Revers
Sărut glezna variabilelor în formare,
urc privirea mâinii dincolo de apus,
cobor noaptea penitenței
la răsăritul pașilor de ghilotină,
în zborul sângelui la orizont
îmi las aripa visului să-mi înalțe
chemarea unei regăsiri de altar
într-un perpetuu revers.
poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Timpul moare-n chilia sângelui
Alerg sălbăticită ca o fiară
Mușcând din aerul mustind a-mbrățișare,
Ca-n carnea lui tot zborul să-ți sărut
Bărbat, din lemnul soarelui născut.
Și în genunchi m-aplec cu ochi și carne,
Cu spaima fiarei căreia mă dau,
În vraja apei ochi de dor îți beau
Și-ți simt mușcarea-ntoarsă-n sărutare
Pe coastele privirii păsării de pradă
Boltite păsări zborul își îngână,
Zvâcnește vie aripa de sânge,
Ochiul ca dinte mă mușcă și mă strânge.
Cu mlădiere roșie de fiară
Zvâcnește pasul prins în așteptare
Cu umbra-naltă ascuțită-n gheară
Timpul moare-n chilia sângelui
Mușcând din pieptul aerului tare.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
Eu, pilonul sculptat
de tine
în umbră;
apus de soare
în peisajul leagănului tău,
sunt.
Eu, aleea pașilor întorși
spre nostalgia ierbii călcate
în urma ta,
steaua de regrete,
popasul tău
fără de plecare,
sunt.
Tu, cunoașterea mea
născută în mine,
secunda din zborul meu
și aripa mea spre Rai,
ești.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea fără tine
Vântul ca un ghețar îmi îngheață inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul nopții să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Pășeam amândoi prin iarbă desculți
Alt orizont se scaldă
Privirea frunzelor verzi de mesteacăn
Tu treci ca o lumină prin mine
Și mâinile mi le aprinzi.
Vântul ca un ghețar îmi îngheață inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul noptii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Și dimineața așează în glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus
Mă trezesc și noaptea se întinde ca o pătură de zăpadă
Ce dor mi-e de tine și dimineața așează
În glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe de apus
A izbucnit pământul
într-un hohot de flori,
iubito,
iar noi călcăm clipele
de la marginea mării
cu tălpile gândurilor noastre.
Apusul ne alintă umbrele
într-un sărut
ce trece dincolo
de timp.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea vechilor porunci
Azi, te invit prin amintiri s-asculți
un freamăt ce se-aude și acum
pe țărmul cu același vechi parfum:
al tău, al meu și-al pașilor desculți.
Închide ochii! Simți? eram doar noi,
călcând pe fire-ncinse de nisip,
cu fericirea-n suflet și pe chip,
încrezători în viață, amândoi.
Aveam o strălucire în priviri
și-o mângâiere-n fiecare gând
ce devenea un val de mare blând
pe trupul așteptatei regăsiri.
Deschide ochii-acum și spune-mi: tu,
auzi chemarea vechilor porunci
când simți parfumul verii de atunci?
Îți văd sclipirea-n ochi, nu spune "Nu!".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El
A existat o idee de dor
în culorile curcubeului,
cu rădăcini de noapte
din visul plutind peste
lumea pașilor pierduți
poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul în limbajul aștrilor
Sunt lut
în clipa tainicei regăsiri
mă reconstruiesc în ploaia de stele
retrăiesc zborul din vâltoarea viselor
zorii devorează întunericul
răsăritul ia forma vieții
cioburi de dor tatuează zbuciumul inimii
sângerează la porțile dorințelor
o fărâmă dintr-un nimic cu chip de ecou
se risipește peste umbre și tăceri
încetinește fuga din nesomn
cuprind cu brațele chemarea cerului
fac timpul și spațiul să devină reale
strig în limbajul aștrilor
în freamătul cerului deslușesc o armură
închide timpul ce urzește spațiile sufletului
spre adăpostire
să nu apună prea timpuriu
într-o tăcere neterminată.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi în apus
Erai atât de fericită
Pe malul mării, la apus!
Păreai o pasăre grăbită
Să se înalțe tot mai sus.
Îți urmăream plutirea lină
Ne-nțelegând cum pașii tăi
Creau ecouri de lumină
Și-n inimă-mi erau bătăi.
Privirea ta, pierdută-n zare,
Se înălțase și era
Mai fericită ca o mare
Când Soarele îmbrățișa.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct în răsăritul propriului apus
Între răsărit și îngenuncheatul apus
Creștetul meu desenează un semicerc.
Între apus și-ndepărtatul răsărit
Umbra mea desenează cercul întreg.
Ce punct e-n răsăritul propriului apus?
Nici duhul universului nu are răspuns!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Noaptea care nu ma lasa
Rupe-mi petalele a cinci trandafiri
Dezleagă-mi ura soarelui peste mine
Topește spaima in fuioare de absint
Să simt
Căci fără adevarul tău mă cobor
Incet, inspre mine, de care mi-e atat de frică
Și fără nebunia ta lumea mi se pare atat de mică
Ca umbra unei lacrimi sparte
Ca mireasma unei flori triste
Probabilă desfatare a timpului călău
Negustor de vieți fără altar
Degustator de fericiri in fașă
Dă-mi o iluzie macar
Altfel să strig n-am sa pot
Aruncat, dezvelit, să-mi alerg sufletul
Ruginit
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă iubirii promise
Ți-aș da, iubito, de-ai să-mi dai
Ofrandă, dulcele sărut,
Soarele-amiezii, al nopții crai,
Ți-aș da dac-aș putea, mai mult...
Privirea mea ți-ar fi altar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Însă te rog să-mi lași în dar
Al florilor, de tei, parfum.
Ți-aș da iubito, de-ai să-mi dai
Sufletul tău și inima,
Sărutul cast, un colț de rai...
Ți-aș da iubito viața mea!
Dar timpul tău e trecător,
Izvor de vis și vis de stea,
Va ninge floare de cais
De-acum, peste iubirea mea.
Ofrandă dulcele sărut
Să-l port în gând, ca talisman,
Să te iubesc mai mult, mai mult!
O veșnicie să te am...
Să fi cu mine zi de zi,
O viață să te pot avea,
O viață să te pot iubi
Și să te pot îmbrățișa.
Soarele-amiezii,-al nopții crai,
Să strălucească-n părul tău,
Mireasmă nopților de mai...
Vreau să te strâng la pieptul meu!
În zbor un puf de păpădii
Și glas de susur de izvor,
Te chem iubito-n orice zi...
De dorul tău poate-am să mor!
Ți-aș da, dac-am să pot, mai mult
Cerul întreg, pământul tot.
Iubirea-n mine s-a născut
De dorul tău, de-acum, socot.
În fluturi mă vei înălța,
Mă vei zidi în stânci de vis,
Nici verbe nu vei mai avea,
Dar vezi, eu prea puțin ți-am scris.
Privirea mea ți-ar fi altar
De ne-am uni prin jurământ...
Vulcani pe coapsele de jar
Vom fii, în timpuri erupând.
Mireasă, sângeri voi purta
Pe brațele-mi rănite-acum,
Căci nu te pot îmbrățișa.
Arată-mi al iubirii drum!
Genunchiul am să-mi plec acum...
Dă-mi brațul tău și să pornim
Noi doi, doar noi, pe-al vieții drum.
Sincer, etern să ne iubim!
Tu pură rochie de nea,
Sub voaluri fine de mătasă
Vreau să te-ntorci, iubita mea,
Căci îmi doresc să fii mireasă.
Însă te rog să-mi lași în dar
Iubirea ta! Am să-ți slujesc
În fața sfântului altar,
Cu tine-alături să pornesc,
Promit. Și toată viața mea
Va fi un râu e flori de tei,
Dar dă-mi, oh, dă-i iubirea ta
Și hai cu mine dacă vrei!
Al florilor, de tei, parfum,
Sub ochi brumați, într-un târziu,
Când voi pleca pe-al morții drum,
Când rătăcind, n-am să mai fiu,
Decât o umbră-n gândul tău
Oh, risipindu-se cu greu,
Eu tot te voi iubi mereu,
Izvor a sufletului meu!
Al florilor, de tei, parfum...
Însă te rog să-mi lași în dar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Privirea mea ți-ar fi altar.
Ți-aș da, dac-aș putea, mai mult,
Soarele-amiezii,-al nopții crai,
Ofrandă, dulcele sărut
Ți-aș da iubito, de-ai să-mi dai...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revers
Dincolo de Zâmbete, dincolo de-a Regilor grimasă
Sunt interesat de Alinare, iar de Lucrurile Simple-mi pasă:
Mulțumită Proniei Cerești, prețuiesc Dulceața unei Vieți Obișnuite,
N-am Insomnii de numărat, nici zile umbrite de conflicte.
Mă odihnesc, mă trezesc, beau, iubesc câteodată,
Citesc, scriu, caut soluții sau umblu hoinar noaptea toată;
Sunt mulțumit că trăiesc și-o să dispar precum pe cer un nor,
Domn mie însumi, în fața nimănui răspunzător.
poezie de Benjamin Franklin,1706-1790, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea sufletelor
Am întors oglinda timpului
În urmă ai rămas tinerețe
Mă privește chipul încremenit
Sunt eu recunosc cu tandrețe
Privirea îmi era senină
Și chipul luminat de vise
Nici rid nici urmă de-ndoială
Nici gânduri nici inima închise
Credeam că viața e usoară
Să te iubesc la nesfârsit
Nu știam ce repede ea zboară
Într-o zi ce-am iubit s-a năruit
Tu din oglindă îmi vorbeați
Nu te plânge și acum iubești
Chip brăzdat printe firele cărunți
Mereu să zâmbești tu reușești
M-am uitat repede spre apus
Un cer roșu culoarea iubirii
Răsăritul la apus a ajuns
Noaptea sufletelor a unirii
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complotul simțurilor
Încrederea
Un fulg de nea topit
În cristalinul unei priviri.
Un zâmbet
O rază de soare
Ce străbate norii buzelor.
O lacrimă
Un ocean de gânduri
Pe cărarea unui obraz.
O mângâiere
O petală de trandafir
Peste spinii degetelor.
O îmbrățișare
Un gust dulce
În vorbele unei tăceri.
Un sărut
O explozie de culori
Pe buzele zilei.
Un dans
O plutire tandră
În vidul pașilor.
O cugetare
O oprire a unei clipe
Și derularea unui mit.
O clipă
O bătaie a inimii
În privirea surdă.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul scriu istorie.
aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
- om (vezi și ființă umană)
- Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul, scriu istorie.
definiție aforistică de Vasile Ghinea (2012)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul ucis
nu vreau să știu
de ziua care nu a fost
decât o filă roasă în calendar
atât de efemeră e privirea și lungă durerea
tu scrii în cărți despre iubire
eu am trăit odată, femeie, o ultimă iubire
cum tremurai în parcul acela de castani, la margine de ani
la sânul meu te cuibăreai
a fost odată un sărut, neterminat, neînceput
și totul s-a sfârșit, demult
offf, ce frumos a fost...
noaptea e beteagă și stele nu mai strălucesc
roiesc plângând în zborul lor ceresc
eu căutam o fată minunată
în zori când m-am trezit
buzele reci, privirea mută
doar tăcerea cădea pe trupul gol
pe sâni a adormit un vis
frumoasa mea cu ochii triști
trezește-te, nu vreau să pleci
eu te așteptam în univers
tu ai plecat în lumea ta
lăsând în urma pașilor pierduți
doar lacrima și dorul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea, de dincolo de orizont, surprinde nedesăvârșirea de aici.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Înfățișări
Într-o flacără,
privirea unei vieți îndepărtate ne ocrotește zâmbind.
Într-un surâs,
e o întreagă câmpie a fericirii așternută pe lume.
Într-o atingere a tăcerii,
înflorește neliniștea din adâncurile făpturii.
Într-o lacrimă,
se revarsă talazul visului născut din tristețe.
Într-o clipă,
este surprinsă o imagine irepetabilă a veșniciei.
Într-o privire,
se deschide o poartă a gândului pătrunzător.
Într-un mister,
va sălășlui întotdeauna atracția necunoscutului.
Într-o poză,
există o trăire din timpul apus în privire.
Într-un cuvânt,
există o lume a literelor și a sensurilor mărturisirii.
Într-o speranță,
trăiește un suflet și un vis mereu neînfrânt.
Într-o viață,
esența este iubirea aproapelui -
sensibilitatea supremă.
poezie de Cristina Maria Șandru din Sub arcul miresmelor (27 iulie 2007)
Adăugat de Cristina Maria Sandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de seară cânta o vioară
privește
fluturii care duc iarna pe umeri
și noi
într-un altar de frunze moarte
deschidem porțile cărții
avem ce-avem cu morții
dar nu cu moartea
ne va ține de cald
iar fluturilor le va fi dor
de ghilotină
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!