"Închide ușa, te rog" sau închide ușa, te rog!
Gheață crăpată pe fulgi
Mătreață din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de ușă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul troznește prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranțe deșarte
Surghiunită albeața roșește-n obraji
Pe scara'negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n brațe
Și speră, și cântă și tace
Copilu-n canal.
Iar ușa'i deschisă,
Și-n lume nu-i pace
Dar lumea aleargă
Zâmbind se preface
Și tace, și tace.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre apă
- poezii despre încordare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre pace
- poezii despre mâini
Citate similare
Inchide te rog usa...
Gheață crăpată pe fulgi
Mătreață din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de ușă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul troznește prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranțe deșarte
Surghiunită albeața roșește-n obraji
Pe scaranegrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n brațe
Și speră, și cântă și tace
Copilu-n canal.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică
închide ușa te rog sau inchide usa te rog ! 2
Picură acum apă pe bani
Iar gerul troznește prin oase
Capacul din pod de canal
Dispărut...
Se spală pe mâini în ligheane rugina,
De ani.
Mătreața din nori nespălați
Crapă gheața pe fulgi
Pocnirea din canalul drogat
Encordare de aer în pungi.
Coboară tiptil pe scara-negrită
Cu tristețe albeața roșește-n obraji
În urma ei apa cu capete sparte
Rămâne mirată, țepoasă
Sub nări iese abur și gânduri spre vară
Ce-anină speranțe deșarte...
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poduri, poezii despre nori, poezii despre gânduri sau poezii despre gheață
Unul face și tace, altul tace și place, al treilea tace și tace...
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre tăcere
Și nu ne duce pe noi în ispită
femeia tace și toarce sângele cald
din care țese cămașă bărbatului plecat la vânătoare de zei
inima lui doarme în borcanul cu dulceața de cireșe amare
femeia tace și-și acoperă trupul cu ierburi sălbatice
să-i fie pielea lină sub talpa stăpână
în sânul copt mustește însă dulce păcatul
femeia tace și macină osul de șarpe
să pună otravă pe rană
când mâna lui aspră coboară din cerul barbar
un tunet străpunge tăcerea
o nălucă din umbră se-arată
ea-și face iute o cruce
privește în spate cu teamă
lumina e stinsă
ușa deschisă
luna încinsă
nimeni la poartă
doar ploaia
în noaptea cu o mie de ochi sclipind straniu
ghemuită pe prag își așteaptă sortitul
femeia cântă sângele tace
fusul tot mai înalt
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre șerpi, poezii despre vânătoare, poezii despre sânge, poezii despre somn sau poezii despre ploaie
Găina cântă, cocoșul tace
O schemă ce-i veche mereu se repetă,
Că nu-i demodată si nu-i desuetă:
Găina de cântă, cocoșul chiar tace,
Dar după aceea să vezi el ce face...
epigramă de Cătălina Orșivschi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tăcere, epigrame despre muzică, epigrame despre găini sau epigrame despre cocoși
Este clopotul din limbă,
lumea se schimbă.
Clopotul tace,
lumea tot se preface...
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre schimbare sau citate de Zaharia Stancu despre schimbare
Noaptea
Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume și sate
Prin vreme și flori, pe nori și terase
Se împleteștentruna, se coase.
Fără ace și lână și fire, fără mâini și degete dibace
Fără de sunet coboarăn uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară și trece...
Liniștită cu mantia târâș
Peste lună
Își adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniștita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Și-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de țară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre patriotism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Interogatoriu obligatoriu
Mă-ntorc într-un coșmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,
Pereți de mucegai se-apleacă peste mine,
Iar luna prin chepeng se tulbură și tace.
Se-aude clipocit dintr-un canal defect,
Afară se aude îndemnul pentru pace,
Din val în val se sparge întinderea de ape
Și-n pântecul celest, câte un nor ce zace,
Pornește-o cruciadă, dar numai în tăcere,
Căci ploaia s-a ascuns în ochii mei, tenace;
Aștept și azi sentința pentru decapitare,
Călăul îmi pândește tot sângele, rapace,
Îmi pun mâna la frunte să simt dacă rămâne
O urmă de nădejde, ce-n aur se preface.
Oftatul meu prelung răzbește în ecou
Spre ultima nocturnă a corbului vorace,
Aud și-ngân întruna, refren după refren,
Sperând că tot ce-i sumbru în mine se desface.
Pretenția la viață, desigur iluzoriu ,
Mă ține-n brațe calde și-apasă pe torace;
Se-aude-o cheie-ntoarsă, metalizând cu mine
Zâmbesc și păcătoasa din mine iar mă place.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre prezent sau poezii despre perseverență
Vai de casa-n care...
Cum proverbul spune cu înțelepciune,
Spun și eu acuma cu amărăciune:
Vai de casa-n care ea, găina, cântă,
Iar cocoșul tace, tace și ascultă!...
epigramă de George Budoi (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre înțelepciune sau epigrame despre proverbe
Sacrosanct
dumnezeu tace din pământ
doar privește printr-o fantă
sacrosanctă
când mirat, când absent
studiind cu acuratețe
mișcările păcatelor prin atmosferă
și carențele spirituale
dumnezeu tace din ape
glisând spre nori ușor
iertându-ne pe rând cu vorbe mute
de bun rămas
în zori
dumnezeu tace din vremuri dispărute
mințind frumos apusul oamenilor
semnând câte o indulgență
pe fumul înserării
pe frunzele din noi
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre mișcare, poezii despre fum, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe sau poezii despre atmosferă
Riscul
Cântă găina, cocoșul tace;
Însă, la oameni, invers se face:
Dacă femeia, cumva, nu tace,
Biet cocoșelul... atuncea zace!
epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre femei
Magnolii
Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
Miresme-mpodobite cu-ametist...
Cum se-nfrățesc speranțele cu zorii
Încununând eternul paradis.
Mă plimb tăcut și visele m-apasă...
Voi care-ați înflorit întâia oară
Cunoașteți și durerea iernii crude
Și gustul de-nceput de primăvară.
Mirese-mpodobite... Câtă pace!
Ce taină și ce liniște de vis!
Și parcul cu magnolii tace... tace...
Tace mereu... Și ce-ar mai fi de zis?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre rai, poezii despre primăvară, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri, poezii despre iarnă sau poezii despre flori
Paradox
Nu-i mai tace gurița,
Îi umblă ca melița;
Adevărul... când să-l spună...
Tace. Stă privind la lună.
paradox epigramatic de Maria Ioniță din ziarul "Viața Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre paradox, epigrame despre gură sau epigrame despre adevăr
Ieșire
Exact când nu mai speram, mi s-a acordat viza.
Se deschide-o ușă spre stradă, cum am văzut în filme,
prin care nu se vede nici om, nici pisică dar este strada ta,
pe care tu tocmai o părăsești. Ți s-a acordat viza,
"temporar" un cuvânt înfricoșător.
Ferestrele închise-n urma ta
devin rozalii, așa cum au fost
în fiecare dimineață. Intervine cenușiul. Ușa
taxi-ului este deschisă. Această valiză:
cel mai trist lucru din lume.
Well, lumea este mare. Iar acum, prin
trapă deschisă, se văd bujorii cerului,
așa cum au fost odinioară obrajii tăi
când mama ta ți-a spus
de ce-i nevoie pentru-a fi femeie-n această lume.
poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre mamă, poezii despre filme, poezii despre dimineață, poezii despre devenire, poezii despre cuvinte sau poezii despre bujori
Cântă Cucul!
Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!
Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!
Cântă cucul prin livezi,
De ești prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!
Cântă cucul pe la sate,
Orășenii îl știu din carte!
Cântă cucul prin orașe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!
Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!
Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul și nu tace,
Primăvara la toți ne place!
poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre trandafiri, poezii despre război, poezii despre păduri sau poezii despre orășeni
Tăcere
Se rup frunze
și cad uscate,
vântul se-oprește
și pasărea tace.
Timpul, nu știu
s-a oprit sau trece,
nu aud ceasul
și liniștea zace.
Îmi cade stiloul,
cuvintele pier
și lacrimi pe-obraji
nu-mi dau pace.
Tăcerea doare,
se lasă apăsătoare,
nimic nu se mișcă
nici pasărea zburătoare.
Timpul devine
o singură clipă
lumea părându-mi prea mică
și nimeni nu tulbură
eterna clipă
ce tace...
Mă-ntreb: totul moare?
De ce totul tace?
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre păsări sau poezii despre moarte
De ce la ONU lumea tace,
De ce-i pasivă și la noi,
Când astăzi împrejur e pace
Iar în căsuța mea-i război!
catren de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Organizația Națiunilor Unite
toamnă
Din pomi coboară vara
lihnită ca după o lungă
zi de joacă
cu soare.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre jocuri, poezii despre copaci sau poezii despre Soare
Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre văi sau poezii despre uitare
Toamnă hâdă
Cade iar din pomi rugina
Bate bruma crunt în ea ;
Și-a despovărat grădina
Rodul ce o împlinea.
Joacă mustu-n poloboace
Stors din lacrimi de butuc,
Codrul a pustie tace,
Nu-i mai cântă glas de cuc.
Ploaia oful își îneacă
În noroiu-ncremenit,
Făcând bălți ce nu mai seacă
Drumul cel sulemenit.
Hâdă ca o ciumăfaie,
Toamnă, te arăți acum,
Noi stăm ciucuri prin odaie
Refuzând al tău parfum.
Iarna-n coaste îți împunge
Câte-un fulg neanunțat
Și stă gata să te-alunge,
Să umblăm la colindat.
Ce mai frig, bătu-l-ar vina,
Ne pândește prin ferești...
Vino iarnă-n Bucovina
Cu strai alb să ne-nvelești!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre brumă