Când taurii se bat în baltă, broaştele pe mal saltă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe baltă

Şi din când în când pe-o baltă,
După gâze peştii sar,
Până-o dată, ce îi saltă
Vreun... pescar.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert de seară-
broaştele în cor
la margine de baltă.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei răţuşte

Lângă baltă trei răţuşte
Stau la picnic, la răcoare
Şi mănâncă-ncet găluşte
Trei la număr - fiecare.

Mac-mac-mac, faceţi-mi loc
Chiar aici pe baltă,
Vreau cu peştii să mă joc
Uite, ce frumos ei saltă!

Iar pe cap noi pălărioare
Falnice purtăm -
Să ne apere de soare
Şi mai mult să ne jucăm.

Apoi, când am obosit,
Tot la umbră stăm
Somnul dulce a sosit
Noapte bună, noi visăm!

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţă pentru neputinţă

De nu ştii... din "umeri saltă",
De nu poţi... mai las-o baltă...

distih de Constantin Enescu (1 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia unui laş

Am vrut să fiu un luptător,
Aşa cum inima îmi saltă...
Dar am luat-o mai uşor
Şi am lăsat-o... baltă...

epigramă de Constantin Enescu (3 martie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca o flacără se înalţă

De când tăcerea mă înalţă
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
şi îngerii pe boltă mă imită

Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
şi cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază

Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă

Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALERTĂ DE PLOI ŞI (POSIBILE) VIITURI

Chiar de cotele mai saltă,
Iar în casă-mi intră apa -
Eu las lucrurile baltă
Şi mă duc să-l văd pe... Papa!

epigramă de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaştele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
(...)

poezie celebră de George Topîrceanu din Balade vesele şi triste
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda

Când pintre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritmu uşor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor;
Aripele-i albe în raza cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Şi-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde
O barcă de vânt.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gafă

Numai ieri s-a lăudat
Că pe toti escrocii-i saltă,
Fiindcă nu-i prea diplomat,
Iar a dat cu bota-n baltă.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topârceniană

Pe trotuar, alături saltă,
Două fufe-n minijup';
Aş lăsa eu toate baltă,
Dar n-am bani nici să le... pup!

epigramă de George Tătăruş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima-mi saltă [My heart leaps up]

Inima-mi saltă când privesc
Un curcubeu în cer:
Aşa era când m-am născut;
Aşa-i şi-acum când am crescut;
Îl vreau şi când îmbătrânesc,
Sau dacă nu, să pier!
Pruncul un Om va fi făcut;
Iar zilele, în mod pios,
Le-aş vrea legate cu folos.

poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaştele şi barza (fabulă)

Era o oază mare
Rotundă, frumoasă, bogată
Şi cu stuf...
Iar ziua la amiază,
Pe când era năduf,
S-a invitat la baltă
Şi o barză!
Dar iat-o, survolând,
Coboară lin,
Ca-n vremuri câte-un zepelin...
Şi înfige,
În pământul mlăştinos, alene
Două înălţimi, de aprige -antene!
Şi zise,
-Recunosc împărăţia...
E a voastră!
Şi pe broaşte le respect!
Dar să intrăm în subiect.
Când vin...
Nu vin să guvernez!
Ci pentru ceva mult mai simplu;
... Ospătez!

Morala să se tragă,
Ar fi bine...
Însă vă asigur eu,
Că nu mai are cine!...

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul lebedelor

Şade lebăda pe baltă
Liniştită-n legea ei,
Vine unul şi o saltă,
Altul vine cu mujdei!

epigramă de Gheorghe Gurău (29 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlci de farse

Putred ca umbra-n broaştele ţestoase
mi-e gândul - teasc de lacrime de farse.

Somnul meu, Doamne, a prins gust de fiere
spălând tejgheaua văduviei Tale.

Cât timpul bate-o nicovală strâmbă
eu am să ar muţenia pe limbă.

Voi dovedi că-n broaştele ţestoase
râsul e trist precum un bâlci de farse.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când răţoii fac gălăgie, broaştele sunt foarte atente.

proverbe malgaşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

baltă

Baltă. Chestia cu trestia.

definiţie aforistică de David Boia (23 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vrei să goleşti mlaştina, nu se întreabă broaştele.

citat din Remy Louis Carle
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

baltă

Baltă: roi de picături.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaştele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,
Iar papura, mişcată în treacăt de zefiri,
Nălţa mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subţiri.

Şi broaştele semeţe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălţime, privindu-şi faţa-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate şi-o clipă toate tac.

Se ridicau departe prelungi bătăi din palme
Şi note-adânci de flaut ieşeau de jos, din stuh.
Părea că lapidează tăcerea nopţii calme
O grindină de note zvârlite în văzduh.

Şi cum deasupra apei s-amestecau întruna
Umplând singurătatea de freamăt viu, părea
Că toate laolaltă apostrofează luna.
Că fiecare broască se ceartă cu o stea.

Erau ocări în larma lunaticei orchestre
Şi rugă arzătoare în tainicul ei zvon.
Spuneau Nemărginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn şi monoton...

Cum le-ascultam din umbră acvatica fanfară,
Sub cerul vast al nopţii cu ele-am retrăit
O noapte luminoasă din era terţiară.
Nefericit şi singur ca primul troglodit.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!