În zadar își caută o cărare prin desișul firii, el rămâne mâhnit, cu fața spre înfundăturile propriului său duh. Căci, în el, lumina nu s-a despărțit de întuneric. Prin ceea ce încoronează Creația, prin spirit, el aparține începuturilor ei.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Citate similare
Oamenii n-au înțeles că împotriva mediocrității nu se poate lupta decât cu suferința. Nu schimbi mare lucru prin cultură sau prin spirit; dar modifici inimaginabil de mult prin durere.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dobândit ceea ce am eu mai bun dâra de lumină care mă ține departe de lume prin câteva, rare, convorbiri cu ticăloși nemângâiați care, victime ale strășniciei propriului lor cinism, nu se mai puteau agăța de niciun viciu.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin spirit s-a câștigat un dezechilibru, o anxietate, dar și o grandoare.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extazul e lucrul pe care toți îl caută prin toate mijloacele iar singurul extaz adevărat nu se obține decât prin renunțare. Renunțarea nu e un "mijloc"; renunțarea e "totul".
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Despărțit de semeni prin soarta insulară a inimii, te agăți de Dumnezeu ca mările nebuniei să nu-și înalțe valurile mai sus de singurătatea ta.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de sickly_connection
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina fulgerată prin întuneric
cine se zidește cu piatra înțelepciunii
boltă face cât un curcubeu peste lume
timpul se curbează și el apoteotic
zăcământul de platină
nu se scoate la mezat
se ridică prin suflet puterea neștiută
și strânge în inimi dăruirea de sine
sângele Domnului odată cu logosul dulce
departe de unde vine înspicată
lumina fulgerată prin întuneric
rămâne în interior și deasupra noastră
ia în stăpânire trupul înrudit cu lutul
în care se sapă fântâni
și ies apele din care bem infinitul
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mi-ai simțit tăria în negații? Nu te-a cutremurat încordarea din încheieturile ființei? Nu te-au ars rănile mele de mi-ai prevestit sfârșitul? Oare n-ai știut că prin tine am fost tare, că tu mi-ai fost piedica în avântul spre nimic? De ce-mi șoptești de despărțiri, când m-am legat prin tăriile tale de aparențele firii? Nu ți-am cerut îndurare, ci forță în blestem și fulgere în deznădejde. Și nu m-ai învățat tu ca disprețul meu să aibă întinderea iubirii? Dispreț din depărtări este legea ta, singurătate, disprețul culmilor, al culmilor ridicate de iubirea ta. Căci o lume trebuie să fi clădit cu iubirea, ca să poți privi de sus spre ea.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Golul negru"
Cunoscut ca un "black hole",
Astrul totuși nu e gol,
Căci e o pată plină, plină
Cu particule de lumină.
Nelăsând nimic să iasă,
Prinde totul ca-ntr-o plasă;
Planetele, praful cosmic
Le aruncă-n întuneric.
Ca un nor ce șade-n aur,
Negru șade prin gălbui,
În al cerului tezaur
Impunând prezența lui.
"Goluri negre" sunt formate
Din a materiei colapsare,
Producând o prăbușire
Prin propria lor greutate.
Și prin marea prăbușire
Mereu spre interior
Se formează cu uimire
Un "gol negru", negru nor.
Iar din astă nebunie
Nici lumina nu mai scapă;
Ea pălește străvezie,
În întuneric se îngroapă.
Astfel lumina se stinge
Formând un "black hole" închis;
Iar când lumina se frânge,
"Golul negru" a învins!
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce
Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veșnic.
Cum nu e oricare astru...
Prin praf de stele rătăciți
Că am trecut pe aici, va ști...
Cineva? Ce după noi va fi.
Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunați și din nou frământați
Vom fi la nesfârșit prin stele
aruncați..
Și ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plictiseala o cunosc numai oamenii care n-au un conținut lăuntric mai adânc și care nu se pot menține vii decât prin stimulente exterioare. Toate nulitățile caută varietatea lumii din afară, fiindcă superficialitatea nu este altceva decât realizarea prin obiecte.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin Baudelaire, fiziologia a pătruns în poezie, iar prin Nietzsche - în filozofie. Prin ei, dereglările organice s-au transfigurat în cânt și în concept. Chinuiți de boală, le-a fost scris să-i înnobileze acesteia destinul.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e nimic mai jalnic decât cuvântul și totuși doar prin el ajungi la acele senzații de fericire, la jubilația ultimă în care ești cu desăvârșire eliberat de orice sentiment de apăsare, prin cuvânt prin însăși simbolul fragilității!
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu prețuiesc o carte decât prin tulburarea, prin otrava pe care-o toarnă în mine.
Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai deopotrivă gustul provocării și al anonimatului, să fii, prin instinct, un zurbagiu iar prin convingere un cadavru!
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O civilizație care a început prin zidirea de catedrale se va sfârși prin ermetismul schizofreniei.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reacția luminii
Dimineața m-a scăldat cu roua ei,
Binecuvântând Creația divină
Am risipit mărgăritare, ce-au devenit cristale de foc
Prinde-mă de mâna
Și siluetele noastre vor merge pe alee,
Printre picături de ploaie
Pâna ce lumina va forma siluete multicolore
Creația se risipește prin muguri de pomi,
Prin iarba tăiată, prin zgomotul apei
Se aud lebedele in dansul lor pe apa
Copii aleargă cu pâine să le hrăneasca
Se pierd sunetele printre sălciile pletoase.
Ascund lumina în felinarul din duc
Ascund cărbunii în preacurat loc
Pierd frâiele în călătoria astrală
Adorm cu fiecare cuvânt de alint
Și mă trezesc precum o floare,
În lumina zâmbetului de copil transcental
Până voi fi picătură de rouă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar am încerca să-i lichidăm total pe sfinți. Ei ne lasă pe Dumnezeu, ca albina acul. Sau depun prin mlaștinile conștiinței toxinele din care se naște împărăția cerurilor...
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ardere
Intrați! Aprindeți lampa!
În întuneric strânse, stau sute de păcate...
Dar ce aprindeți voi?!
Ce-ați pus? De ce lumina
În van se risipește?
De ce în întuneric voi iarași ați rămas?!
Îmbrățișați prin fapte păcat, fărădelege!
Și risipiți în taină a Domnului prinos...
Voi fără milă ardeți iubire și credință...
Unde vă este darul iubirii de frumos?!
Spălați-vă ființa prin rugi și prin mătănii!
Pierind dezlănțuirea păcatelor lumești,
Fiți voi floare de lotus pe apele speranței
Și căutați lumina în lumi dumnezeiești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde apare paradoxul moare sistemul și triumfă viața. Prin el își salvează onoarea rațiunea în fața iraționalului.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fire religioasă se definește mai puțin prin convingeri decât prin nevoia de-și prelungi suferintele dincolo de moarte.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Daniel Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!