Iată, viaţa fericită e un flururaş vremelnic,
Ce seamănă cu dorinţa, care-astâmpăr nu găseşte,
Şi care le vrea pe toate, neiubind nimic temeinic,
Şi apoi, zburând spre ceruri, acolo se linişteşte.

catren de Lamartine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este fluturul

Primăvara să se nască, ca roza să treacă,
Pe-a zefirului aripi să înoate în văzduh,
Şi pe sânul floricelei de-a se legăna să-i placă...
Hrana să-i fie lumina şi a mirosului duh.
Să-şi scuture tânăr încă colbul de pe aripioare
Şi către cereasca boltă ca sufleţelul să zboare...
Iată soarta fericită fluturaşului vremelnic,
Ce seamănă cu dorinţa, care-astâmpăr nu găseşte,
Şi care le cere toate, neiubind nimic temeinic,
Şi apoi, zburând în ceruri, acolo se linişteşte.

poezie celebră de Lamartine, traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul vine

ca o despărţire pe foaia albă
alături de sărutul pe care-l primesc
scriu detaşat neiubind nimic
temeinic este doar versul
fluturi fericiţi în zboruri
spre ceruri senine
literele seamănă dorinţă
şi dependenţă de văzduh
hrană să ne fie poezia
cartea perna de sub cap
cu umbre şi şoapte
ne-nvelim zi şi noapte
vechimea îl face mai rafinat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Robert Faesi şi doamnei Jenny Faesi

Acolo, unde din uitare, încet
ce-am trăit odată se-nalţă spre noi,
pur măiestrit, blând, nemăsurat
şi-n cuprinsul denecuprinsului înluminat:

Acolo începe cuvântul, adevăratul;
tăcut, însemnătatea lui ne depăşeşte.
Căci duhul ce temeinic ne-nsingurează vrea
să fie deplin sigur că atotneuneşte.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906–1926), Dedicaţii, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre fericită

în inima mea este o pasăre fericită care
vrea să iasă în lume
dar eu sunt prea dur pentru ea,
îi spun, stai acolo, n-am de gând
să las pe nimeni să te
vadă.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu braţe deschise, pe braţe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-aşaza pe umerii goi...
Îşi plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-şi moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parola

Parcările multicolore, cu irizări metalizate
strălucind în umbra lacului, de unde
zumzăie cărucioarele încolonate, înspre
ombilic. Înspre dovadă şi tăgadă, spre
făgăduinţă, spre toate astea.
Acolo cei patruzeci de hoţi spun parola
oricui, acolo intri fără să ieşi, acolo
ieşi fără să fi intrat, fiindcă e locul
din care nu revii. din care nu te trezeşti-
de acolo nu poţi decât să nu-ţi aminteşti
nimic.

poezie de Mircea Ţuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Ţuglea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă linişteşte pe loc tihna şi splendoarea locului; nu ţi se poate întâmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili şi bine îmbrăcaţi, în mireasma aceea plăcută de argint şi de portvizite de crocodil. Dacă aş putea găsi un loc în viaţa reală în care să mă simt ca la Tiffany, aş cumpăra nişte mobilă şi aş boteza pisica.

Truman Capote în Mic dejun la Tiffany
Adăugat de Alinna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedespărţiţi

Şi dacă voi pleca de-aici,
Acolo unde e poveste,
Aş vrea, de vrei, atât să-mi zici
Că vei dori să-ţi dau de veste

Atunci am să cobor cumva,
Să îţi aduc din cer aripe,
Ca tu, zburând, să poţi urma
Un drum spre ale mele clipe

Nu trebuie decât să-mi spui
Dorinţa ta de-a fi cu mine,
N-am să te las a nimănui,
Când eu visez să fiu cu tine

Iar dacă visele răzbesc
Aici, precum şi-n altă lume,
Promit că am să te găsesc,
Acolo unde n-avem nume

Tu să aştepţi şi să nu uiţi,
Niciunde nu e prea departe,
Atâta vreau... să mă asculţi,
Nici Dumnezeu nu ne desparte!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut o fată care a jurat că va fi cea mai fericită dacă îi ia tata o maşină. I-a luat tata maşină. A fost fericită 3 săptămâni, apoi a jurat că dacă îşi pune silicoane, va fi cea mai fericită. Şi-a pus. A fost fericită o lună apoi a zis că dacă se mărită, sigur va fi fericită. S-a măritat. A fost fericita 3 luni după care a zis, SIGUR, dacă fac un copil, voi fi fericită. A făcut. Şi a intrat în depresie gravă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles că nu sunt un prost şi îl scuz pe doctor de a fi considerat viaţa mea drept manifestarea unei boli! Viaţa seamănă puţin cu boala, aşa cum merge tărâş-grăpiş, şi-şi are ameliorările şi înrăutăţirile ei zilnice. Spre deosebire de celelalte boli însă, viaţa e întotdeauna mortală. Nu suportă tratamente. Ar fi ca şi cum am vrea să ne astupăm toate găurile trupului, luându-le drept răni. Am muri sufocaţi, îndată ce am începe tratamentul.

Italo Svevo în Conştiinţa lui Zeno (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate lucrurile care ne înconjoară sunt acolo, nu spun nimic, nu-şi amintesc de nimic, nu speră nimic. Întreaga lor putere stă în prezenţa lor acolo, prezenţă care are nevoie de tine.

citat clasic din Simone Weil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sic transit

I

Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulţime de ani,
Şi zgomotul zilei,
Şi tăcerea nopţii...
Unde toate sunt ştiute...
Acolo, spun călătorii,
Că numai rafale de foc
Se denunţă
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Şi nu mai trebuie
Nici un cuvânt.

II

Şi iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.
Poveşti...
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Şi, iată, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă linişteşte cimitirul

Mă linişteşte cimitirul
Când îi păşesc tocitele alei
Cu prea-nvechitele morminte
Neîngrijite de ani grei.

Mă linişteşte cimitirul
Cu liniştea lui prea selectivă
Cu vântul ce îmi dă târcoale
Parc-aş fi divă.

Şi cerul are altă faţă
Stă trist, pornit de-o mare ceartă
Mă linişteşte cimitirul
Natura moartă.

poezie de Alin Ojog (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că nu putem trăi numai în prezent. Mai ales noi femeile, avem dorinţa aceea de a ne complica viaţa într-un mod inedit, visăm totdeauna ce nu putem avea, şi cred că asta se întâmplă până târziu. Nu cred că există o vârstă a renunţărilor, eu cred că o femeie, fericită sau nu..., visează până în ultima sa clipă la fericirea aceea totală, deplină, care nu există cu adevărat, şi care nu va fi să fie trăită niciodată de nici un muritor. Trebuie să fie cald, ca apoi să fie rece, să poţi simţi aşadar, să fie rău, ca apoi să fie bine şi asta să zdruncine fiinţa ta din toate temeliile, trebuie să fie ură ca apoi să fie iubirea de după..., ea, amară, dulce, dar prezentă. Ce am fi noi fără contrastele astea, fără antagonisme?

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nu gândi nimic, a nu vrea nimic, a nu iubi nimic, a nu face nimic, iată adevăratul păcat.

Eliphas Levi în Cheia marilor mistere
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un bărbat constată că eşti fericită alături de el, dar că la fel de fericită ai fi şi dacă nu ai avea nimic de împărţit cu el, exact atunci va începe şi el să nu mai vrea să plece de lângă tine.

Sherry Argov în De ce bărbaţii se însoară cu scorpii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaxare

mă scutur de temeri experimentez Nirvana
o linişte divină temeinic mă cuprinde
cerul făgăduinţei îşi revarsă prana
acolo steaua mea mereu se va aprinde.

îmi vorbeşte lumina îmi zâmbeşte icoana
credinţa mea la ceruri se extinde
mă scutur de temeri experimentez Nirvana
o linişte divină temeinic mă cuprinde.

ploaia binefăcătoare inverzeste savana
iubirea de sălbatec se desprinde
se-apropie Crăciunul cu iarna năzdrăvana
lumea mea se pregăteşte de colinde.

mă scutur de temeri pătrund în Nirvana
o linişte divină puternic mă cuprinde.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a fost întâi putere şi tiranie. Apoi lege şi justiţie. Apoi lumină. Apoi iubire. În sfârşit, el s-a făcut absenţă şi noapte – iar această supremă metamorfoză, care adună şi conţine în unitatea ei indivizibilă toate imaginile împrăştiate pe care noi ni le făceam despre el, este, în noi, ipostaza în care el seamănă cel mai mult cu el însuşi.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăţia cerului este "neprihănire, pace şi bucurie" dar toate acestea sunt ascunse în Hristos Care ni S-a descoperit la cruce, ni S-a arătat înviat "a treia zi după Scripturi" şi apoi înălţându-Se la Cer, iar acum, prin Duhul Lui Sfânt bate la uşa inimii tale ca să intre să cineze cu tine: Iată Neprihănirea, Pacea şi Bucuria! Iată Calea, Adevărul şi Viaţa! Iată Fericirea adevărată! Ce te reţine sau ce te-ar mai putea împiedica să te bucuri fericit de Viaţă în neprihănire, plin de "o pace care întrece orice pricepere"?!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce fel roşim adesea când suntem trişti. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem trişti, ci dimpotrivă, să ne înroşim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristeţea, cum sunt iubirea sau dorinţa, iar uneori şi ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine şi din alte părţi interne, împing sângele spre inimă şi de acolo, prin artera cea mare, spre venele feţei, fără ca tristeţea, care strânge din toate părţile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristeţea împiedică lesne sângele ajuns în venele feţei să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorinţa sau ura împing spre faţă alt sânge din părţile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feţei o face roşie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puţin repede, precum şi fiindcă astfel se poate aduna în venele feţei mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este ruşine, aceasta fiind compusă din iubire de sine şi dintr-o dorinţă puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părţile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre faţă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!