Vântul aruncă și pe cei mai mari copaci la pământ.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vântul la pământ n-aruncă buruieni, ci pe cei mai mari copaci.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci necunoscuți
Nici nu știu ce fel de copaci sunt
Dar înfloresc și cu mireasma-ncântă
Cum pot să se ridice din împietrit pământ
Când vântul și marea mereu îi înfruntă?
Că se ridică - aș mai putea-nțelege -
Dar florile minune de unde le luară?
E drept - pe țărm e primăvară-n lege,
Dar, totuși, treaba asta nu-i ușoară.
poezie celebră de Antoni Slonimski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ioana Loredana
Numele tău face albă zăpada
numele tău crește-n copaci
printre două lacrimi trece cascada
numai tu în cuvinte când taci
Numele tău înflorește-n copaci
numele tău trece ca vântul
de-ai să vrei să-mi spui ce mai faci
să-mi cauți în inimă mormântul
Numele tău trece ca vântul
printre două lacrimi cascadă
la sfârșit iarăși ia cuvântul
numele tău albă zăpadă
Numele tău murmură-n copaci
nu mai plânge tată în inimă taci
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pe Wenlock Edge
Pădurea pe Wenlock Edge are necazuri mari,
Copacii de furtună-s jumuliți, pe Wrekin este jale;
Rafalele culcă la pământ și tufe, și lăstari,
O nea de frunze curge pe Severn la vale.
Fluiera tempesta pe deal, ca dată-n streche,
Și pe vremea când orașul Uricon* era în floare:
Acest vânt e foarte vechi și mânia lui e veche,
Dar atunci, demult, altă pădure i-a ieșit în cale.
Atunci, eu nu eram născut, romanii vegheau
Acolo pe vârful dealului în acel răstimp:
Sângele care-l încălzea pe yeoman-ul englez sau
Gândurile care-l dureau erau acolo-n schimb.
Ca vântul înfigându-se-n copaci, cuțit,
Furtuna vieții l-a încercat pe om mereu;
Copacul omului n-a fost niciodată liniștit:
Atunci erau romanii, acum aici sunt eu.
Rafalele culcă la pământ și tufe, și lăstari,
Atât de vijelioase-s încât vor trece-ndată:
Astăzi romanii și necazurile lor mari
Sunt în Uricon cenușă spulberată.
* Uriconium era numele unei așezări romane situate pe locul actualului sat Wroxeter în Shropshire
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
copaci înfloriți -
soare de primăvară
ascultând vântul
haiku de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai bogat pe lume este vântul. Oamenii aruncă pe el bani, speranțe, vorbe, dragoste.
calambur de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăruri mari cresc numai dintr-un pământ, din care cresc și rătăciri mari. Cine n-are îndrăzneală să "greșască" nu va descoperi niciodată adevăruri mari.
aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
fără păsări
în copaci
cântă galben frunzele
curând doar vântul
va vijeli a cânt
gogyohka de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste vegetală
Să fi rămas copaci în pădure
cu toate rădăcinile adânc îmbrățișate
sub pământ.
Lângă tâmpla cerului, iubindu-ne
le-am fi spus tuturor
ce frumoasă-i dragostea vegetală.
Pe crengi, iubite, am fi ținut
o mie de cuiburi-
ne-ar fi știut tot neamul păsăresc.
Jumătatea ta stângă
aș fi mângâiat-o,
aș fi înmiresmat-o
cu proaspăt ram
sub dantelăria albastră.
Vântul, numai el ne-ar fi legănat
an de an, tot mai sus
cu iubire în ferestrele cerului
logodindu-ne.
poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - București (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia închide circuitul morții în natură
Ajută-mă iubire să repir
toxine tot (g)rele aruncă ura
și iată nu în cimitir
mormintele își cască gura
Ferestre mari deschide ura
ce bucurie-i vremea să le spargi
să-i faci și lui Satan figura
curentul să-i mai fure niște draci
Ce bucurie-i vremea să o faci
tocmai aici în cimitir
înmugurește iadul prin copaci
ajută-mă iubire să repir
O inspirație gură la gură
prin vers s-ajung iar în natură
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Imensitatea punctului
În zadar freamată pădurea
vântul va trece iar
pasărea se înalță
pe pământ
umbra ei se târăște
că
nu va zbura mai repede
ca vântul
cel dus de vânt.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
* * *
Poetul nu trage cu arcul
nici nu aruncă în catapulte cu simbrii
poetul se aruncă... se aruncă în aruncare să primească morții în morminte
și știi că în vizuina cuvintelor
gândurile tale sunt arse de vii...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârfuri de copaci
Măicuță, aceasta ți-e ultima toamnă
Și cel din urmă, poate anotimp
La iarnă bătrânețea te condamnă
Să pleci pe jos la zeii din Olimp...
La raiul tău sau poate nicăieri.
Unde te duci lumina mea dintâi?
Al cui o să mai fiu ca până ieri?
Ce mâini o să mai am drept căpătâi?
Mi-e frică și sunt singur pe pământ
Privesc în înserare la copaci
Se duc spre cer cu vârfurile-n vânt
Și tu la fel ca ei te duci și taci.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haos
Albastru e focul, copacii sunt negri,
oceanul aruncă în noi bolovani,
un munte îngroapă cuvinte sub lespezi
închise în peșteri săpate de ani.
Cețoasă e ziua, ce roșu e fumul,
o păsăre-noată în bălți de noroi
și ploaia murdară amestecă vântul
purtând constelații bizare șuvoi.
Pământul aruncă durerea lichidă,
izvorul tresare din somnul profund,
o frunză privește, nervuri se ridică
spre lacrima verde din cubul rotund.
poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine aruncă un bulgăre de pământ, va fi lovit de o cărămidă.
proverbe indiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
prădător nocturn agil
cu ochii mari
bu-hu-hu
toată noaptea în copaci
șoarecii fug speriați
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aurești
în copaci
frunză cu frunză
apoi de ce toamnă
lași vântul să le smulgă?
gogyohka de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pahare mari de aer
Bate vântul și e vară
Chiar și aicea în Ardeal
Și miresmele le cară
Pe al vremii gingaș mal
Trotuarele sunt pline
Și de pași și de priviri
Numai umbra ne revine
S-o găsim în amintiri
Blocurile cele 'nalte
De sus toate ne privesc
Și cu gemuri noi galante
Pe toți iată ne-nsoțesc
Floare lor atât de vie
Este iată-n Mănăștur
Cadou însăși să ne fie
Pe al timpului tambur
În pahare mari de aer
Timpul iată ne servește
Cu al zahărului caer
Ce privirea ți-o topește
Și cu blocuri cu mașini
Pe șosele și pe străzi
Ce se scurg în mari mulțimi
Tu însuți ca să le vezi
S-a-norat și vântul bate
În Cluj și în Mănăștur
Unde străzile-s tăiate
De visul luminii pur
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul tăiat din viață
Am intins firul albastru între doi copaci
și i-am legat unul de altul
n-au spus nimic
se simțeau fericiți, clătinau din frunze
păsările făceau schimb de triluri
și de copaci.
Pe pământ umbrele se rotunjesc
cu margini schimbătoare,
subțiri.
Fug cu timpul tăiat din viață
și-l scap în amintiri,
diminețile îmi deschid luminoase cărări
dincolo de prefață.
Dacă scriu negru pe alb
fără hârtie,
nu mă lăsați să termin!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TREIMEA LUI ANAXIMENE
Ca o floare de văzduh,
Barza mea dusă de vânt
Se va-ntoarce pe pământ
Cu Iisus, Cu Sfântul Duh
Și cu Tatăl,
Vântul bată-L!
Și cu Sfântul,
Bată-L vântul!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!