Veşnic dezamăgiţi de veşnicie, oamenii redevin solidari cu propriile lor fantome şi iubesc mai departe timpul etern care-i viaţa.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se ridică împotriva zeilor şi îi neagă, recunoscându-le calitatea de fantome; când va fi proiectat sub timp, se va găsi atât de departe de ei, încât va fi pierdut până şi ideea existenţei lor. Şi, drept pedeapsă a acestei uitări, va face atunci experienţa căderii complete.

Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

El să rămână cu o veşnicie fără nimeni, noi mai departe vom păcătui muşcând din merele ce putrezesc sub soare.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mă bocească fantome de îngeri căzuţi, pe frânturi de melodii culese din inima mea, acordată din naşterea corului lor.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nirvana a fost comparată cu o oglindă ce n-ar mai reflecta nici un obiect. Cu o oglindă, aşadar, veşnic pură, veşnic nefolosită.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îi citesc pe pesimişti, cu atât iubesc viaţa mai mult. După lectura lui Schopenhauer, îmi pare rău că nu-s logodnic.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât oamenii te interesează mai puţin, cu atât devii mai timid în faţa lor, iar când ajungi să-i dispreţuieşti, începi să te bâlbâi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-are sens decât la oamenii care au iubit pasionat viaţa.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe propriile ruine am ajuns să ştim cine suntem.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o fugă de adevăr. Şi iubim cu adevărat numai când nu vrem adevărul. Iubirea împotriva adevărului, iată o luptă pentru viaţă, pentru propriile extazuri şi pentru propriile greşeli.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc poeţii, fiindcă nu ajung şi nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i înţelege. Înveţi prin ei să nu mai ai ce pierde.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc poeţii, fiindcă nu ajung şi nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i înţelege. Înveţi prin ei că nu mai ai ce pierde.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile iubesc mai mult decât bărbaţii şi suferă mai mult decât ei. Dar, pe când bărbatul, din experienţa iubirii sau dintr-o mare suferinţă dezvoltă un gând sau un sens de universalitate, pentru femeie ele rămân strict individuale, fără o proiecţie sau o adâncire în esenţial şi etern.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi fără ironie de propriile succese e un semn de mare mitocănie.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu în sfârşit ce sunt nopţile mele: în timpul lor, străbat în gând tot intervalul ce mă separă de Haos.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai gustoase opinii cu privire la noi înşine sunt propriile noastre opinii.

Emil Cioran în eseuri
Adăugat de simbelmyne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cu toţii în cătuşe; până şi sfântul e înlănţuit - de veşnicie.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi oamenii dezamăgiţi sunt şi descurajaţi dar toţi oamenii descurajaţi sunt şi dezamăgiţi.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îngerii iubesc...

Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc uşor
sub roua zorilor...

Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!

Cenuşa amurgului
îi mai răneşte uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.

Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenuşa apusurilor dureroase,
uită chiar şi barba lânoasă
şi glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
Şi iartă...

În cuiburile mici ale oamenilor,
lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat –
când îngerii iubesc...

poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dobândit ceea ce am eu mai bun – dâra de lumină care mă ţine departe de lume – prin câteva, rare, convorbiri cu ticăloşi nemângâiaţi care, victime ale străşniciei propriului lor cinism, nu se mai puteau agăţa de niciun viciu.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate fiinţele, cei mai puţin insuportabili sunt aceia care-i urăsc pe oameni. Niciodată nu trebuie să fugi de un mizantrop.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, Guido Ceronetti - Infernul trupului (7 martie 1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!