Cal înhămat la sănii de stele

Oaspete frumos,
Gândul tău, se plimbă
În inima mea,
Îmi arată calul
Înhămat
La sania stelelor,
Îmi pune
Ramuri pe braţe –
Orga lor cântă
Pe-nţelesul
În care
Colţuroase perfecţiuni
Trec iubirea
În glorii.

Rafturi încercate
Deschid
Sentimente
Văzute şi nevăzute,
Un cal înhămat
La sănii de stele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheara visului

Gheara visului smulge aerul din mine,
Îmi pune inima crudă în lacrimi şi suspine,
Îmi pune oasele frânte în amforă de piele,
Sunt hăituit şi rece sub cerul fără stele.

Sunt rostuit în simetrii căzute-orizontal
Printre ierburi topite-n copitele de cal
Înhămat la zorii unde o brişcă trece
Din povestea caldă în povestea rece.

Gheara visului smulge aerul din mine,
Din bolnava lume cu lacrimi şi suspine,
Aş vrea să dorm în amforă de piele
Însă beau paharul cu lacrimi de stele.

Sunt cătrănit pe viaţă şi stau orizontal
Pe crupa împletită de iarbă-n os de cal,
Nechează totu-n jur şi amfora se sparge,
Un fluture beţiv în vise pune doage.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea cu mize florale

Noaptea cu dinţi de dulăi
Pune-n ferestre ecouri florale,
Bisturiul oblic al ochilor tăi
Îmi face transplant de petale.

Trupul călit cenuşă îmi este
În braţele tale încinse de foc,
Inima ascunde o rară poveste
Ghicită în unduiri de ghioc.

Venele mele-s corzile-ntinse
Ale viorii spre care mă porţi
În mocnirea dulcilor vise
Prelungite de veşnice nopţi.

O, Doamne, ce semn se arată
În noaptea cu mize florale,
Ochii tăi spre stele mă poartă,
Îmi pune iubirea-n petale!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pusă-n mărţişoare...

La-nceput de primăvară, deşi mai este zăpadă,
Un simbol de fericire, cu doi franjuri, se arată:
Unu-i alb, altul e roşu, şnur prelung frumos s-anină
Pe-al tău piept, iubire sfântă, presărată cu lumină.

Două inimi rezonează, le dedic o poezie,
Cerurile se deschid sub aripi de gingăşie,
Cântă sferele ascunse după razele de soare:
La mulţi ani iubire sfântă pusă-n mii de mărţişoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holograma

Holograma ta în apariţii luminoase
Îmi mângâie cerul în nopţi întunecoase,
Îmi mângâie perna somnului profund,
Îmi ascunde pasul lunecând în prund.

În neant îmi urcă florile din vise,
Inima mi-o pune în miresme-aprinse,
Boboci în plină toamnă pe arida frunte,
Steluţele de cetini venite de pe munte.

Holograma ta mi-i mare sărbătoare
Pe care o descopăr printr-o sărutare
Şi-o presar în lume pe râu de-ndrăgostiţi
Să sprijine iubirea pe oase de părinţi.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre infinit

Orga stelelor îmi cântă pe clape
Alergăm prin nesfârşirea de lumină,
Inima ta de inima mea e aproape
Lumea-i a noastră de iubire plină.

Îngeri cu aripi de argint
Ne duc spre catedrala iubirii,
Aşezată-n locul cel sfânt
Pe catafalcul nemuririi.

Îmi zâmbeşti cu gura o floare
Se aprind luminile din stele,
Cât eşti de încântătoare,
Cu şuviţele-ţi rebele!

În curgerea timpului, divină,
Păşim înainte sub bolta cerească,
Contopiţi mână în mână
Ne pierdem în fericirea noastră.

Drumul e lung, e nesfârşit,
Dar cine stă să-l măsoare?
Noi ne iubim. Spre infinit
Suntem fericiţi. E sărbătoare.

poezie de Mihai Leonte (mai 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschiderea iubirii prin propria uşă

Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.

Lumea pescuieşte stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zideşte în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munţii, învălurită ca marea.

În inima mea cresc rafturi de rouă şi dor,
Condurul de aur îl laşi amintire-n cenuşă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria uşă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elipsă cioplită în rimă potrivită

Stelele dorm noaptea toată
Peste-o cuşmă de zăpadă,
Eu fac focul să le-aprind,
Ele îmi surâd, sclipind...

De rotirea lor în noi,
Ne spălăm cu fulgi şi ploi,
De dorul beţiei mele
Pierd urmele către stele...

Tu m-aduni, îngenuncheat,
Sprijinit de al tău gard,
Mă întinzi pentru-ncălzire
Sub o pătură subţire.

Mă-ncălzeşti cu un sărut,
Mă învârţi în aşternut,
Îmi arăţi că tu eşti stea,
Focul din inima mea...

Ard. Eşti steaua mea de noapte,
Împărţită-n mii de şoapte,
În elipsa mea cioplită
Pentr-o rimă potrivită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Tăi...

Inima mea, pasăre călătoare,
Şi-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanţi.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniştea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă priveşti,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Îşi trăieşte clipele
De visare, fericire şi iubire...

poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez şi forţă şi mister.

Sublimă oglindire mi-e viaţa –
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor şi-n salt.

M-aşteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri şi pătrate şi cercuri mai ales,
Şi sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.

Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streaşină de raze şi de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Şi din amintire îmi fac sărbători.

De ziua mea torn în pocale mirtul
Şi îl servesc la masa-nmiresmată
A vieţii, aşteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul îmi deschide pleoapele în zori

Aripi se învârt printre frunzele moarte,
Rotunjite maiestos în inimi încercate.

Zborul meu trece cu vântul în zare
Punând peste răni la aripi culoare.

Visul îmi deschide pleoapele în zori,
Din sânul tău sug lapte îngeri şi cocori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul din zori

Aparente cadenţe într-un fundal
Trec noaptea în şa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de inalt.

Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
În care munţii ard ca frunzele în verb.

Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aştepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oiştea

când ninge muşc strâns cu dinţii din faţă
felia mea de timp,
îmi pun perdele de gene moşnegeşti
peste tot târgul cu biserici şi piaţă de duminică

cineva mi-a înhămat o umbră de marginea claviculei
şi mi-e tare greu de soarele care trage prelung
osia trupului meu,
cineva îmi calcă pe oişte şi lanţuri
şi încarcă toată casa bunicii în spatele meu

odată cu vântul şi agale
trec printre cetini ca o cerşetoare

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna şi destinul,
cântă şi inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimistul: cel care pune răul în faţă, înhămat.

Cornel Stelian Popa (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul călare

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toţi, în secunda când toţi,
bolnavi, sănătoşi, unii vii, alţii morţi,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
şi vor să încalece şi vor să se ducă
şi vor să-şi ia caii legaţi de ulucă,
o, şi-a găsit fiecare,
o, şi-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talentul care nu este înhămat şi la binele altora devine din calul Pegas, bicicleta Pegas!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul din zori

Aparente cadenţe într-un fundal
Trec noaptea în şa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de înalt.

Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
Munţii ard ca frunzele în verb.

Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aştepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra focului...

În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.

Inima îmi pune şoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.

Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arşiţa voinţei iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.

Pe cuvânt îţi spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajişti, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,

În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu arzi în palme stele...

Tu arzi în palme stele
Şi-n inimă iubirea,
În vise merg gondole
Şi-n sânu-ţi tresărirea.

Izvoare de lumină
Îmi previn convulsii
De când îmi eşti vecină
În taina cu iluzii.

Te-aştept într-o oglindă
Să ne vedem odată,
Tu floarea ce colindă,
Eu, gândul ce te-aşteaptă.

Desculţă trece vraja
Prin timpul arămiu,
Singurătatea-i straja
Momentului ce-¬ţi scriu.

Mătasea de nori negri
Coboară peste noi,
Prin vis mergem integri
Ca fulgerele-n ploi.

Te-aştept în raiul unic
Născut în veşnicie,
Pe-un sărut teluric
Crestat în poezie.

Zâmbeşti, dulce-i nectarul
Florii vorbitoare
Care-şi arată harul
Plutind în depărtare!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te primesc în fiecare noapte

Atunci când Soarele devine orb
Ascunzându-se de lume în ape
În mine se face simţită lumina
Revărsată uşor din tălpile Lunii.

Înfiorată plăcut o las să mă calce
Pe gânduri şi ochii deschişi de-un destin
în care îngerii păzitori respectă cuvântul
Celui ce mi-a scris viaţa în carte.

Nimic nu pot să opresc ori să şterg
Aleg să primesc zâmbitoare tot Cerul
Din care heruvimii se-arată-n perechi
Cu patru aripi şi patru fete de-aramă.

Din strălucirea lor netrecătoare te-adun
Din miile de stele te construiesc în palme
Te-mbrăţişez apoi strângându-te la piept
Ca pe un dar mângâietor lăsat de Hristos.

Te primesc în braţe în fiecare noapte
Eşti dureros de frumos când mă săruţi
Cu buze nevăzute ce-mi inundă fiinţa
Cu-argintul stelelor vindecător de dor.

Te primesc în fiecare noapte plângând
De-atâta binecuvântare primită
De-atâta iubire vărsată-n simţirea mea
Din iubirea Celui ce te ţine fizic departe.

Atunci când Soarele devine orb...
Dumnezeu pregăteşte întâlnirea sufletelor
condamnate să se caute.
Atunci când fiinţa mea te cere...
Dumnezeu îmi pune în inimă tot Cerul cu stele
din care te construiesc până-adorm.

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!