Când ar fi pe pofta câinilor, n-ar rămâne vite-n sat.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deşart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi ţel,
n-ar mai fi şoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leş
iubirea, ea,
totu-am da greş...
n-ar fi simţiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pofta vine mâncând

Când mulţi nici n-ar dori să guste,
Nici dac-ar fi, cumva, pe ducă,
Eu chiar aş devora lăcuste,
De vin cu gând să ne conducă...

epigramă de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am creat un Sat al Cuvintelor. Un Sat care există o dată la o sută de ani. Un Sat, în care Poeţii cotropesc alte sate întregi de cuvinte, în căutarea Poetei. Un sat, în care Poeziile complotează cu Poetele împotriva Poeţilor. Este satul în care se varsă mult sânge de cerneală pe hectarele de hârtie. Un sat, moşierul căruia este Poetul. E un sat în care se ţin ceremonii la naşterea fiecărei noi poezii.

Doina Postolachia în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia câinilor (minifabulă)

Câţiva căţei o jalbă au depus,
La şeful lor cel mai de sus.
Fără să stea pe gânduri dus,
Acesta astfel le-a răspuns:
"Democraţia, dragii mei,
Nu e pentru căţei!..."

hexagramă de George Budoi (22 ianuarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Ştefan Hruşcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pofta vagabondării să nu biruie inima ta, căci vagabondarea împreunată cu pofta strică mintea cea fără de răutate.

citat din Evagrie Ponticul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Al.O. Teodoreanu, pentru "Cronica gastronomului"

O cronică de-a ta - mirare! -
Se valorifică-ndoit:
Deschide pofta de mâncare
Şi strică pofta de citit!

epigramă de Mircea Pavelescu din Păstorel, politice şi apulitice (1934)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi nu deţin la curte funcţii înalte, dar n-ar fi în stare să fie primari în sat.

Antonio de Guevara în Dispreţ pentru curte şi laudă pentru sat (1539)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Al.O. Teodoreanu - care deţine "Cronica gastronomică" la o revistă

O cronică de-a ta - mirare -
Se valorifică-ndoit:
Deschide pofta de mâncare,
Dar strică pofta de citit.

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine-n sat

Grijeam de fraţi, de oi şi vite
Şi-aici doream ca să rămâi,
Aveam în sat şi câteva iubite
Vreo două chiar în clasa-ntâi.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de sat

Veşnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)

Mi-e dor de sat, unde veşnicia e la ea acasă,
Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,
Unde pâinea e tăiată în două şi e pusă frumos pe masă,
Unde mă aşteaptă un suflet sfâşiat de dor!

Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,
Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!
Unde se-aude susur de izvoare,
Acolo veşnicia cu adevărat mă aşteaptă.

poezie de Vladimir Potlog (13 mai 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senatorului câinilor, Marius Marinescu, care a contestat noua lege a câinilor maidanezi, adoptată de Parlament după ce copilaşul Ionuţ Anghel a fost sfâşiat şi ucis de maidanezi în Parcul Tei

Tot ce vă interesează sunt doar votul şi puterea,
Căci odată câştigate vin şi banii, şi averea.
Voi petreceţi ca în basme, mor de foame nevoiaşii,
Iar în parcuri maidanezii ne mănâncă copilaşii!

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (10 septembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele din sat s-au modernizat

Când vorbesc de-a mea mândruţă,
E vedetă-n sat, pe net,
Are-un cal şi o căruţă,
Dar... o plimbă-un proxenet.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

din sat rămâne
doar turla bisericii -
oamenii în bărci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce erai tu înainte ca nimic să Fii/fie? Ce rămâne atunci când nici măcar moartea nu mai rămâne? Ce rămâne atunci când nici naşterea nu-ţi mai rămâne? Ce rămâne atunci când nici măcar gândul nu mai rămâne? Moartea mai rămâne? Dar reîncarnarea gândului, de azi, pe mâine şi într-o altă "viaţă" mai rămâne? Dar aceste întrebări, mai rămân? Ce erai tu înainte ca nimic să Fii/fie?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu n-ai exista

dacă tu n-ai exista
albastru ar dormi în nefiinţă
toate felurile de strâns în braţe n-ar spune nimic
respiraţia n-ar fi o greutate
când ochiul tău prinde pulsul tăcerii
focul din stele n-ar fi smuls pentru vene
şi Dumnezeu n-ar fi pe-un arc de curcubeu

ziua mohorâtă deşirată şi palidă
n-ar face saltul brusc în neant
când mâinile luptă să fie împreună
frigul n-ar mai smulge frunzele
necăjind liniştea adorată
piatra n-ar pune la îndoială mirosul vechi
al dragostei eterne

un timp n-ar exista să ne împace
poeme din răni nicicând nu s-ar naşte
speranţele n-or legăna luciul oglinzii
inventându-te din ispita lunii smulsă din vânt
torsul crivăţului aruncat pe ţărm
netrebuinţa mâinilor să tacă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Când soarele scapă vederii,
Şi peste sat se lasă seara,
Vine vremea privegherii,
Rămâne mută şi moara.

Somnul nopţii lin coboară,
Pe cer luna se aprinde.
Nici o pasăre nu zboară.
E linişte, cât cuprinde.

poezie de Dumitru Delcă (31 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa!

Stephenie Meyer în Eclipsa
Adăugat de ALE
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinilor le vine uşor să-şi arate afecţiunea. Ei nu se îmbufnează şi nu stau supăraţi. Nu fug niciodată de acasă când sunt trataţi nedrept. Nu se plâng niciodată de mâncarea ce li se dă. Nu se plâng de cum arată casa. Sunt cavaleri şi curajoşi. Gata să-şi protejeze stăpâna cu preţul vieţii lor. Le plac copiii, indiferent de cât de gălăgioşi şi supărători ei sunt. Câinilor pur şi simplu le place să fie în compania lor. De fapt, câinii fac concurenţă soţilor (bărbaţilor) şi dacă aceştia ar copia mai mult din virtuţile lor, viaţa în familiile noastre ar fi mult mai plăcută.

citat din Billy Graham
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
şi-n văzduh, dar şi pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălţare,
atunci când îşi dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-aşterne,
calea către existenţă
şi credinţa-n Providenţă.
OMUL supune natura,
cucereşte alte spaţii.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generaţii.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!