Rădăcina ţine crengile.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mulţimii

Mai întâi frunzele decapitate de crengi.
Mulţimea aclamă!
După aceea crengile decapitate de trunchi!
Mulţimea aclamă!
Aclamă!
Apoi tot trunchiul este decapitat de rădăcină!
Mulţimea aclamă!
Aclamă!
Aclamă mulţimea!
Nu la urmă rădăcina e decapitată de pământ!
Morţii aclamă!
Vii aclamă!
Mulţimea aclamă!
Aclamă mulţimea!
Frunzele, crengile, trunchiul, rădăcina
aclamă!
În final pământul este decapitat de pământ!
Un copil aruncă cu frunze spre mamă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continuitate

Vine iarna, ger şi viscol
Doarme rădăcina-n sol,

Frunzele ca un covor
Peste rădăcină mor.

Primăvara se arată
Rădăcina se deşteaptă,

Soare tare dogoreşte
Rădăcina încolţeşte.

Cântec cald sub soare
Rădăcina este-n floare,

Vară lungă de cuptor
Trupul rădăcine-i roditor.

Vine toamna ruginie
Rădăcina-i fumurie,

Roduri pline de lumini
Rădăcina naşte rădăcini.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeţi că banii sunt rădăcina tuturor relelor? V-aţi întrebat vreodată care este rădăcina banilor?

citat celebru din Ayn Rand
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeţi că banii sunt rădăcina tuturor relelor? V-aţi întrebat vreodată care este rădăcina banului?

citat din Ayn Rand
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguioase, crengile

Murmurau a dragoste crengile
când în braţe te-am luat, pădure toropită.
La elyseica noastră nuntă
veni vulpea bearcă şi căpriţa ciuntă.
Pocalul din care m-am cinstit
purta un rubin otrăvit.

Ah, bine-i să mori
prins în al miresei val de plânsori!
Să adormi liniştit
în al fagilor schit
Bine-i să mori prea timpuriu,
în dulcea plasă,
în pădurea deasă,
într-un cort ruginiu.
Murmurau tânguioase crengile
şi-mi oftai amarâto pe veci turturea.
înfiorate murmurau crengile
şi
Toamna, din cornu-i, sună, sună

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele plutesc!

Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viaţă, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!

Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult şi cresc.
Crengile sunt acoperite şi umbresc,
Frunzele aşteaptă toamna, gândesc!

Toamna,
Cad frunzele şi se veştejesc,
Copacii rămân şi-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân şi ele goale, aşa e firesc!

Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, şi încă plutesc...!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

mânie (vezi şi furie)

Mânia este rădăcina uciderii; iar cel ce taie rădăcina, cu mult mai mult va tăia ramurile.

definiţie de Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stilul nu ţine de bani, nu ţine de frumuseţe, nu ţine de vârstă, nu ţine decât de atitudine şi de personalitatea fiecăruia.

citat din Raluca Bădulescu (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este factorul multidimensional al tuturor simţurilor adânci ale poetului; rădăcina unui vis cu rădăcina unui cuvânt se şlefuiesc în curgerea fluviului cel mare de lumină din interiorul lui. Cuvântul, refuzând întunericul, se preface suflet-prunc în sufletul poetului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Supremaţia m-ar fi făcut fruct şi m-ar fi atârnat într-un pom, nu mi-ar fi plăcut să fiu pe crengile cele mai de jos! Aş fi râvnit vârful! De acolo, sigur, decorul e diferit: lumea pare mai bună! Iar dacă cineva ţine morţiş să mă mănânce, musai să urce în vârf, după mine!

Iulia Mirancea (5 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copac cu crengile uscate

Întunericul se lasă,
Şi sub umbra unui nor
Palele de ploia deasă
Cad pe casa tuturor.

Doar copac uscat de veacuri
Care-şi mişcă ramu-n vânt,
Pe străbune vechi meleaguri,
Nu doseşte un mormânt.

Are-n clisă rădăcina
Putrezită de demult,
Însă creanga ca o mână
Şi-o întinde tot mai mult.

Mistuit de-o neagră zare,
Bântuit de-un negru dor,
Singuratic stă în calea
Tinereţilor ce zbor...

De copacul care-n lături,
Tinde braţul său uscat,
Am să vin să fiu alături,
Solitar şi nemişcat.

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TIMPUL, CA UN VIERME ROADE RĂDĂCINA VIEŢII-
Timpul, ca un vierme roade rădăcina vieţii
Şi paloare pune-n strălucirea tinereţii,
Perfidia lui ne facem ca să nu percepem
Când de fapt trecut-am peste pragul bătrâneţii.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Floare crescută în crăpătura zidului,
Te culeg fermecat şi-n palme te ţin
Cu rădăcina şi cu-ntreaga-ţi fiinţă.
Micuţă floare, de aş putea înţelege acum
Cine eşti tu, ce-i rădăcina ta şi totul din tine,
Parte din marele Tot,
Aş şti fără îndoială cine e Dumnezeu şi cine e omul.

poezie clasică de Alfred Tennyson
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunăstarea omului este rădăcina căruia îi aparţine. Dacă a călătorit prin viaţă şi s-a lăsat dus de furtuni, şi-a pierdut libertatea de a fi el însuşi mugur al rădăcinii. Rădăcina e sacră, explică ceva desăvârşit: te împământeneşti ca cetăţean al vieţii, te numeşti naţiune. La auzul acestui cuvânt arzi şi te purifici de toate furtunile prin care ai trecut.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleganţa nu ţine de an, ci ţine de educaţie, ţine de cultură şi ţine de dorinţa fiecăruia de a se simţi bine în pielea lui şi de respectul lui pentru ceilalţi. Chiar pot da un exemplu: anii 60-70, când bărbaţii români erau bine îmbrăcaţi. Să ne amintim de Toma Caragiu şi de costumele sale impecabile.

citat din Adina Buzatu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fete desfrunzite

Nu mai văd fetele
De frunze
Între fereastra mea
Şi drum
Cresc nişte pomi
Şi primăvara
Când fetele încep
Să fie mai uşoare
Şi mai goale
Crengile pomilor,
Tot mai pline
Şi mai grele.
Din ce în ce mai greu
Mai năzăresc o fată.
Iar toamna, când crengile
Se dezbracă neruşinate
Se văd şi fetele trecând
Din ce în ce mai îmbrăcate
Iarna e prea mult alb
Şi vara prea mult doliu.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinerea armei

Acest blând şi plin de spirit popor,
nu-şi ţine arma pentru omor

Această inimă de foc şi de miere
nu-şi ţine sabia pentru tăiere

Această privire plină de vis
nu-şi ţine glonţul pentru ucis

Aşa cum marea cea mare, ehei,
îşi ţine tărmurile ei

Aşa cum lumina din rază
îşi ţine un ochi
ca s-o vază

Aşa cum cuvântul din vers
îşi ţine şieşi
un înţeles

Acest blând şi plin de spirit popor
arma şi-o ţine
scut pentru viitor.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea cea fierbinte, de la-nceput, nu ţine cât lumea. Important e cu ce rămâi când s-a mai stins văpaia. Dragostea e ca o stare excepţională. Iar stările excepţionale nu pot ţine. Evoluţia dragostei e comparabilă cu evoluţia unei boli. Şi într-o boală, criza nu poate ţine o viaţă. Viaţa poate ţine de-o criză, dar criza nu ţine de-o viaţă.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cercurile religioase se poate auzi adesea Biblia prost citată de oameni răuvoitori. În loc de "Dragostea pentru bani este rădăcina tuturor relelor", unii oameni ne spun că "Banii sunt rădăcina tuturor relelor". Evident, citatul complet din Biblie este cel corect. Dacă iubeşti banii şi urmăreşti belşugul, excluzând celelalte valori sau făcând-o pe seama acestora, ai pierdut, nu ai câştigat.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabet necunoscut

Dimineaţa sapă la rădăcina lucrurilor
dând roua la o parte – nu mai mult
decât ţine viaţa primei secunde,
sapă în palma bătătorită a luminii,

Astfel se naşte ziua,
scoţând capul ei somnoros,
cu broboane de vis pe frunte,
întrebătoare:

Ce vrea să afle săpând,
încordându-se?

De sub stratul subţire de timp,
de aer,
dat la o parte, pâlpâind,
câteva semne indescifrabile...

Ce alfabet necunoscut
vorbeşte în numele adevărului?

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!