Fricosului îi tremură balamalele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fricosului îi ţâţâie venele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fricosului îi intră frigul în oase.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fricosului îi îngheaţă măduva în ciolane.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simularea curajului este arma fricosului.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu miroase mai scârbos pe lume decât sudoarea fricosului.

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

alegere

Alegerile sunt balamalele destinului.

definiţie de Edwin Markham
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţivul se clatină pentru că nu-l ţin balamalele.

aforism de Harry Ross (15 aprilie 2016)
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Bestia! Tremură ca o cârpă...
Groparul: Mai rău! Tremură ca un om!

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul cu fund

de fetiţă bombat trece sur
escitat liniile de tram
vai puţin
tremură puţin tremură
el va fi p
remiat de fundaţia rotary timişoara (?!)
aşa că p
uţin tremură p
uţin are în corp o mişcare
de tremurare
de parcă
nu ar scrie şi el numai p
oezii foarte proaste
iar politic
nu ar fi un minor devastat
o fetiţă prea proastă
un prostănac de băiat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

alegere

Alegerile sunt balamalele destinului. Dacă nu facem alegeri, porţile destinului rămân închise.

definiţie clasică de Pitagora
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii

Flacăra mică-a lămpii pâlpâie
pe noptiera patului ei rece.

Ea tremură uşor
între în cearşafurile din satin roşu,

anticipând
atingerea uşoară a mâinilor pe piele,

răsuflarea caldă pe ceafă,
buzele înfiorând gâtul ei svelt.

Ea tremură uşor
În vreme ce ceasul bate de douăsprezece.

Inima îi freamătă.
Paşi; scârţâitul uşii de lemn.

Ea tremură uşor.
Ţinându-şi respiraţia... pretinde c-a adormit.

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge rar

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tremură sub vânt

Soarele va cădea iar

pe deal
mestecenii fac semne

şi tremură sub vânt
florile nimănui

ciobanii râd
a mai venit o seară.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

scriu poezia,
un rahat de poezie nemestecabilă
tremură tinerii din încheieturi aşteaptă
mai scrie babacul?

tremură de două luni şi aşteaptă
cum ai aştepta o flegmă pe faţă
candid plasată de un maestru yoga.

nu vreu să-i dezamăgesc
scriu oarecum cu silă
dar dedicat
au dreptul să citească un poem
nemaipomenit
în fumul de cînepă

fumul îl face inspirabil
şi inspiraţia
trece direct în creier
cum un virus creat special

scriu rahatul de poezie
pămîntul tremură de două luni
tinerii se lasă pe spate şi tremură braţele
ritualul acesta doar mă determină
poezia e dulce

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se caută din priviri

ochii lor nu se caută
rătăcesc pe cerul pe care se a
prind stelele, pe pământ
frunzele tremură
tremură mângâiate de a
(d)ieri visau
ochii lor nu se caută
se ştiu se odihnesc îmbătaţi
de fericirea misterioasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj

trebuie să ai curaj
să ne strănutăm în faţă
cu pute
rea dată de virus
să ne sărutăm cu pasiunea
infectaţilor din ca(ra)ntina
plină de coronaviruşi
şi noi să ne pupăm ca doi
nebuni baricadaţi după o uşă
metalică care strănută
prin toate balamalele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremură aroma de tei

E-hei!
Tremură aroma de tei,
Ochii-mi cuprinşi de scântei,
Inima-n mreji de văpăi
Cată seninul din ei.

Popasul sub şoapte de nuc...
Toate se duc,
Da, se duc!..
Iubire,
Ţesută prin noi,
Te duci,
Nu mai vii
Înapoi!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi tremură creionul, mâna nu...

Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură şi ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii şi atât

Este un frig afară, ger de fier
Şi-ţi scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am să imit pe nimeni, doar îţi scriu
C-aş vrea să vin la tine, chiar târziu

Îţi scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ţi nepăsare, vis ciuntit
Şi de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând

Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoţional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi

Şi dintr-o dată ochii-mi, obosiţi
Au scris fără de mine, s-a sfârşit
Şi îmi căzură pleoapele, pe rând
Şi te-am visat în noapte, aşteptând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremură cheia

în mână când era uşa închisă
fără vizor nu vedeai
cine intră dacă cheia intră
deschide orşice uşă cu fâlfâit
de aripi cu perie albă

tremură mâna cu cheia pregătită
pentru succes n-au nici ochii roşii
când plâng sau râd la uşa
întredeschisă până te strecori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Un glas blajin din lumi întunecate
Îmi tremură cu sfânta lui vibrare
A gândurilor caldă întrupare
În pacea unei linişti fermecate...

Doi ochi mă urmăresc ca o mustrare,
Când toate par în visuri cufundate;
De-a pururi ard privirile-nsetate,
În noapte-mi, ca un far pe-ntinsa mare...

În ele tremură poveşti frumoase,
Ce plâng un farmec ruinat în vremuri,
Redeşteptându-mi amintiri duioase...

Şi eu le-ngân. - E trist mereu să tremuri,
În umbra visurilor irosite
De dorul unor clipe fericite...

sonet de Panait Cerna (17 ianuarie 1897)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!