Unui turnător

Folosind Dunărea toată
Nu mai este cu putinţă
Nici cu Vanish să îi scoată
Pata de pe... conştiinţă.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

politică

Politica este arta de a nu spune nimic folosind cel mai mare număr de cuvinte cu putinţă.

definiţie aforistică de Gelu Negrea din Secretul lui Don Juan - 1001 aforisme (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divinul "eu" este acel "eu" care are conştiinţă de sine. Mâna, piciorul, nasul, stomacul, creierul, nu au conştiinţă de sine. Nu are conştiinţă de sine nici uniunea tuturor, care e asemenea unui trup mort. Are conştiinţă de sine ceva indefinit, liber, atotputernic în domeniul său spiritual.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care se cotropesc apele deosebite din a dreapta şi din a stânga; cu cât mai multe pâraie, pe atâta şi Dunărea creşte; valurile străine s-au cotropit în românie, nici un val nu ne-a putut îneca... de multe ori un val ameninţător de pieire ne-a întărit, de multe ori acel val ne-a împins spre o propăşire

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui popă păcătos

La cât de păcătos îl ştiu,
Să-l ierte Domnul e târziu,
Că-n viaţa toată, ca bărbat,
Nici o femeie n-a... iertat.

epigramă de Mitică Ion din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debra Barone: Uită-te şi tu la pata asta mare de aici! Tipul cu covoarele s-a lăudat în sus şi în jos că poate să o scoată.
Raymond Barone: Nu vreau să aud de pete. Copiii dorm, în casă este linişte. Acum petrecem timp de calitate. Doar tu şi cu mine. (Ray începe să citească ziarul.)
Debra Barone: Ai face bine să te uiţi la reclamele de bijuterii.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în muzică un fenomen care nu se întâmplă în domeniul celorlalte senzaţii materiale ale simţurilor. Fenomenul de octavă. Octava, adică dublul frecvenţelor infraroşului sau ultravioletului nu mai cad în sector perceptibil omenesc. Cad în afară. Fenomenul de octavă este un fenomen referenţial cosmic. Peste octavă nu există nimic. Or, există în muzică ceva care atinge omul unde nu-l poate atinge nici cel mai profund gând. Şi totuşi este real... Este foarte greu de pus în compatibilitate cu filosofia care, de la Brentano încoace a spus că orice conştiinţă e conştiinţă de ceva. Uite, există o conştiinţă? conştiinţa yoga? o conştiinţă activă, nu pasivă, fără să fie conştiinţă de ceva. Un gol în care poate intra tot.

Sergiu Celibidache în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ţii la cuvântul dat mai mult decât la bogăţie; pentru că a ţine la cuvântul dat îţi aduce bogăţie, dar toate bogăţiile nu şterg pata pe care ţi-o lasă pe conştiinţă nerespectarea cuvântului.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este de râs să nu dorim să înăbuşim propria noastră răutate, lucru cu putinţă, ci dimpotrivă, numai a celorlalţi, ce nu este cu putinţă.

citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem să stăm vreme îndelungată să acuzăm soarta, nu ne este însă cu putinţă să o schimbăm; ne stă în faţă, ţeapănă şi neînduplecată. Nimeni nu a putut-o mişca, nici cu blesteme, nici cu plânsete, nici cu raţionamente. Nimănui nu-i face pe plac şi nici nu dă îndărăt.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala trebuie să scoată tânărul din acel confort familial şi să îl facă să devină conştient de sine. Fără conştiinţă de sine nu va şti niciodată cine este, ce vrea în viaţă cu adevărat, ci va rămâne într-o stare de dependenţa şi nu va şti decât să imite alte comportamente, având sentimentul că este neînţeles şi reprimat.

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea

Nicio umbră de-ndoială
N-am avut, de când mă ştiu,
Că prin Dunărea regală
Curge-o ţâră şi de Jiu.

epigramă de Grigore Tunşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pata de ulei

pata de ulei ascunsă în cârpă
îmi surâde
asemenea îngerului
închis în icoană
dovada vie a faptului că
sacrul stă
camuflat în profan

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personajul Mitică a dobândit în timp o alură mitică.

David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistică de bulevard: atunci când Mitică crede că are o aură mitică.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meritul cel mai mare al omului este să determine cât mai mult cu putinţă împrejurările şi să se lase determinat de ele cât mai puţin cu putinţă.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce forţă tragicomică trebuie să aibă un popor ca să dea o conotaţie mitică unui Mitică!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiune mitică. De la mit, de la mită, de la Mitică?

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Setea-mi mare de iubire n-o s-o stingă niciodată
Nici chiar Dunărea, să-ncerce, dac-ar fi, cu apa-i toată.
Glorie, averi, putere, aspiraţii, mântuirea,
Le-aş da toate, le-aş da toate, numai să-ţi câştig iubirea.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un copil nu învaţă folosind metoda noastră de a-i explica, atunci trebuie să îl învăţăm folosind metoda lui de a înţelege.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat şi, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, îşi lucrase un car şi-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ş-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proţap cu toată puterea, dar carul nu ieşea. Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumeţul l-a învăţat să-l desfacă în toate părţile lui, să le scoată pe rând afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc.

Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!