Câinele, că-i câine, dar şi el îşi ia lumea în cap de la o vreme.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele meu latră uneori. Mental îţi poţi imagina cum arată câinele meu. Dar nu ţi-am spus tipul de câine pe care îl am. Poate tu ţi-l imaginezi pe Toto, din "Vrăjitorul din Oz". Dar te avertizez, câinele meu este întotdeauna cu mine...

citat din Jack Nance
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele din fântână

Un câine ce-şi găsi sfârşitul
Într-o fântână părăsită,
Primise-n acte verdictul
Că-i viu, de la o... zăpăcită.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Treizeci de ani, la un stăpân
Sluji cu dragoste pe-o pâine.
Ieri, motivând că e bătrân,
Îl izgoni c-un bici. Ce câine!

epigramă de Leonida Secreţeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele cu ochi negri

Un câine cu ochi negri lătra la uşa mea
Câinele cu ochi negri a tot lătrat
Câinele cu ochi negri îmi ştia numele
Câinele cu ochi negri îmi ştia numele
Un câine cu ochi negri
Un câine cu ochi negri
Îmbătrânesc şi vreau să merg acasă
Îmbătrânesc şi nu vreau să ştiu
Îmbătrânesc şi vreau să merg acasă
Un câine cu ochi negri lătra la uşa mea
Câinele cu ochi negri a tot lătrat.

cântec interpretat de Nick Drake
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ar fi de pricăjit, câinele îşi găseşte întotdeauna să muşte alt câine, mai pricăjit decât el.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui câine... de pază

Eu sunt câine care muşcă
Şi nu stau legat în cuşcă;
Nu sunt câinele ce latră
Pe la Hades pe la vatră!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

caritate

Un os dat unui câine nu este caritate. Caritatea înseamnă osul împărţit cu un câine, când eşti la fel de flămând ca şi câinele.

definiţie clasică de Jack London
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare, un câine

Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele şi floarea erau umbre -n vânt.

Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face şi aşchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironiţi în poartă,
să-şi vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.

Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scânceşte într-un plâns subţire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.

Îi umblă tot amarul prin inimă şi vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii trişti la floare şi la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.

Dar ştie că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Şi n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.

poezie de Camelia Oprita din Poeţii noştri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanA.Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare, un câine

Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele şi floarea erau umbre -n vânt.

Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face şi aşchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironiţi în poartă,
să-şi vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.

Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scânceşte într-un plâns subţire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.

Îi umblă tot amarul prin inimă şi vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii trişti la floare şi la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.

Dar ştie că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Şi n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele e prietenul omului, dar, ca să vezi, nu orice prieten se dovedeşte a fi un câine!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt câinele partidului. Dar sunt un câine bine-dispus.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut de vecin

Au un câine şi-o mătuşă,
Ce mai duce căruciorul...
Dar când trece pe la uşă,
Câinele saltă... piciorul!

epigramă de Constantin Păun (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele cu blana oglindă

Câinele cu blana oglindă
străluceşte
la umbră
cu luna scoasă
între colţi de stele.
Câinele cu blana
oglindă
îşi dă singur ocol
şi se răcoreşte
în sângele
pădurii
în verdele gol.

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele, carne de câine nu mănâncă.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelenţei sale modestiei mele

Modestia nu mai are răbdare
îşi pune singură cenuşă în cap
îşi face din lacrimi odoare
şi-mi promite de ea să nu scap

Îşi pune singură cenuşă în cap
lumea o ghiceşte din păcate
şi-o scutură cică de praf
şi din aceeaşi pricină o bate

Lumea o ghiceşte din păcate
şi-i face din lacrimi odoare
mergând pe genunchi şi pe coate
modestia nu mai are răbdare

Şi-mi arată de ea cum să scap
s-o pun drept cruce la cap

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 februarie 2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Orice câine îl iubeşte
Pe acel ce îl hrăneşte,
Dar şi-arată colţii-ndată,
La acel ce vrea să-l bată.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (8 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele din curte, slobod, nu-l lătră şi nici nu se repezi la el, semn că-i era cunoscut. Se apropie doar de geograf, gudurându-se pe lângă acesta, dând bucuros din coadă. Lunganul mângâie dulăul de câteva ori, apoi îi oferi câţiva biscuiţi proaspeţi şi moi, pe care câinele nu-i refuză; îi mâncă. Pe cuşca din curte scria "Brutus", iar la poartă, pe o tăbliţă, un anunţ scurt ameninţa: "Nu intraţi! Câine rău!" Brutus era un dulău mare, fioros, probabil şi rău, dar nu cu Nis. În sfârşit, uşa casei se deschise, iar în prag apăru chiar adolescenta bălaie, înaltă şi slăbuţă; pe ea o căuta Nistor. Ochii albaştri ai fetei se luminară de bucurie când îl zăriră pe lungan.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când câinele are bani, i se spune: “Domnule câine!”.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva: Excelenţă... (Tare). Acesta este noul dumneavoastră câine!
Poporan (uimit): Eşti nebun?
Nerva: Tot ce se poate...
Poporan (studiindu-l pe Grivan, cu interes): L-ai angajat?
Nerva: Da! A îndeplinit toate condiţiile.
Poporan (tot mai uimit): Tu nu vezi că e biped?
Nerva: Ba e patruped! Număraţi vă rog şi labele din faţă...
Poporan (îşi pune ochelarii): Câinele acesta este un om!
Nerva: Dimpotrivă! Omul acesta este un câine!
Poporan: Serios?
Nerva (hotărât): Da! Este un câine cu faţă umană!
Poporan: Te-ai ţicnit de-a binelea...
Nerva: Am valorificat cea mai bună ofertă, venită oficial, direct de la Forţele de Muncă.
Poporan: E om, măi omule!
Nerva: Este un om care acceptă condiţia de câine!
Poporan: Nu pricep...
Nerva: E ca la recensământul populaţiei, excelenţă! Fiecare este ceea ce declară că este! Dumnealui a declarat, pe proprie răspundere, că este câine. Am ţinut cont de opţiunea sa şi l-am angajat...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene cinicul era supranumit şi Câinele înstelat, deoarece dormea într-un butoi, ca un câine, dar mintea-i era înstelată de înţelepciune.

George Budoi în Dicţionarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!