Omul învățat are stea în frunte.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ca azi
Am învățat să sufăr,
ca azi să pot zâmbi.
Am învățat să iert,
ca azi să pot iubi.
Am învățat să văd,
ca azi să pot citi.
Am învățat să rabd,
ca azi să pot simți.
Am învățat să plâng,
ca azi să pot cânta.
Am învățat să admir,
ca azi să pot visa.
Am învățat să fiu și singur,
ca azi să îți zâmbesc.
Am învățat să te ascult,
ca azi să-ți povestesc.
Am învățat să tac,
ca azi să pot vorbi.
Am învățat ceva,
ca azi să pot trăi.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (30 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt omul...
Sunt omul obosit de vreme,
care de moarte nu se teme.
Cu fruntea sus, privirea dreaptă,
sunt omul căruia,
ce-i este scris, așteaptă.
Că prea devreme m-am născut
este perfect adevărat.
De atunci, prin viață am trecut
și lucruri multe-am învățat.
am învățat cum să muncesc,
am învățat cum să clădesc,
am învățat cum să trăiesc.
De aceea poate am ajuns
să-mi număr anii chiar cu suta.
Soarele meu n-a apus,
pe Bistrița, mai navighez cu pluta.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
- învățat
- Învățat e omul care nu termină niciodată de învățat.
definiție celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra nisipului
Am învățat aici să cred în lumină,
Să pun la-ndoială și umbra și norul,
S-adun în clepsidre și viața și dorul
Să fug îngrozit de tăceri și rutină.
Am învățat aici să trec peste margini,
Să rup din zăplazuri un bob de răcoare,
Să pun în izvoare un dor de izvoare
Să stâmpăr durerea cu flori și cu pagini.
Am învățat aici să-ngheț în cuptoare
Și-n norduri să-mi caut căldura cea grea,
În orice-nserare se naște o stea
Și-n orice lumină-i o stea trecătoare.
Am învățat aici să cred în tăcere
Și-n stropul de piatră trecut în nisipuri,
Căci toate în viață se fac din nimicuri
Și apa în stâncă își află putere.
Am învățat aici să fiu amintire
Și-un loc de-amintire uitat în pridvor,
O clipă de-acasă, un nor, un răzor
Și-o lume trecută prin foc și iubire.
Am învățat aici să cresc din cuvânt,
Cum crește cuvântul din limba tăcerii,
Cum trece speranța din lumea durerii,
Cum crește țăranul din Dor și Pământ.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potcovirea
Uneori îmi încalț potcoavele în fața ta
să vezi neîmblânzirea cum te așază în șa
și cum nechează luna înhămată la cer
țesălată-n lumină
cu gândul la vină
cu miros de stea în frunte
pe caleașca minții punți
cu marea cuminte cu frunțile-n frunte
și cu palma ta pe spate-mi
înroșită-n adulter.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat
Mi-am construit
în viață drum
N-a fost ușor
am râs... am plâns
Doar sunt un om
Am învățat că în viață
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învățat
ca să muncesc.
Am învățat să iert
Dar nu-i de-ajuns
Am învățat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învățat să-nvăț
Ce n-am știut demult
Am învățat
să prețuiesc
Prietenii din jur
Să cred în mine
în eul meu
Am învățat să sper
Un soare care mâine
Va răsări... la fel!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții despre oameni
am învățat de la avari că drumu' anevoios
e un cuțit fără mâner ce taie pân' la os.
am învățat de la stăpâni că lumea nu-i a lor
că întrutotul ei depind de viața sclavilor.
am învățat de la săraci că avuția stă
în germenele dragostei cum a-ul stă în ă.
și am învățat că omul între zi și noapte
peste drumul vieții trece în drum către moarte.
..........................................
dintre lecțiile vieții una este care
m-a-nvățat că din ruine cad mărgăritare.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cap de cal, fie și cu stea în frunte, tot cap de cal rămâne.
aforism de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Am învățat la școală o vorbă ce zicea că lingușirea-i hrană doar pentru proști sadea, dar după câte știu și omul învățat din ea să se înfrupte încearcă câteodat'.
citat clasic din Jonathan Swift
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul învățat a citit mult, omul înțelept a trăit multe.
aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o zi cu stea în frunte,
Mai frumoasă ca oricând,
E dispusă să m-ajute,
Eu mă caut, rătăcind.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul devine stea
Omul credincios,
cât trăiește pe pământ,
primește lumină de la soare.
Când își încredințează sufletul,
primește de la lumânare.
Când sufletul ajunge la cer,
primește lumina Domnului.
Devine stea.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea
privind ochii tăi albaștri
nu aș spune vorbe-n vânt
aș schimba polii magnetici
ai planetei zis Pământ
și așa-n degringoladă
te-aș fura în infinit
să nu prindă nimeni urma
să vadă când am fugit
cu sărut de foc în noapte
te-aș preface într-o stea
nemurire-ți pun pe frunte
și eu veșnic te-aș urma.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- învățat
- Învățat este omul care se învață necontenit pe dânsul și învață necontenit pe alții.
definiție aforistică de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia
El se credea un inorog
Cu stea în frunte și... dotat;
Însă era un boșorog,
Puțin senil și... scăpătat!
epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul copil
Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit
Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas
Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori
Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream
Cu timpul, am plecat privirea,
Rușinea m-a făcut s-o fac,
Am înțeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac
Am priceput că mi-ai dat voie
Să aflu tot, să știu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat și că nu e
Mi-ai modelat și optimismul,
Să nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
Să știu să cer, să dăruiesc
Dar mai presus de tot și toate,
M-ai învățat să fiu umil,
Am înțeles că omul poate
Să stea în suflet, un copil.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă întrebare
Tu, care-mi vorbești doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecând o stea?
Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleștar,
dar un om s-a încovoiat și a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva...
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura?
poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A sta în prezența unui om la minte luminat, la inimă bogat și cu a înțelepciunii stea în frunte e ca și cum ai inspira aer proaspăt, revitalizant de munte.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
îmi recunosc păcatele sub sfânt patrafir
din greșeli am învățat și am evoluat
am prețuit cuvântul ca pe un safir
din cerul poeziei o stea am luat.
în grădina vieții precum un trandafir
am sorbit lumini suspine-am diluat
îmi recunosc păcatele sub sfânt patrafir
din greșeli am învățat și am evoluat.
parfumul florilor purtat e de zefir
în orizontul meu cu nimb nepoluat
curcubeu de iubire și culoare răsfir
peste lumea viselor care m-a preluat.
îmi recunosc păcatele sub sfânt patrafir
din greșeli am învățat și am evoluat.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
omul acesta este înalt și alb
ca un mesteacan obosit
de lungile clemente
abia de vad de unde a venit
sa-mi fie frunte
frunza
in iarna ce se-apropie subtil
cu umbre fade si miros salciu
de gheata ce se sparge si disipa
lumina-n aurori
e omul meu venit de nicaieri
o doamne
cat suflet poti sa pui
peste ghetari
paduri
și tot ce-a mai rămas
înalt și alb în omul ăsta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!