natură sensuală are un scris îmbâcsit de cerneală, pe când o natură imaterială scrie delicat, subţire; că un zgârcit înghesuie literele, apropie cuvintele, scurtează finalele, utilizează toată hârtia de la o margine la alta, pe când risipitorul scrie trei-patru cuvinte pe rând, împrăştiindu-le, lăsând margini mari la dreapta şi la stânga scrisului; s-a observat că un om cult suprimă buclele lui h, b, g etc., reduce tot traseul, schiţează mai mult literele decât le scrie complet, simplifică tot traseul în vederea obţinerii unui spor de iuţeală; că omul modest are un scris simplu; înfumuratul, cocheta, un scris cu floricele şi înzorzonări etc.; s-a observat într-un cuvânt că scrisul este un aparat înregistrator extrem de sensibil al inteligenţei, sensibilităţii şi voinţei.

citat din Jean Hippolyte Michon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Oceanul de Linişte, s-a format un val - un val care călătoreşte atât cât este necesar să călătorească, după care se va reîntoarce în Ocean. Pentru a călători conştient, valul a fost dotat cu conştienţă proprie, însă, văzându-se separat de celelalte valuri, a început să simtă frică - frica de a fi pe cont propriu. Această frică, la fel ca oricare formă de frică, apare în clipa în care priveşti Viaţa ca fiind separată de tine. Această percepţie distructivă a valului a creat numeroase fobii, temeri şi anxietăţi, care nu îi permit valului să conştientizeze Cine Este El Cu Adevărat. Valul îşi priveşte forma, se identifică total cu forma şi uită că, de fapt, el nu este forma valului, ci apa care se manifestă prin respectiva formă. Cu cât va fi mai aproape de mal, cu atât forma valului se va diminua, iar atunci el va deveni mai conştient de Sine - şi suferinţa va lua sfârşit.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am impresia că numai eu sufăr, că toată suferinţa acestei lumi s-a concentrat în mine, că numai eu mai am drept la suferinţă, deşi îmi dau seama că există suferinţe şi mai groaznice... Mă simt atât de impresionat în faţa suferinţei, încât îmi pierd aproape tot curajul. Şi-l pierd, fiindcă nu pricep de ce există suferinţă în lume.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten scriitor

Am spus de multe ori că scrie prost,
Dar el de scris nu s-a lăsat,
Să i-o repet nu are rost,
Că între timp s-a consacrat.

epigramă de Gabriel Teodorescu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care au fost atât de mult timp deprimaţi şi trişti, încât dacă ar primi o veste bună, ar proceda precum femeia care mi-a spus odată: "Nu-i bine să fim prea fericiţi". Ei sunt atât de obişnuiţi cu ideea de nefericire, încât nu mai înţeleg deloc şi nu mai concep fericirea. Doresc să se scufunde tot în tristeţe, aceasta părându-li-se perfect normală.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a trezit creierul şi a spus: Eu iubesc viaţa.

citat celebru din George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii

Aveam o poezie care nu mă lăsa să dorm
Şi am trimis-o la ţară
La un bunic.

La urmă am scris alta
Şi i-am trimis-o mamei
S-o păstreze în pod.

Am mai scris după aceea vreo câteva
Şi, cu strângere de inimă, le-am încredintat rudelor
Care şi-au dat cuvântul că or să aibă grijă de ele.

Şi tot aşa, pentru fiecare poezie nouă,
S-a găsit câte un om care să mi-o primească,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la rândul său. un prieten,
Atât de bun, încât să-i încredinţeze taina.

Aşa că nici eu nu mai ştiu acum
Unde mi se află cutare vers
Şi, în caz că mă calcă hoţii,
Oricât de mult m-ar schingiui,
Tot n-o să le pot spune mai mult, decât
Că ele sunt la loc sigur,
În ţara asta.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de sfârşit

Ştii că sunt metode
de a fi crud cu mine
pe care le-ai lăsat încă
neexplorate?
Ţi s-a facut oare lehamite de acest joc?
Sau ai început, doar început,
să-ţi doreşti să-mi vindeci
dragostea bolnavă?
Eu sunt un om
cu o infirmitate în lăuntrul lui.
El suferă atât de mult încât l-aş fi ucis
dacă aş fi îndrăznit.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa "Fluturii" de Corneliu Moldoveanu

S-a zis mai an că-i plagiată
O piesă, nu mai ştiu a cui.
Dar "Fluturii" sunt, de-astă dată,
Originali - din capul lui.

epigramă de George Ranetti din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte puţină lume mai scrie astăzi cu stiloul sau creionul. Între cerneală şi grafit s-a interpus tastatura calculatorului, rezultatul fiind o scriere impersonală, aceeaşi pentru toţi utilizatorii. Se scrie tot mai mult la două mâini, de unde până nu de mult se scria doar cu trei degete.

Mihail Mataringa (8 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot suntem la capitolul exploratori, hai să râdem de una dintre glumele lui Elon Musk. Exceptând partea cu "impactul" din replica lui, ce a spus este o glumă pentru că nu s-a întâmplat încă şi pentru că pentru unii dintre noi, visul lui pare ireal? Aşa s-a întâmplat şi cu alţi "nebuni" care au schimbat cursul omenirii şi au scris istorie. E posibil ca aşa să se întâmple şi cu tine acum. Să ai un vis şi să fii considerat nebun. Să ţi se râdă în faţă atunci când povesteşti despre el. Cât timp ai un vis sau o misiune şi eşti pe zi ce trece mai aproape de îndeplinire, indiferent care e aceea, nu eşti niciodată mai prejos decât oricare alt om din lumea asta. Indiferent dacă e Obama, Steve Jobs, M. L. King, J. F. Kennedy sau alţii. Până la urmă de aici au plecat şi ei.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antrenare

La locul întâlnirii
Am aşteptat
De un timp
Ore trec
Dezolant
Aceasta gândeam
Iar despre tine
Mi-am zis
Ca mă duci
Intr-o lume
Care ţine mult
Ca într-o cameră cu cărţi
Din tot ce se vorbeste
Pe atât se tot scrie
Si-m limba
Care o cunosc
Sunt multe teme
Cu ştiinţa versificării
Descrie tu
Când dezolant
Ore trec.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnură

Atunci fiecare dorea schimbare
Nu aşa de dragul schimbării
Ei doreau efectiv să fie mai bine
Când a fost trecut pragul decisiv
Ce mai euforie totală
Speranţa crescuse exponenţial
Atinsese cote alarmante
Din neatenţie şi lipsă de vigilenţă
S-au produs busculade
Încât s-a ajuns la dezordine
Care a degenerat în distrugeri
În fiecare loc s-a distrus ceva
Şi nu s-a înlocuit cu nimic
Aşa sau înmulţit golurile
Şi vidul pare că se extinde
Ca un univers ce se disipă
În mod tot mai accelerat.

poezie de David Boia (9 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!