Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Constantin Iordache

Privighetoarea și canarul

Sunt un blând canar stingher
Am libertate-n colivia mare,
Stăpân pe oricare ungher,
Am mei, apă și soare.

Cântul sloboade inima încătușată,
Un val de triluri ies din fiecare șoaptă,
Să cheme zorile tot mai aproape,
Când le cade somn greu pe pleoape.

Mi-e graiul dulce – un tezaur –
Și haina care-o port din aur.
Și oropsit și personaj de vază,
În preajmă-mi stă "motanul încălțat" de pază.

Un uriaș spre a mă teme,
Sub nas purtând prelungi antene
Și-n ochi cu două reflectoare,
Să n-am speranță de scăpare!

Înarmat, lucesc în zare
Patru perechi de pumnale
Și-n teacă, tot atâtea săbii stau cuminți
Coada-i de santinelă. Cum să-l mai înfrunți?

Dau porția de soare și de mei
Să zbor hoinar printre ai mei
Dau porția de apă și de cer cu bucurie
Pentru a ta tovărășie.

Oh! Dacă-ai știi Privighetoare
Cât spațiul acesta liniștit mă doare
Și câtă libertate, câtă fericire
Porți tu acolo-n crângul tău, cu tine!

Prin cânturi, gândul meu cutează
Să stingă farul motanului de pază,
E visul care-l tot visez
Să pot deschide colivia și să evadez.

Să zbor acolo-n crâng, să fiu cu tine
Și să mă-mbăt de zilele senine
La glasul zorilor, al șoaptei din izvoare,
La glasul tău, cel plin de încântare!

Să pot să-nalț de la-nceput
Cununa timpului ce-am irosit,
Din rouă și din mărgăitare
Cununa doinelor tale

Să merg cu tine-n pas vioi
În rochia-ți simplă de seară,
Să ne îmbrățișeze luna pe amândoi
Într-un duet de primăvară!

poezie pentru copii de din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Citate similare

Constantin Iordache

De când visez

Inima-mi e în corset de aur,
Până e ușa de tezaur,
Iar lumina ce veghează
Canarul și un motan de pază.

Mustăcios și cu pistoale,
Înarmat cu iatagane,
Furios și-atât de mare,
Nu-s speranțe de scăpare.

Ah! Dac-ai ști, privighetoare,
De când visez de aici să evadez,
Să zbor acolo-n crâng, să fiu cu tine
Și să mă-mbăt de-atâta fericire!

Duetul să-l cântăm seară de seară,
Cum cere biata inimioară!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcere

Ma-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.

În ochi port pulbere de soare
Și-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.

Și ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.

Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârșit
În ochii mei.

Am stat pe culme ca un trunchi
Cu frunze moarte;
Pădurile ca un mănunchi
Se adunau, departe...

Aduc în târgul de devale
O lume-nviorată,
Aduc pe haina mea petale
Din iarba scuturată.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flăcări scrise

Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
și se trezesc minuni în mine
și sunt din nou al meu stăpân
și îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
să stau în fața lumii tale
și tot ce simt îți închin

Îmi ești o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
și cuget nopțile de ambră
în șoapte scrise râd cu rând
și poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfințit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit

Comunicăm doar sufletește
oriunde ești, oriunde sunt
și ne dorim dumnezeiește
spunându-ne mereu în gând
și ochii mei vor să-ți mângâie
lumina ochilor spre Sfinți
și pașii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiți
și să răsar tot lângă tine
într-un arbuști de liliac,
te îmbăt mereu de mine
și-al meu parfum să-ți fie drag

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Condorul

Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
ajung la tine, Liana!
ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mireasă-n flori și așteptări

M-am prăbușit în albe flori,
în rugă, în iubire, și-n privirea
de diamant a Lunii,
așteptându-te pe tine.

Mi-am împletit în zori cununa,
în rouă, în răsărit, pe părul moale
cu strălucire dintr-un aur,
furat din razele de Soare.

Am adunat petalele de floare,
în mătase, în fir, și-n poale
de rochie ce-mi cade,
pe glezne fine-n așteptare.

Toate florile sunt așezate,
în voal, în piept, și-ntr-un corset
ce strânge trupul,
cu șirete înmuiate-n lacrimile crinilor.

Sunt plină de tremurul florilor,
în mâini, în buze, și-n picioare
ce-mi frământă dorința
să-ți fug în întâmpinare.

Toate sunt în așteptare!
în inimă, în puls, și-n ochii
ce străpung toate cărările
te prindă în ei.

Repede să-mi fii aproape,
în pas, în barbă, în cununa
plină de asfințitul Soarelui
ce-ți face cu mâna... te grăbești.

M-am prăbușit, Iubite!
M-am prăbușit în așteptări,
în alte brațe, în stele și flori
culese din grădina Domnului.

Așa ne-am înțeles noi doi!
Dacă se stinge Soarele,
în cununa mea, în ochi mei
făr' de sărutul tău, pot să te uit.

Și te-am uitat! În gura Lunii
și-n stele am privit întrebător;
Ce-am avut și ce-am pierdut? Nimic...
Au fost doar baloane de săpun... otrăvitoare.

Atenție! Spălați-vă bine pe mâini după
fiecare experiment.

poezie de (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflete Lemele

Suflete Lemele se plimba prin mlaștină
cu fiecare pas trosnea bâldâbâc
tot mai aproape de nas
tot mai adânc în rană
pământ de vin sub soare
pământ de os departe de zare
cu fiecare pas mai aproape de nas
cu fiecare pas mai aproape de mal
pământ greu de apă moartă
din ochii grei de apă vie

"Scriitor cu mintea scurtă, lasă pasul meu să-ți pută...
Scriitor cu gând de sare, nu curma scrisul cu jale..."

A strigat Suflete pân' și codrii de au plâns
se scurgea cerneală-n răni
din văzduh corbii pândeau
vorba sorții așteptau

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

M-am ascuns în gândurile tale

M-am ascuns în gândurile tale,
De nimeni nu fiu găsit.
simt îmbrățișări fatale...
mor din dragoste rănit.

Privesc de aici... tot cerul meu,
De este nor sau de e înstelat.
În gândul tău... sunt prinzioner mereu,
Și tot în gândul tău... simt eliberat.

Rămas fără un timp al meu
E timp pierdut ce nu îl mai găsesc.
Dispare gândul meu în gândul tău,
Și-apoi... în tine... topesc!

De-i frunza veștedă pe ram
Și n-am căzut jos la pământ.
Eîn mintea mea te am,
Și-adorm mereu cu tine-n gând.

Și m-aș ascunde-n infinit.
Să pot să beau al tău nectar.
Nectarul vieții fără de sfârșit,
Că doar pe tine în suflet te mai am.

Tulburător... dar parcă prea real,
Îți simt sărutul dulce pătimaș.
O clipă să visez... și-apoi dispar
Din gândul tău cel mai gingaș.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dă-mi...

Dă-mi tot amarul visurilor tale
Și-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colț din munții vineții.

Dă-mi tot ce ești și tot ce ai în tine,
Deși totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceața razelor senine
Din tot nectarul lor și-al tău să beau.

Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Și-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.

Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ți să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.

Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Și-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ți să mă vrea
Dintr-un șir lung, eu, cea dintâi dilemă.

Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopților mele,
Și ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferința și durerea să le spele.

Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Și cântul dă-mi-l, îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.

Dă-mi genele-ți cu totul să le sorb
Și-n mine să le duc cât mai departe,
Și dă-mi dorința, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniștei deșarte.

Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ți cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Și-n mult prea mult râvnita-ți adiere
Dă-mă pe mine toată, trup și suflet – ție.

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Tot mai frumos

Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viața mea,
pașii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
atragi
spre zenit...

Tot mai măreț,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinț glorios
care-ai dai viața Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.

Tot mai cu drag
îmi înalț către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să zbor din nou spre soare

Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau fac un zbor când iar mă doare.

poezie de (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândul meu curat către tine

Aș vrea întelegi,
că dragostea ce ți-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poți citi mereu
și cu ochii închiși.
Aș vrea să știidoare,
atunci când îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aș vrea întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
și tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viață
și zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aș vrea să știi că depind de tine,
tot ce-i foc în tine, arde în mine,
fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greșită, sufăr
și ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
că eu... da eu trăiesc prin existența ta,
tu, prin tot ce ești...
ești rațiunea mea.

poezie de (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cipriana Tanu

Tu știi din noaptea nopților

Dacă-ai știi la mine-n piept cum se gudură lumina
N-ai mai da vina pe sorți ori că razele-ar fi vina
Tainicei, capcană ție când în cale îi ieșiși,
Inimei, volbură plină de tăciunii mei nestinși

Dacă-ai știi, la mine-n piept suflul ia alte destine,
Se amestecă cu tine, dragoste în tot ce miști,
Mă supun la veacul tău, orizonturi clare, pline
De șoptirile-ți divine, faimei în care perșiști

Dacă-ai știi la mine-n piept câte frunze au rămas
Verde viu, când trebuia să le fie de-întomnare;
Și astăzi mai stau furtuni fără mâini și niciun glas
Nu mai vine, nu mai pleacă, îmi ești tu neînsingurare

Te îndeamnă pulberea-ți fină, esență a luminii
Să mă înșfaci cu zorii din forma suferindă;
Dacă mă lași acum, jur c-o să-i porți strai vinii
De a nu ști, în veci, câtă mi-e inima murindă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alină-mi inima

În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
fii a mea mireasă.

te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
vii cu al tău soare,
vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
vrei, nu mai fii cu mine,
să știiam să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
vezi ce văd și eu,
vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
simți ce simt și eu
simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea plâng mereu,
plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.

Te vreau tot timpul printre nori
zbori, razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
fii a mea mireasă.

poezie de (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard PaladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Si stele cad din ochii mei

Luna de pe cer aș vrea
strige acum în locul meu
Ce dor îmi e de chipul tău
Și te iubesc "suflet al meu"

Și-n seara asta-s fără tine
Și stele cad din ochii mei
Dar tot mai sper la nopți senine
Că reapar prin norii grei

Sunt tristă iar că tu nu poți
te cobori acum pe-o rază
Și să veghezi la chipul meu
Cum ai facut o viață-ntreagă

Speranta-n suflet nu dispare
în curând vei apărea
Să ne iubim o viață-ntreagă
Așa cum sufletul o vrea.

poezie de
Adăugat de Loredana VisovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mor,
când mă-nalț, când cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu cruți

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bobul salvator

De când lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii și-abia șoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta mișc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.

Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Și muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.

Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel și eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nțelepciune, nelumesc.

Căzând ca David, lăcrimând întruna,
Să mă ridic așa cum el făcea
Și Ție mulțumind, să port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Țara mea!

Onoruri nu râvnesc, n-aștept iubirea
Sinedriului plin de farisei
Și nici nu pot gândi la Mântuirea
Ce-o văd, nu-n vis, contemporanii mei.

Așa de mare ești, Bunule Tată
Și darurile Tale cresc mereu,
Dar când pornesc la Sfânta Judecată
Se face mic de tot sufletul meu.

El - mic și-n fața lui - mărețul munte!,
Greu de păcatele ce-am săvârșit
Și doi ochi suspinând cu-amar și-o frunte,
Și-n loc de nimb Prutul nefericit!

Și-n loc de inimă - o Bucovină
C-o Basarabie, primind din zări
Bobul cel de Credință și Lumină,
Ce duce-un munte-al Rănilor în mări!"

rugăciune de (3 mai 2019)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-ndoielnic, adânc și discret

Te iubesc ca pe-o noapte de-arest într-un gând
Al iubirii, furată din somn,
Diplomat și tăcut, ca o apă curgând,
Ca săracul în haină de domn.

Te iubesc îndeobște cu toți anii mei,
De copil, de matur, de bătrân...
Uneori din senin, alteori cu temei,
Sunt un sclav dependent de stăpân.

Să-ți fiu mamă-aș fi vrut câteodată, nu prunc,
Și în cârcă pe străzi te port,
te nasc în dureri, nu pot să te-arunc,
Să-mi devii al mândriei resort.

Te iubesc zi de zi, chiar de nu prea o spun,
Ne-ndoielnic, adânc și discret,
Fără tine n-aș fi nici mai rău, nici mai bun,
Chipul tău mi-e autoportret.

Cu-ntuneric cu tot, doar lumină îmi ești
Și mi-e drag să-mi pot spune ROMÂN,
La răscruce de timp, de credinți și de vești,
La picioarele tale rămân!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muza inimii mele

Azi plouă cu petale de trandafir
Din ochii tăi dulci de safir
Lacrimi de aur și de cristal
Curg limpezi pe obrazul tău ca un val

Vântul se plimbă ușor ca o boare
Prin părul tău curge ca apa în mare
Se lasă-ncet pe umerii tăi goi
Părul tău valuri suave apoi

Inima-mi bate doar pentru tine
Nu vrea să mă asculte și fuge de mine
Tânjește la tine ca deșertul la apă
Dorește a tale buze s-o placă

Și glasul tău sursur de izvoare
Ca mierea de dulce în suflet rumoare
Mi-e sete de tine de roua-ți pe buze
Ești îngerul meu și-a inimii muze

poezie de (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore OvidiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toată dragostea mea

Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Și-aduce iubirea în șoapte.

Visez te mai țin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Și-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.

Visez fie zi, fie noapte
Să-ți fiu valul și-ntreaga mare,
șterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.

Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Și caut în orice-amintire
Cărări ale vieții pierdute.

Visez ajung pân'la tine
Să-ți dau toată dragostea mea
Și zborul spre stele, știi bine
În doi să-l avem de ai vrea.

Visez că sunt cântecul tău
Și dorul cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu ești în brațele mele.

Visez și acum, dar și mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Și ia toată dragostea mea.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Cocorii mei

cocorii mei se duc spre sud
și-n nopți cu lună îi aud
furându-mi, stolurile pe rând,
toate comorile din gând

și-n urma lor rămân ușor
că aș putea și eu să zbor
spre landu-acela plin de grații
cu ei, într-una din formații;

dar eu n-am dreptul să le cer
să mă înalț prin ei la cer,
nici să mă ducă mai departe
și-atunci -nchid în câte-o carte

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook