om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul, scriu istorie.

definiţie aforistică de Vasile Ghinea (2012)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul scriu istorie.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu are omul aripi? Ce-ar însemna o pasăre de pradă care gândeşte?

Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

Scriu
dintr-o durere,
patimă
a ceea ce este
şi nu se vede,
a ceea ce pleacă
pe aripi de dor
spre zări neştiute
şi fără de întoarcere.

poezie de Vasile Ghinea din Între teluric şi celest, eros şi thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile, contur de aripi

Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
şi tot încerc să-l trec.

Soarele se propteşte-n el,
la răsărit şi apus,
în fiecare zi îl ştiu imaculat,
numai noaptea alunecă şi cade pe pământ,
rămân deasupra stelele şi luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
şi capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
şi să cad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o enigmă. Ascunde în el, prin înfăţişarea exterioară, un necunoscut. Câteodată, însă, omul este... ca şi sticla.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara se întorc păsările călătoare. Nu aştepta. Fericirea nu este pasăre călătoare.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este petală de timp.

citat din Vasile Ghinea (2017)
Adăugat de Ghinea Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este omul?

ce este omul?
nisip mişcător,
un bulgăre cosmic cu ochi de lut,
nenumărându-şi paşii prin deşert?

ce este omul?
pasăre de vânt,
un fâlfâit de aripi în pustiu?

praful stâncilor bătute de val?

ce este omul?
suvenirul uitat de Dumnezeu
la plecare?
paiaţa de serviciu
cu ochi de jad
înfruntând mereu apocalipsa
şi
alinierea planetelor?

Omule,
ce este omul?
un strigăt în noapte?
un dangăt de clopot
în frig?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

umbră

Umbra este realitatea lui a fi. Umbrele istoriei nu înseamnă realitate cum nici umbrele prezentului nu înseamnă istorie.

definiţie aforistică de Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci în iarnă

Cernelurile umede ale zorilor se topesc în albastru.

Pe sugativa de ceaţă arborii

Par un desen botanic -

Amintiri crescând în cercuri concentrice

Noian de verighete.

Necunoscând avortul, nici murdăria înşelăciunii,

Mai sinceri ca femeile

Ei nasc fără chin!

Gustând doar vântul, nestatornicul vânt,

Îngropaţi până la brâu în istorie -

Împovăraţi de aripi şi raza-celeilalte lumi

Sunt tot atâtea Leda.

O, mamă-a frunzelor şi a blândeţii

Cine-s aceste Pieta!

Umbrele porumbeilor sălbatici psalmodiind, dar fără alin.

poezie clasică de Sylvia Plath
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încep să-ţi crească aripi, doare. Nu te speria, e o durere firească, datorită cărei, mai apoi îţi vei lua zborul.

Anastasia Popescu (1 octombrie 2012)
Adăugat de Anastasia Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi omul are două aripi. Una este de pasăre Phoenix, iar cealaltă de Icar.

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este ca o marionetă, ale cărei sfori sunt legate de stele.

aforism de Carlos Saavedra Weise, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea mea nu are aripi.
Ea zboară fiindcă eu o văd zburând.
Pasărea mea nu este o pasăre ci zborul
unui simplu gând

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul: o mare ale cărei valuri îţi pot da aripi să zbori!

Florea Nicolae în Praf Stelar (11 august 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit zborul cu fiecare pasăre

Mă doare gândul ce-mi scormoneşte-n memorie,
speranţa respiră prin trupu'-i fusiform,
lumina mă cheamă prin cuvinte.

Am iubit zborul cu fiecare pasăre,
m-am silit să capăt aripi,
am căpătat doar forma lor
în mâinile care prind între degete vântul,
noaptea mă leagănă cu întunericul cernut
în site mişcate de stele.

Nu ştiu să mă desprind singur de pământ,
ce am visat s-a contopit în iubire,
continui să mă caut în întrebări şi răspunsuri
şi răzbesc din ce în ce mai greu.

Moartea îmi pare şi ea nefolositoare şi duşmană
pentru colţul care-l dai degeaba
în momente nepotrivite pentru toţi.

Fug departe de singurătate,
dar o preamăresc în clipele de răvăşire,
tu ştii câtă dragoste acumuleaz în suflet
încât nu-mi schimb starea în care mă afund
cu nici o formă cunoscută de fericire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este singura specie de mamifere ale cărei femele nu-şi mai alăptează puii la sân.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, Lapte (1 aprilie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă aş fi o pasăre, zborul tot la inima ta m-ar duce...

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o istorie a omenirii, există mai multe istorii ale tuturor felurilor de aspecte ale vieţii umane. Şi una dintre acestea este istoria puterii politice care a fost ridicată la rangul de istorie a lumii.

citat clasic din Karl Popper
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica umblă

Duminica umblă mohorâtă pe străzi
cu mâinile în buzunare.
În biserici e frig, lumânările nu ard,
îngerii sclipesc cu aripi frânte.

Dumnezeu a sigilat himerele oamenilor cu fruntea îngheţată.
Mirosul de busuioc îndeasă în strane femeile în negru
şi crucea nu ajunge nici în cer nici în pământ.

Azi se ţese istorie de dimineaţă,
dorinţa e o rană deschisă pentru toţi.
Victimele erorii scornesc speranţe false,
doliul neamului e prezent şi dincoace şi dincolo de Prut.
Lumina comună e sechestrată de mâinile jupuite de piele
şi cele pline cu aur.
Pământul rămâne sub tălpi împărţit de istorie

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!